Nu organizaţi serbările zăpezii? Hai că se poate

Cu toate acestea, încă primarul Ovidiu Creţu şi cei care nu îndrăznesc să i se opună (a se citi PSD, UDMR şi vreo câţiva migratori de la PP-DD la independenţă sau de la PNL la PLR, încă fantomatic) o ţin langa cu pârtia de pe Dealul Cocoşului. Personal, nu aş avea nimic împotrivă dacă ar face această stupidă investiţie din banii lor adunaţi cu trudă din numeroase job-uri plătite bine de stat. M-ar amuza copios şi aş scrie chiar un serial din categoria „Cascadorii râsului”. Îmi îngheaţă însă zâmbetul pe buze când mă gândesc la faptul că au îndatorat oraşul la bănci şi că vom plăti ani mulţi credite neperformante în loc să investim banii publici în străzi, iluminat public, racorduri de apă, canalizare şi gaz pentru ca locuitorii Bistriţei să nu simtă că trăiesc la Stupini sau Răcăteşu. Pentru că, în cazul în care iluştri decidenţi nu ştiu, avem foarte multe străzi desfundate, oameni care încă uită să-şi golească fosele septice şi poluează pânza freatică, alţii care urcă pe stâlpi şi-şi pun bec pentru ca să-şi nimerească noaptea porţile şi extrem de mulţi oameni care circulă pe nişte drumuri mai desfundate decât cele pe care a trecut tractorul. E de ajuns să vino o ploaie ca cea de azi noapte că a doua zi nu mai poţin intra în „cartierele rezidenţiale” în care nu locuiesc politrucii fiindcă, în celelalte, au avut grijă ei să-şi toarne asfalt până în casă.

Ştiu refrenul aproape obsedant pe care ni-l cântă primarul de aproape opt ani: acestea sunt investiţii neperformante, nu ne aduc plus valoare. Pârtia, în schimb, ne aduce. Şi marmota învelea ciocolată! Sigur că ne aduce un mare minus la buget pentru factura la curent ca să funcţioneze instalaţiile pentru zăpadă artificială şi să ne uităm cum ninge prin văzduh fiindcă, la aterizare, fulgii se vor topi. Pe ce lume trăiţi, stimaţi aleşi care ridicaţi precum nişte roboţi mâinile fără să vă gândiţi măcar o secundă în ce mare dezastru târâţi acest oraş? Nu citiţi studii, nu vă uitaţi la documentare? Încălzirea globală nu e o glumă. E un fenomen care afectează cercul polar, mor de foame urşii fiindcă se topesc gheţurile. Credeţi cumva că Bistriţa va scăpa?

Fiecare dintre dumneavoastră, stimaţi consilieri, cei care aţi votat în favoarea milioanelor de euro pe care să le îngropăm în noroiul de pe Dealul Cocoşului sunteţi direct responsabili şi ar merita să fiţi cercetaţi pentru abuz în serviciu contra intereselor publice. Aţi avut o mare ocazie să întrebaţi oamenii la referendumul inutil pentru centură dacă vor sau nu mai vor să se mai facă Wonderland. Oricum, nu pentru asta l-au votat pe Ovidiu Creţu în 2008. Vă spun eu. L-au pedepsit pe Vasile Moldovan pentru că i-a ars Biserica Evanghelică sub nas. Mă îndoiesc profund că i-a citit cineva programul edilului de azi şi că a crezut ceva din compunerile de atunci. Tocmai de aceea, la referendum puteaţi întreba oamenii dacă mai cred fantasmagoria numită Wonderland, dacă o mai vor. Aţi preferat să cheltuiţi banii publici complet aiurea întrebând ceva inutil, dacă să se redeschidă pietonalul, deşi ştiaţi foarte bine că e amenajat cu bani europeni şi nu poate fi redeschis. Mai ştiaţi, la fel de bine, că toate oraşele medievale au păstrat şi valorificat la maxim zonele centrale şi că au făcut din ele puncte de atracţie turistică. Cum nici centura nu s-a făcut, cum nici pietonalul nu s-a deschis, banii publici s-au dus aiurea pe un moft al cuiva. Vi i-aş imputa tuturor care aţi fost de acord cu asemenea aberaţii. Prima măsură ar fi aceea să nu mai luaţi niciunul niciun leu. Să termimăm povestea cu indemnizaţii pentru aberaţii.

În ce priveşte „marea pasiune” a bistriţenilor pentru schi invocată adesea de primar, sunt absolut convinsă că nu se bazează pe nimic. Nu contest că în oraş trăiesc şi oameni care schiază. Văd că e o modă să postezi fotografii din Austria în timp ce stai cu nişte beţe în aer. Asta nu înseamnă că schiezi, ci că pozezi. Eu, până nu îi văd live pe „sportivii” cu pricina, unii cu foarte multe kilograme pe care nu mi-i imaginez îndoindu-şi genunchii, nu cred o iotă despre marea lor pasiune pentru pârtii. Aştept cu interes filmuleţe despre coborâri spectaculoase şi mă voi înclina, cu respect, în faţa sportivităţii lor. Până atunci îmi permit să cred că e o fiţă şi că nici 10% dintre cei care pretind că schiază nu îşi dau drumul de altundeva decât de pe pârtii cu dificultate mică, pentru copii, ceea ce e fix pix, echivalentul înotatului ţinându-te de bara ştrandului şi al patinatului nedezlipit de pe marginile patinoarului.

Să schiezi nu e chiar la îndemâna oricui. Nu oricine îşi permite să ia lecţii, să investească în echipamente, să plătească abonamente scumpe de teleschi. Cei care îşi permit se vor duce mereu în Austria. Nu e cool să postezi poze pe Facebook de pe Dealul Cocoşului şi să te întrebe toţi prietenii de ce nu ai găsit un munte. E cool să zbori spre vest, să fii la o cabană cu nume nemţesc, la party internaţional. De-astea. Foarte bine. Nu am nimic împotrivă. Mergeţi liniştiţi până la capătul lumii, dar nouă, muritorilor de rând, faceţi-ne străzi pe care să nu ne rupem maşinile şi nici să fim obligaţi să le spălăm tot a doua zi fiindcă se umplu de noroi în centru, amenajaţi-ne parcări să avem unde să ne lăsăm maşinile, ridicaţi gunoaiele care ne sufocă, amenajaţi spaţii verzi, construiţi şcoli, grădiniţe, locuri de joacă, piste pentru biciclete şi un ştrand gigant. De acestea din urmă s-ar bucura 99% din populaţia oraşului, cea care nu are nici maşină de serviciu, nici loc rezervat de parcare şi nici fumuri în cap. Restul de 1% sunteţi voi, cei rupţi de realitate!

Cristiana Sabău