Pentru când nu avem nimic de făcut

Câteva întâmplări m-au făcut să meditez la ceea ce vreau să împărtăşesc şi cu dumneavoastră. Am auzit ieri, la radio, un pastor vorbind despre beneficiile muncii în viaţa noastră. Lipsa activităţii îi face pe oameni să păcătuiască, spunea el, fiindcă mintea lor nu e focusată pe ceva anume, au timp din belşug să bârfească,  să-şi imagineze tot soiul de lucruri atât despre ei, cât şi despre alţii, lucruri care adesea nu au niciun suport real. De exemplu, un leneş va fi sărac, evident, şi va cere tot timpul ajutor de la alţii invocând faptul că nu poate să muncească din varii motive – fie pentru că e bolnav, fie pentru că nu are suficientă şcoală, fie pentru că viaţa a fost nedreaptă cu el. Stând şi aşteptând ajutorul îi va urî pe cei care au mai multe decât el, convins fiind, probabil, că tot ce au obţinut prin munca lor e de fapt rezultatul a ceva oneros. De asemenea, un leneş, întrucât nu va obţine nimic prin muncă, va încerca să obţină prin furt, prin „tunuri” date, prin şanţaj, prin orice alte mijloace care îl vor împinge şi mai mult în groapa păcatului. Ar putea chiar să omoare pentru ca să aibă ceva. Pastorul îl dădea ca exemplu pe regele David care, plictisit fiind într-o după-amiază în care nu făcea nimic, a văzut-o pe Bat-Şeba, soţia lui Urie. Se ştie ce a urmat: adulterul, o crimă, vieţi năruite. Toate din cauza unui moment în care David nu făcea nimic altceva decât să o privească pe soţia unuia dintre soldaţii săi, plictisit fiind.

Activitatea ne aduce sănătate fizică şi mentală. Suntem concentraţi, facem lucruri care ne pot da satisfacţie chiar dacă nu orice activitate aduce saci cu bani. Spunea pastorul respectiv să nu ne dorim să câştigăm la Loto fiindcă o viaţă în care te trezeşti bogat peste noapte e una sortită lipsei activităţii de zi cu zi, e o viaţă condamnată la boală fizică şi psihică. De îndată ce ai bani mulţi, îţi doreşti şi mai mulţi. Dacă i-ai obţinut fără să faci nimic, îi vei risipi fără urmă de remuşcare şi iar vei deveni sărac şi poate chiar deprimat fiindcă te trezeşti brusc la realitate.

M-am mai gândit la beneficiile activităţii după ce am participat la fost sesiunea de informare de la Inspectoratul Şcolar Judeţean despre Programul Erasmus Plus. Am vorbit acolo cu o doamnă profesoară din Sîngeorz-Băi, Monica Măgurean, căreia îi sclipeau ochii în timp ce-mi spunea despre un proiect la care lucrează. Venise din celălalt capăt al judeţului să afle dacă tot ce-a scris pentru ca şcoala să primească bani europeni e bine sau dacă ar trebui să mai facă anumite corecţii. Mi-a plăcut teribil de doamna Măgurean. Mi s-a părut fascinantă prin limbaj, expresie, un om focusat, dornic să afle lucruri noi, să ştie mai multe, să ofere şi altora bucuria cunoaşterii.

Tot acolo l-am reîntâlnit pe tânărul director de la Şcoala Gimnazială „Grigore Silaşi”, Vasile Rus, care-mi spunea, cu regret, că nu toţi profesorii din şcoală pot participa la proiecte europene fiindcă nu ştiu engleza. Dacă ar vorbi o limbă de circulaţie internaţională, spunea el, ar avea ocazia să viziteze gratuit ţări europene, să afle lucruri noi despre cum predau dascălii din Europa, să-şi facă prieteni noi aşa cum elevii au reuşit deja. În sinea mea mă întrebam oare de ce nu învaţă. În loc să se plângă, să tot acuze că nu le dă statul trei lei în plus la salariu, în loc să invoce faptul că nu pot, că nu au şanse, nu ar fi mai simplu să stea toţi ciorchine în jurul profesorului de engleză şi să spună: hai, învaţă-ne pe toţi? Vrem să ştim şi noi o limbă străină, vrem să vedem lumea. Mi-e greu să înţeleg de ce nişte oameni ai cărţii nu fac lucrul acesta. Sigur că au alte probleme, toţi avem, dar în loc să ne lamentăm am putea să ne îndreptăm atenţia spre ceva care ne oferă perspectivă.

Şi, da, dacă tot veni vorba de prespectivă, aş vrea să vă spun că nu e o utopie să accesezi bani europeni, dovadă doamna profesoară Măgurean, dovadă domnul director Vasile Rus care mi-a vorbit atât de frumos despre şansa pe care au avut-o copiii buni din Şcoala „Grigore Silaşi” să vadă lumea, să fie aplaudaţi de străini, să se bucure cu adevărat de pe urma efortului pe care l-au făcut ca să ia note mari la olimpiade, să înveţe bine. Mi-ar fi plăcut să văd ieri o sală şi mai plină decât era, cu oameni din toate şcolile, dornici să facă lucruri bune cu banii daţi de UE, să înveţe mai multe.

Degeaba suntem deprimaţi şi acuzăm pe toată lumea din jur pentru neîmplinirile noastre. Dincolo de interminabila şi fără rost politică de la tv, de bârfe, dive, scandaluri şi divorţurile altora este un univers frumos, cu tot felul de oportunităţi. De fiecare dată când vă vine să vă plângeţi de milă, întrebaţi-vă ce aţi făcut în ultima vreme ca să ştiţi mai multe, ce idee aveţi şi cum aţi putea să o transformaţi într-un fapt real. Finanţări nerambursabile dă şi Primăria Bistriţa, şi CJ, şi Grupurile de Acţiune Locală. Măcar v-aţi informat, măcar v-aţi gândit, măcar aţi pus mâna pe o carte care să vă inspire?

Activitatea e cea care ne dă sănătate fizică şi psihică. Gândiţi-vă la asta de fiecare dată când staţi, plictisiţi, cu telecomanda în mână în timp ce vă plângeţi de milă sau tânjiţi la vreun „tun”!

Cristiana Sabău