O marmotă santinelă din Munții Rodnei fluieră pentru a le alerta pe celelalte

O marmotă care a simțit prezența unor instruși în căldarea Iezerului din Munții Rodnei a început să șuiere pentru a le avertiza pe celelalte despre potențialul pericol. Avertismentul puternic se aude chiar și de la un kilometru și a fost surprins într-o înregistrare de prof. Ioan Bâca de la Facultatea de Geografia Turismului a UBB.

Marmota alpină (Marmota marmota) este o specie de marmotă care trăiește în zonele muntoase din centrul și sudul Europei, la înălțimi cuprinse între 800 și 3200 m, mai ales în regiunile vestice și centrale ale Alpilor, precum și în Carpați, în cazul nostru, grupa nordică a Carpaților Orientali. În țara noastră își extinde permanent arealul.

Marmota alpină își poate săpa galerii și în solul pe care omul nu îl poate pătrunde nici cu un târnăcop.

O marmotă alpină poate cântări între 4 și 8 kg și are o lungime cuprinsă între 42 și 54 cm (fără coadă, care măsoară în medie 13-16 cm). Marmota alpină se hrănește cu plante cu tulpină moale, frunzele, rădăcinile și florile ierburilor, dar și cu insecte, păianjeni și viermi. Consumă cantități mari, pentru a-și depozita grăsime suficientă pentru lunga perioadă de hibernare. Caută plantele cele mai tinere și mai suculente, pe care le ține apoi cu labele anterioare, până le ronțăie.

Își sapă adăposturi cu mai multe intrări, cu o structură complicată, cu galerii adânci, de vară și de iarnă, când hibernează, pentru colonii întregi.

Marmotele trăiesc pe versanții însoriți, căutând un teren afânat, pentru a putea să-și sape mai ușor galeriile. Pentru a-și construi vizuina, sapă cu labele anterioare și împinge pământul în afara galeriei cu membrele posterioare. Dislocă pietrele mai mari cu dinții. În regiunile stâncoase își sapă vizuina sub stânci.

Marmota alpină trăiește în grupuri. Fiecare grup este compus din perechea de părinți și puii acestora, ce pot proveni și din generații anterioare. Se presupune că la construirea vizuinilor mai mari cooperează mai multe generații.

Marmotele alpine sunt foarte defensive împotriva intrușilor și îi avertizează folosind un comportament de intimidare, prin marcarea teritoriului, lovituri repetate din coadă și fluierături.

Foto credit: Facebook Constantin Rotar, Albert Gavrilă