Am întâlnit la bursă puţini oameni capabili să ducă la bun sfârşit o frază, motiv pentru care mi-a fost destul de greu să înţeleg ce li se întâmplă şi de ce au ajuns în situaţia de a nu avea un job. M-am uitat la fiecare în parte şi i-am studiat atitudinea şi înfăţişarea. Foarte puţini erau îmbrăcaţi adecvat pentru un interviu, extrem de puţini aveau o atitudine pozitivă, majoritatea nu ştia ce vrea. O mulţime confuză, pestriţă.
Am stat şi m-am gândit la tot acest tablou şi m-am întrebat ce anume, în afară de întâmplările nefericite din viaţă (accidente, boli, ghinion) îi face pe oameni să ajungă în situaţia de a alerga disperaţi pe la standurile unor angajatori dubioşi pe care îi roagă să-i accepte ca angajaţi fără măcar să întrebe cât e salariul. Credeţi-mă pe cuvânt că i-am întrebat pe cei cu care am vorbit ce salariu le-a oferit angajatorul şi nu au ştiut să-mi spună pentru că nici măcar nu au întrebat ca să nu-l supere. Probabil că nu vor întreba nici după o lună de muncă, dar vor fi trişti şi deprimaţi când li se vor arunca în cont câteva sute de lei.
Eu cred că mulţi dintre aceşti oameni au a ales încă din copilărie să nu ia viaţa în serios începând cu şcoala. Au ales să copieze în loc să scrie ce au învăţat, au ales licee slabe în locul altora cu exigenţe mari, au ales slujbele uşoare care le-au adus bani de buzunar în locul admiterii la facultate. Au preferat să facă pe şmecherii în timp ce alţii îşi rupeau coatele prin biblioteci. În urmă cu circa zece ani când diplomele trăgeau greu la cântar la miile de sporuri şi indemnizaţii de la stat, mulţi dintre cei care au fentat şcoala în tinereţe au rupt uşile facultăţilor de cartier ca să dea buzna şi să se aleagă cu licenţe. Au plătit, au plecat cu diplome. Din păcate însă, au ieşit la fel cum au intrat, ignoranţi. Diplomele astfel obţinute nu valorează doi bani găuriţi. Orice angajator îşi dă seama cu cine are de-a face după primul schimb de replici. Nu trebuie să fii cine ştie ce specialist ca să-ţi dai seama cine şi-a făcut studiile la timp şi la zi şi cine a îngroşat rândurile absolvenţilor „la distanţă”, obligat de nevoia de a avea o diplomă şi nu de dorinţa personală de a o obţine.
Într-o epocă în care fiscalitatea e atât de mare în România şi angajatorul e înrobit de taxele pe care trebuie să le plătească la stat, trebuie să fii extrem de bun ca să fii angajat. În mediul privat, nu te ia nimeni din milă. Dacă nu duci plus valoare companiei, nu-ţi rămâne decât să te înscrii într-un partid politic şi să dai din coadă pe la şedinţe ca să ţi se găsească un post de „consilier” printr-o instituţie de stat. Altă soluţie nu există.
În lume aflată într-o schimbare atât de alertă se caută „oameni de neînlocuit”, adică acele persoane care să inspire prin originalitatea ideilor, să fie deschizătoare de drumuri. Seth Godin scrie în cartea „Eşti de neînlocuit?” că „în epoca fabricii, obiectivul era să se atingă cel mai mare PLUS (Procentajul Lucrătorilor Uşor de Substituit) posibil. (…) Scopul era să se exploateze şi să se apere avantajele strategice ale sistemului, nu ale oamenilor. (…) Sistemul cu care am crescut se bazează pe o formulă simplă: fă-ţi treaba, prezintă-te la muncă, munceşte din greu, ascultă-ţi şeful, du lucrurile până la capăt, fă parte din sistem. Vei fi răsplătit”. Însă autorul continuă şi spune: „Jocul acesta a luat sfârşit. Nu mai există slujbe nemapomenite în care altcineva îţi spune ce ai de făcut”.
El merge mai departe şi spune că vechiul vis american suna aşa: „Ţine capul plecat. Urmează instrucţiunile. Fii punctual. Munceşte din greu. Rabdă… şi vei fi răsplătit”, în timp ce noul vis american este: „Fii remarcabil. Fii generos. Creează artă. Evoluează. Conectează oamenii şi valorile… şi nu vom putea să nu te răsplătim”.
Pentru atingerea noului vis american care implicit devine visul omenirii e nevoie de oameni care să aibă curajul să schimbe lucrurile în bine indiferent de locul în care se află chiar şi oferindu-şi serviciile şi ideile la început din generozitate fiindcă va veni momentul în care „nu vom putea să nu te răsplătim”. Niciunul dintre cei cu care am stat de vorbă nu părea să-şi dorească acest lucru. Toţi voiau o slujbă în care să execute ce li se spune în baza unui contract dacă se poate pe durată nedeterminată. Ei nu au aflat că acele vremuri au trecut.
Cristiana Sabău
Din pacate, odata cu deschiderea sezonului de angajari la stat si crearea de noi posturi si birouri pt. larga majoritate a USL, numarul angajatilor de carton, fara idei si vointa proprie, o sa creasca simtitor in Romania.
Toate acestea in detrimentul mediului privat, care este nevoit sa isi ajusteze dinamic conceptiile si comportamentul angajatilor in functie de dimamica pietelor.
Este mare pacat ca vom fi acoperiti iarasi de o mare masa de bugetari inerti, cu salarii mici, care nu stiu, nu vor si nu pot sa puna in miscare economia tarii.
Cu siguranta NIMENI NU ESTE DE NEINLOCUIT, iti spun eu care lucrez la cel mai mare privat din zona, asa ca „cine nu cunoastea setea si truda inchise intr-un bulgare de sare sa stea deoparte!”
Iti spun eu ca bugetarii care sunt introdusi acum in sistem de USL (cu toate sotiile, amantele si nepoatele/nepotii si lipitorii de afise) sunt de neinlocuit, ca nu ii mai scoate nimeni de acolo :))))))))
Trist dar adevarat. Punctul pe i !
Perfect spus d-na Sabau. Poate faceti public si pregatirea comisarului sef al Garzii de Mediu Bistrita, si poate si salariul, si poate si institutia de invatamant superior absolvita, si poate ii luati si un interviu ca sa stim si noi macar cum se poate exprima la ce functie ocupa. Si poate in interviu ii puneti si niste intrebari din legislatia de mediu sau despre mediu.
Cu siguranta si cei care „angajeaza”nu sunt cu nimic mai speciali decat disperatii in cautarea unui loc de munca.De cele mai multe ori acestia se afla acolo doar pentru ca au fost solicitati de cei de la ajofm ca sa umple golul din sala de la infoel ……Compromisuri….
Pai daca nu stiu da duca o fraza pina la capat sau se exprima greu sau nu se imbraca adecvat ptr. un interviu ………….atunci de ce va mai intrebati cum de au ajuns in aceasta situatie sau de ce nu-si gasesc un loc de munca. Eu nu ma mir. Oamenii acestia ne trag in jos . Asta e adevarul.
Nu am fost in fata locului, dar ma gandesc daca cineva cauta un loc de munca in constructie sau altceva mai practi, nu la birou, nu trebuie sa vina nici la interview in costum si cu cravata. Sau mai nu sa poarta asa pe santiere sau in productie?
Nu trebuie sa duci o fraza pina la capat ,trebuie sa fi membru USL, asa a fost si in 1946 comunisti au luat oameni din strada si au obtinut functi inportante de conducere,istoria se repeta, traiasca USL-ul !
Excelent articol! Felicitari!
Lipsa locurilor de muncă nu poate fi imputatată lipsei de pregătire e eventualilor pretendenţi. Acei „oameni de neînlocuit” exzistă şi la noi, sunt fraieri ce se zbat înt-un sistem economic supratazat şi înrobit de Stat.
Dar nici nu puteti nega ca tara asta se umple tot mai tare de cretini, si asta doar pentru ca cei cu cap si carte pleaca. Si IQ-ul per total scade, devenim tot mai dobitoci, ca si natie.
IQ nu are de-a face cu educaţia, iar tendinţa de-a ne cataloga ca o naţie de dobitoci este veche. Nu mai avem nici cea mai mică jenă a ne face singuri ţara de rahat, uni ne credem prin aceasta mari patrioţi. Cum ar putea fi şomeri acestei ţări după mai bine de 20 de ani, când cei cu loc de muncă sunt mai săraci decît şomeri de aiurea? Sărăcia perpetuă peste generaţii, nu poate genera demnitate şi mândrie că aparţii unei naţiuni. Cei cu mai multă sau mai puţină carte plecaţi, poartă în inimile lor dorul şi iubirea de acestă ţară, aşa cum cei rămaşi cu diplome şi influenţă denigreză şi umilesc acest neam.
cata vina au si profesorii care desi stiu ca absolventii lor sunt bota, le dau diplomele, doar pentru ca au platit scoala? Cat de jos se poate cobora un prof universitar sa inchida ochii cand da licenta unui analfabet?????doar pentru ca nu-l intereseaza ce se intampla dupa aceea.Filozofia era, ok ai plati scoala, ia licenta ca te descurci tu pe urma, si pe urma acesta care este o pila a cuiva cu diploma aceea semnata de un universitar ocupa un loc de munca caruia nu-i face fata, dar staaaaa acolo in virtutea faptului ca e fiul cuiva.Eu zic ca in primul rand dascalii sunt de vina.Daca ei i-ar duce pana la capat pe elevi/studenti, dar la sfarsit le-ar da doar daca merita intradevar o diploma, altfel ar sta lucrurile.Altfel ar fi motivati si copii sa invete.Un articol foarte obiectiv si ancorat in realitate.
Nu cred ca vreunul dintre noi este indrituit sa-si catalogheze semenul idiot, cretin, dobitoc, etc. si nici sa insinueze acest lucru. Cred ca toti avem doza noastra de dobitocie si cretinism si nu rezolvam absolut nimic dispretuind pe ceilalti. Din tara n-au plecat doar luminatii si iluminatii ci dupa cum se vede pe toate canalele media au plecat si alte categorii sociale. Prin uramre, IQ-ul ar fi trebuit sa ramana constant.
Oricum articolul asta este unul de criza, nu spune nimic, doar incearca sa mai loveasca un pic pe cei cazuti deja.
Punem pe umeri celor ce singuri nu s-au descurcat nici în vremuri mai bune, neputinţele noastre. Un angajat pentru locul lui de muncă şi un minim beneficiu adus firmei, din 100% cât produce nu poate duce acasă mai mult decât 33%. Eu cred că aici este problema greu de rezolvat de angajatori, nu nivelul scăzut al pregătirii. Lipsa totală de evaluare a eficienţei a salariatului la Stat, nu are termen de comparaţie cu raportul de 1/3 pentru salariatul de la privat.