Noi cu cine votăm?

Oamenii nu ar trebui să se urască din cauza funcţiilor. Ar trebui să se aprecieze unii pe alţii pentru ceea ce pot face bun fiecare în parte şi toţi împreună. Poate că, dacă ne-am uita mai mult la cer, i-am vedea cu alţi ochi pe cei din jurul nostru şi am înţelege, vorba părintelui Johann Dieter Krauss, că ceasul din turnul Bisericii ne măsoară tuturor timpul rămas pe acest pământ şi totodată destrămarea.  Dacă am înţelege acest lucru, sunt convinsă că ne-am comporta altfel.

Incendiul care a cuprins în 2008 Biserica Evanghelică a creat multă vrajbă în lumea politică şi administrativă, dar, în acelaşi timp, a reprezentat momentul zero din care oamenii s-au unit şi au arătat ce lucruri frumoase pot face împreună. Fireşte că şi ziua de 9 decembrie va crea multă agitaţie, dar bine ar fi ca ea să reprezinte punctul de la care să începem să ne comportăm normal, felicitând învingătorii, spunându-le învinşilor că întotdeauna mai există o şansă, colaborând unii cu alţii fără patimă şi resentimente. În fond, întotdeauna a fost şi va fi aşa: unii au câştigat, alţii au pierdut.

Alegerile de duminică sunt uninominale şi poate că e mai bine aşa. Avem ocazia să ne gândim mai bine la cine sunt cei pe care îi votăm şi mai puţin la partide. Trebuie să ne întrebăm care sunt valorile lor, în ce cred, cum se comportă, ce au făcut, care este potenţialul lor, să dăm o şansă oricui, dar să o dăm fiindcă această ţară trebuie condusă de cineva, iar dacă noi nu vom merge la vot, atunci vor decide pentru noi alţii. Nu ştim cine sunt cei care vor decide, poate cei mai puţin instruiţi, poate cei uşor de manipulat, poate cei care vor să-şi bată joc. Dacă vom sta deoparte e ca şi cum le-am da cheile de la maşină şi le-am spune să ne conducă spre ce direcţie vor. Marea problemă e că luni degeaba vom mai vrea să ne dăm jos şi să o luăm în altă parte. Va fi prea târziu.

Da, ştiu, toţi candidaţii fac parte din partide, unele ne plac, de altele nu mai vrem să auzim, dar până la urmă sunt oameni care au hotărât să nu stea pe margine şi să comenteze aşa cum facem majoritatea. Au decis să intre în joc şi să facă ceva, şi-au asumat un  risc. Credeţi că le-a fost uşor să se impună în partidele lor? Unii au purtat bătălii grele până şi-au văzut numele pe liste de candidaţi. Vă imaginaţi că a fost simplă pentru ei ultima lună? Aveţi impresia că ei nu sunt conştienţi că lumea s-a săturat de politicieni chiar dacă unora nu li se poate imputa nimic decât faptul că fac parte dintr-un anumit partid? Nouă ni s-a părut o campanie anostă, dar nu a fost deloc uşoară pentru candidaţi, puşi faţă în faţă cu o lume ostilă, neîncrezătoare, decisă să sancţioneze pe toată lumea, de dreapta, de stânga, de centru, de unde vreţi dumneavoastră. Dintre toţi cei de la noi intraţi în cursă, doar unul a mai făcut parte din legislativ. Celorlalţi nu avem, cel puţin teoretic, ce să le reproşăm.

Pe de altă parte, să nu uităm că toţi şi-au asumat un risc, acela de a pierde cursa de mâine şi de a fi ţinta unor ironii, că nu au fost în stare, că nu i-a susţinut X, că nu i-a votat nici partidul, că au fost mai slabi ca unul sau ca altul. Nu mi-ar plăcea să fiu în pielea perdanţilor. Şi totuşi, mâine, numai şase vor trage lozul câştigător. Restul vor suporta ironii. Să ne gândim şi la acest lucru.

Nu mi-am propus să scriu o odă candidaţilor şi nici o doină de jale în care să plâng sacrificiile făcute de ei. Vreau doar să vă atrag atenţia că şase dintre ei tot vor ajunge în Parlament, fie că vrem, fie că nu vrem. Depinde de noi dacă vor ajunge cei care efectiv vor face ceva sau alţii care vor dormi patru ani şi vor zbura aiurea cu avionul pe ruta Bucureşti – Cluj. Gândiţi-vă bine la acest lucru şi, dacă nu ştiţi cu cine să votaţi, în sfânta zi de duminică, o rugăciune vă va prinde bine şi vă va ajuta să luaţi cea mai bună decizie.

Astăzi, la sfinţirea turnului, preoţii au citit un verset: „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte” (Psalmul 121 3-5).

Să avem duminică gândul cel bun şi să votăm aşa cum ne dictează conştiinţa, dar să o facem. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Cristiana Sabău