Ne-am săturat de voi, tovarăşilor!

Tinerii Bistriţei au ieşit în stradă, cu sutele. E adevărat că nu prea ştiau ei nici unde se află, mulţi credeau că sunt la Primărie şi când colo erau la Prefectură, e şi mai adevărat că habar nu aveau destui că picase Guvernul, dar erau entuziaşti, frumoşi şi, cel mai important, uniţi, lucru pe care alte generaţii îl reuşesc destul de greu.

Generaţia mea, de exemplu, pare să se fi resemnat. A apucat în primii ani de după Revoluţie să mai facă şcoli de calitate, la absolvire să dea concursuri încă netrucate, să-şi facă un rost cât de cât în viaţă. Parcă şi clasa politică era mai decentă prin anii 90. În partide dădeai peste oameni care voiau să facă lucruri pentru comunitate. În ultimii 10 ani însă, parcă societatea noastră s-a tot degradat. Nimic din ce începuse bine după Revoluţie nu a mai continuat. Cei care s-au apucat de politică au făcut-o cu gândul clar să se îmbogăţească, să le meargă bine lor şi apropiaţilor. S-au alăturat unei găşti de politicieni cu vechime în întocmit legi strâmbe, făcute în aşa fel încât să se poată fura şi mai mult.

Discrepanţele se văd, nici măcar nu sunt mascate. Toţi cei care au pus mâna pe funcţii importante s-au îmbogăţit cu nesimţire. Deşi bugetari, au trecut de la costumele cumpărate din piaţa de la ruşi la haine de firmă, de la apartamentele în care locuiau la vile şi case de vacanţă, de la maşinile pe care le conduceau la jeep, au dobândit pasiuni scumpe, cum ar fi vânătoarea, au făcut din mersul în străinătate în concediu un obicei aplicat de trei-patru ori pe an, şi-au trimis copiii la studii în străinătate pe bani foarte, foarte mulţi. E limpede ca lumina zilei că niciunul nu şi-a câştigat cinstit existenţa. Şi dacă ar fi avut lunar un salariu de 20.000 de lei tot nu şi-ar fi permis atâta huzur. Pe scurt: au furat! E adevărat că au făcut-o spunându-ne ce mari şi buni creştini sunt, cât de greu sunt încercaţi de problemele noastre, cât de mult muncesc pentru noi. Din când în când, Biserica Ortodoxă, generoasă cum o ştim, le răsplăteşte această imensă trudă cu câte o cruce transilvană. Apoi urmează un pelerinaj extern. Cam asta e reţeta.

Generaţia mea ştie toate aceste lucruri, dar nu ştiu de ce le percepe ca fiind imposibil de schimbat. Se uită aproape resemnată la un Ioan Oltean care nu mai pleacă din politică nici după 25 de ani, deşi chiar partidul lui s-a săturat de el, priveşte cu tristeţe la un Ioan Ţintean care, la bătrâneţe, după alţi 25 de ani de politică, îşi face iar planuri măreţe să candideze la toate funcţiile, deşi i-ar sta mai bine la plimbare cu nepoţii, sau la un Dorin Popescu, acest personaj trist care s-a mutat de la un partid la altul numai să aibă funcţie, orice funcţie. Niciunul nu are bunul simţ să facă un pas înapoi şi să dispară, discret, în spatele scenei.

Tinerii care au ieşit în stradă nici măcar nu au auzit de ei. Habar nu aveau cine sunt bunicuţii aceştia ahtiaţi după funcţii, aplaudaţi de activişti octogenenari, periaţi prin birouri de tot soiul de doamne şi domnişoare care gustă cu poftă din tortul banilor şi al puterii. Atât de multe au făcut cei trei şi alţii ca ei pentru acest judeţ încât tinerii nici măcar nu au aflat de existenţa lor!

Şi nici nu e de mirare câtă vreme nu au făcut absolut nimic altceva decât să tragă foloase la oalele lor, pentru nevestele şi copiii lor, pentru prieteni şi amanţi, pentru diverşi lipitori de afişe. Tinerii nu le-au cerut demisiile, dar noi, cei care ştim cu ce s-au ocupat în ultimii 25 de ani, o facem. Le cerem să plece şi să ne lase în pace. Ne-am săturat de ei, de feţele lor triste, de discursurile lor anoste, de felul în care ştiu să facă politică. Ne-am săturat să-i vedem, să îi auzim, să ne infecteze vieţile cu prezenţele lor. Dacă nici acum nu au bunul simţ să plece – şi am convingerea că se vor purta ca şi sinistrul Gabriel Oprea – atunci trebuie daţi afară.

Cred că a venit vremea ca şi partidele politice să scape de ei şi să facă loc astfel unor oameni din societate care nu au încăput nicăieri de clicile acestor personaje. Acesta este motivul pentru care nu am văzut feţe noi în politică. Ce om bine pregătit ar sta să asculte şi – mai rău – să execute ce ordonă un Oltean, un Ţintean sau un Popescu?

E vremea ca generaţia mea, a oamenilor maturi, să conducă acest judeţ şi această ţară în alt mod, iar aceste personaje de peste 60 de ani să joace şah la clubul pensionarilor, alături de un Gheorghe Marinescu sau Viorel Pupeză, alte figuri triste cu care au fost „tovarăşi” atât de mulţi ani. Dacă nici acum nu pleacă, atunci când?