Oktoberfest, deschidere la ”Casa cu Lei”. Crețu despre ”catastrofa berii comuniste”

FOTO A doua ediție a Oktoberfest s-a deschis la Galeriile ”Casa cu Lei” cu vernisajul expoziţiei ”Bistritzer Oktoberfest – Ieri și azi”, cuprinzând exponate din colecția particulară a lui Florin Coșoiu, în prezența primarului Ovidiu Crețu, a directorului Centrului Cultural Municipal ”George Coșbuc”, Dorel Cosma, și a directorului Muzeului Bistrița, Corneliu Gaiu.

”Inaugurăm o manifestare care este pe placul publicului bistrițean, după cum am văzut la prima ediție. Ne bucurăm să vedem că vechile tradiții ale Bistriței sunt apreciate și dorite de publicul nostru. Oferim aspecte importante din cultura germană, dar și momente de deconectare. La ”Casa cu Lei” marcăm deschiderea Oktoberfest întrucât am realizat o expoziție unde sunt lucrări ale colecționarului Florin Coșoiu, care vorbesc despre ce a fost acest obicei odată chiar în zona Bistriței. O mulțime de cărți poștale, de vederi și scrisori cu semnături ale sașilor care au trăit aici se află în această colecție. Lucrările originale se găsesc în vitrine, iar pereți se află la o mărime mai bună pentru a putea fi admirate. Veți găsi multe elemente tradiționale legate de ce înseamnă prețuirea berii, dar și prețuirea pentru costumul popular. Veți vedea o carte poștală care arată modul în care au fost aduse pentru prima dată la Bistrița clopotele din Biserica Evanghelică, în carul cu boi, dar și o poză interesantă care îl prezintă pe ultimul împărat al habsburgilor vizitând Bistrița, modul în care a fost întâmpinat la actuala Biserică Romano-Catolică. Marcăm deschiderea cu ținuta de rigoare, colegii de la CCM au ținuta specifică Oktoberfest, la fel și dansatorii de la D’Fantasy”, a spus directorul CCM, Dorel Cosma.

”Bun venit la Oktoberfest, petrecere frumoasă tuturor! Este o acțiune de anvergură. Auzisem de Oktoberfest la Brașov, sărbătoarea de la Munchen e celebră, iar o petrecere e binevenită oricând. Nu cred că vreo altă manifestare tradițională, Zilele Bistriței, Nunta Zamfirei și altele a început cu un astfel de elan, așa cum s-a întâmplat anul trecut la Oktoberfest. A fost extraordinar, lucrurile merită să continue și cred că va ține foarte mult. Nu știu dacă sașii aveau un Oktoberfest, cred că nu aveau, dar de băut bere sigur beau. Dacă făceam un festival de citit nu dura foarte multă vreme, dar un Oktoberfest la Bistrița e foarte interesant, bineînțeles preluat după ideea bavareză. A existat o bere în Egiptul antic, rețeta a fost descifrată de pe hieroglife și niște tineri berari din germani au făcut bere după acea rețetă. Era așa o porcărie că nimeni n-a putut să o bea, drept dovadă că gusturile pe parcursul celor câteva mii de ani s-au schimbat foarte mult. Cert este că berea de astăzi este chiar o băutură excepțională și de o varietate extraordinară. În trecut, Bistrița avut o fabrică de bere în zona de jos a orașului, exista și un pod peste râu și de aceea îi spunem Podul Berăriei celui pe care îl facem acum. La sfârșitul celui De-al Doilea Război Mondial, rușii au luat tot ce era scris în limba germană, iar la Bistrița totul era scris în limba germană, inclusiv pe fabrica de bere. Fostul profesor de matematică Briceag, prin anii 67-68, a mers în Rusia la niște prieteni, care l-au dus să viziteze fabrica de bere de acolo, iar pe un stâlp era o placă pe care scria Bistritz. Era prada de război montată acolo, lucru chiar interesant”, a afirmat primarul Ovidiu Crețu.

El a făcut și o scurtă istorie a berii românești, care ajunsese ”un dezastru”: ”Câteva date despre dezastrul sau catastrofa berii comuniste. Dacă în anii 60-70 la Bistrița și numai se bea o bere bună, au venit anii 70-80 când era absolut catastrofală berea. Și catastrofa a venit din planurile națională de autosusținere din absolut orice. Hameiul se importa din Bulgaria și Iugoslavia, iar Ministerul Agriculturii a trebuit să-și asume sarcina de  aproduce hamei, s-aau sistat contractele de import. Hameiul cultivat la noi nu se potrivea și a ieșit o catastrofă. S-a importat apoi hamei din China, care era și mai prost decât al nostru și berea românească nu și-a mai găsit locul. A fost o primă lovitură, a urmat alta. Ministerul construcțiilor d emașini a primit dispoziție să producă tabla pentru capace, care se impoorta din Japonia, era făcută cu o tehnologie specială pentru a deveni elastică și strânge sticla. S-au sistat contractele de import, Galațiul a început să producă tabla, una la fel de lucioasă și subțire, doar că nu strângea și atunci berea se răsufla, nu mai era nimic etanș. Au început să colecteze capace din tabla japoneză să fie refolosite, dar nu s-a putut. Unul a avut apoi o idee foarte bună, cu ghilimelele de rigoare, și a spus să se facă sticle de un litru pentru că se folosesc mai puține capace. Au modificat liniile de producție, dar 80% se spărgeau pentru că sticlele de un litru nu rezistă la presiunea celor de jumătate. A treia lovitură a berii românești, de aceea ajunsesem să bem niște porcării. Acum berea este bună”.