Mulţi viteji s-arată

Desigur, să mai modificăm încă o dată  Codul Rutier şi să băgăm toţi şoferii după gratii. Dacă se poate să le confiscăm şi maşinile, aş zice ascultând delirul unui senator care s-a lipit repede de subiectele săptămânii să ne aducă aminte că a făcut şi el ceva prin Parlament în loc să încurce bilele, că, deh, se apropie runda de alegeri care îl interesează şi pe dânsul, recenta fiind fără miză personală.

Ne aminteşte acum, pe Facebook – acolo unde dă condamnări şi şefa lui de partid – că a cerut înăsprirea pedepselor pentru şoferii care ies din maşini în urma unui incident rutier „cu scopul de a agresa ori a provoca persoanelor implicate în evenimentul rutier, o temere sau o stare de tensiune prin ameninţări verbale sau gesturi ce constau în lovirea cu palma, piciorul, ori o altă parte a corpului, de natură să creeze acestora o stare de suferinţă fizică, psihică sau emoţională”. El a cerut chiar pedepsirea acestora cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Înainte să discute cineva amendamentul său, aş propune să facem un experiment. Să luăm un senator posesor de Mercedes, an de fabricaţie 2009, cu el în maşină, să-i dăm nişte picioare în uşi până le îndoim sau măcar să lăsăm nişte dungi ce necesită vopsire cu vreo 1000 de euro cheltuială, iar el, în baza amendamentului propus, să stea să se uite la noi, să nu iasă din maşină şi să să nu riposteze. Aş zice să ne punem şi o glugă în cap, să nu ne recunoască, şi până sună el la Poliţie, până i se transferă legătura la Poliţia Locală – fiindcă nu e vorba de niciun accident cu victimă de competenţa IPJ, doar se îndoaie nişte fiare– noi să plecăm agale, făcându-i dispreţuitor cu mâna şi eventual şi nişte semne pe la spate. Când ieşim din raza lui vizuală- adică destul de repede, el fiind imobilizat în maşină, ne dăm jos gluga, o aruncăm, intrăm într-o scară de bloc, ne facem nevăzuţi. Cât timp credeţi că va sta senatorul României în maşina îndoită aşteptând Poliţia? Suficient ca să dispărem şi să ne ne mai găsească nimeni. Pietonul nu are număr de înmatriculare să-l poţi identifica, opinia publică e suficent de indiferentă ca să nu-l oprească, aşa că umblătorul pe jos e în avantaj, iar şoferul de Mercedes o binemeritată victimă a propriilor sale legi strâmbe şi idioate.

Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu sunt de acord cu violenţa sub nicio formă şi din nicio parte, însă nu văd de ce legiuitorii acestei ţări consideră că doar şoferii trebuie pedepsiţi că vorbesc la telefon, iar pietonii nu, că rulează cu prea mare viteză, în timp ce pietonii traversează strada în sictir şi în bătaie de joc blocând circulaţia şi scuipând adesea pe maşinile care aşteaptă să treacă. Nu înţeleg de ce e erou pietonul care îţi dă cu piciorul în maşină sau îţi rupe oglinda şi de ce îi plângem toţi de milă, în timp ce şoferul trebuie să stea blocat în scaun şi să privească neputincios la toate aceste acte de vandalism. E complet lipsit de sens.

În condiţiile în care unii oameni se împrumută la bănci pe 10-15 ani ca să-şi cumpere un autoturism, muncesc mai mult ca să aibă bani de rate, să vii tu, un neica nimeni de pe stradă şi să-ţi baţi joc de un bun cumpărat cu trudă şi sacrificii mi se pare o infracţiune mult mai gravă decât aceea că şoferul iese din maşină şi încearcă să oprească vandalul până vine Poliţia. Ce altceva ar putea să facă? Să stea pe loc şi să aştepte până vine un echipaj căruia să îi descrie un personaj ulterior de negăsit? Aşa se întâmplă acum, în ţara în care sunt parlamentari tot soiul de ciudaţi plecaţi cu pluta sau cu avionul. Ca şofer a cărui maşină a fost lovită de un pieton nu ai altă soluţie decât să ţi-o repari pe banii tăi. Agresorul se face nevăzut cât ai zice peşte, poliţiştii şi să vrea nu au de unde să-l scoată, tu rămâi cu paguba şi cu politeţea, iar huliganul din stradă e erou. Desigur că se vor găsi haite întregi care să-l aplaude, iar data viitoare va da cu şi mai multă sete, doar el are drepturi şi nicio obligaţie.

Pietonii au obligaţii, însă foarte puţini le cunosc şi mai puţini le respectă.  De exemplu, într-un articol din lege scrie că sunt obligaţi “să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private”. Câţi pietoni aţi auzit că au fost sancţionaţi pentru nerespectarea acestui articol? Aş zice că niciunul. Câţi se asigură când trec drumul? Ca şofer pot să vă spun că foarte puţini. Chiar dacă treci strada când semaforul e verde, trebuie să te asiguri că nu vine nicio maşină cu viteză înspre tine. Nu pui piciorul pe trecere fără să te asiguri, fiindcă există riscul ca un şofer să rămână fără frâne, să nu fie din oraşul tău şi să nu cunoască străzile, să se uite pentru o fracţiune de secundă în altă parte, să vină un începător care încurcă frâna cu acceleraţia. De viaţa şi siguranţa ta tu eşti responsabil, nimeni altcineva. Dacă eşti rănit grav şi rămâi paralizat, orice vinovat vei găsi nu te va face bine. Va plăti, într-adevăr, dar tu rămâi invalid. Şi atunci întreb: ce e mai important, să ai dreptate sau să fii în siguranţă?

E nevoie probabil de încă o modificare a Codului Rutier, dar aş prefera să nu o mai facă niciun politician. E limpede ca lumina zilei că, de dragul populismului, va fi una eronată. Legile trebuie să-i protejeze pe toţi oamenii, nu doar pe cei uşor manipulabili care văd în viteză cauza tuturor accidentelor rutiere şi în şoferi inamicii publici numărul unu.

PS: În urmă cu mulţi ani când mi-am cumpărat maşina în rate pe alţi 10 ani, un ţigănuş care mergea cu bicicleta în zig-zag pe un drum judeţean mi-a tras un picior în portieră pentru că l-am atenţionat să nu mai facă aşa fiindcă riscă un accident. El a plecat, eu am rămas cu paguba, respectiv uşa îndoită bine. M-a costat ceva să o repar.