Timp de gândire

Politică şi religie. Păreri strict personale

Personal dezaprob total orice legătură între politică şi religie. Consider că unul e Cezarul, altul e Dumnezeu. Iisus Hristos e cel care desparte apele şi ne spune să dăm „Cezarului ce este al Cezarului” şi „Lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. Dacă procedăm altfel, eu consider că greşim fiindcă se creează multă confuzie şi, de regulă, ea devine o pătură cu care acoperim ceea ce nu vrem să se vadă, adică mizeria.

Când scriu lucrurile acestea nu mă gândesc strict la Biserica Ortodoxă, aşa cum probabil că unii dintre dumneavostră sunteţi convinşi deja. Mă gândesc la religie în general. Mă deranjează în egală măsură implicarea politică a capilor bisericilor neoprotestante, râvna cu care unii dintre penticostali, mai ales, se înghesuie pe liste de candidaţi ca să fie nişte „giranţi ai corectitudinii” prin consilii locale şi judeţene. Încă nu i-am văzut pe niciunul dintre ei ţipând în gura mare că anumite decizii sunt greşite, aşa că, fiţi liniştiţi, nu am ceva anume cu Biserica Ortodoxă. Însă, dacă am ajuns aici, eu cred că există foarte mult interes din ambele părţi, atât din partea clerului – decis să facă biserici pentru fiecare absolvent de Teologie – cât şi din partea politicului care „oferă” cu generozitate bani publici pentru construirea lor pentru ca, la vremea potrivită, enoriaşii, cu ochii plini de lacrimi de recunoştinţă, să-i voteze din nou pe cei care s-au dovedit a fi „credincioşi” până în măduva oaselor.

Această relaţie este extrem de păguboasă în primul rând pentru Biserică, indiferent cum s-ar numi ea. Stând mereu cu mâna întinsă la politicieni ca să primească bani publici, preoţii nu observă că bisericile lor sunt din ce în ce mai goale, iar puţinii oameni care frecventează slujbele nici măcar nu au sentimentul că aparţin unei comunităţi. Nu se cunosc unii cu alţii, nu fac nimic să evolueze spiritual, asistă, nu se implică. Decât să frecventeze nişte biserici goale la propriu, dar şi la figurat, oamenii încep să-l caute pe Dumnezeu în natură, în muzică, în cărţi, în meditaţie. Nu ştiu câte dintre biserici ar mai rezista dacă ar trebui să se bazeze 100% pe contribuţia financiară benevolă a enoriaşilor şi câte ar fi obligate să pună lacătul fiindcă nu le-ar finanţa nimeni nici măcar aprinderea unui bec. Să nu-mi spuneţi că oamenii nu au bani. Au şi-i investesc adesea pentru cauze nobile, dar nu prin biserică fiindcă şi-au pierdut încrederea că vor ajunge unde trebuie. De ce fac asta? Pentru că, în timp ce rareori vedem preoţi fără vilă şi maşină de lux, numărul săracilor a rămas constant, iar „cutia milelor” nu a fost niciodată suficient de plină pentru a-i sătura pe flămânzi şi a-i îmbrăca pe cei goi, deşi multă lume a strecurat cu generozitate bancnote în ea. Ce s-a întâmplat cu banii? Nu mai ştie nimeni. S-au dus poate pe două-trei pachete cu alimente date unor familii, înainte de sărbători, gest însoţit de tot soiul de „binecuvântări”, dar cine le mai poartă grija amărâţilor până la Crăciunul viitor? Cine le spune cum să pescuiască? Cine le dă speranţă, oportunităţi şi şanse să evolueze într-o comunitate care are răbdare cu fiecare neputincios? Dacă nu puteţi să-mi răspundeţi, înseamnă că sunteţi ocupaţi să daţi bani pentru pictarea unei clădiri, pentru candelabre, pentru lumânări.

Eu cred că ar fi de-a dreptul sănătos pentru Biserică să se desprindă total de politic şi să-şi testeze „succesul” de una singură. Fireşte că asta ar însemna să avem tot mai mulţi Ioan Botezătorul care să le spună Irozilor că nu e normal să cheltuieşti banii publici aiurea când ţara are nevoie de drumuri, spitale, locuri de muncă pentru ca oamenii să-şi câştige cinstit pâinea. De asemenea, am auzi mai multe voci care ar vorbi despre corectitudine, modestie, respectarea celor zece porunci decât mulţumiri penibile celor care au dat bani din vistieria publică pentru tot soiul de ziduri ca şi cum s-ar fi sacrificat luându-şi ei înşişi de la gură. Am mai auzi, de asemenea, preoţi condamnând minciuna chiar şi prin omisiune, promisiunile deşarte chiar şi cele politice, adulterul la modă printre cei cu funcţii şi putere, şi aşa mai departe. Până acum, din cauza unor ziduri care se tot ridică şi parcă nu se mai termină niciodată, n-am auzit decât mulţumiri jenante adresate de preoţime clasei politice şi nu am văzut decât cruci transilvane date oricui a ştiut să se pună bine cu Biserica.

În ce priveşte politicul, adică Cezarul, nu suntem atât de absurzi încât să-i cerem să ridice primul un zid şi să nu mai comunice cu oamenii Bisericii. E foarte bine că politicienii frecventează biserica, că se roagă, că îşi doresc să evolueze spiritual, însă, dacă preoţii le-ar spune adevărul în faţă, aşa cum Ioan Botezătorul i l-a spus lui Irod, vă garantez că nu i-am mai vedea nici în primul rând, nici pe scenă, nici în strane, iar acest lucru le-ar fi de un foarte mare folos în cel mai pur sens spiritual.

Ceea ce unii dintre ei par să nu înţeleagă este că noi, oamenii, i-am ales să gestioneze corect banul public, să facă lucruri utile pentru societate, să le asigure condiţii bune în spitale celor bolnavi, celor care vin pe lume, copiilor să înveţe, bătrânilor să-şi trăiască decent ultimii ani din viaţă, să facă drumuri pentru toată lumea, etc. Dacă nu fac aceste lucruri, degeaba se afişează în orice biserică. Dacă nu-i pot păcăli pe oameni, credeţi că vor putea să-l păcălească pe Dumnezeu?

Cristiana Sabău  

14 comentarii

  • Aceste cuvinte inspirate,intr-o sfanta zi de Duminica, nu v-au putut veni decat de la Bunul Dumnezeu.Din multe articole scrise de dvs.am constatat ca sunteti un om nu numai drept dar si,,un om cu frica lui Dumnezeu,,.Cred ca aveti aceasta menire pe pamant sa spuneti lucrurilor pe nume,sa faceti, atat cat va sta in putinta,pentru a determina pe cei care conduc vremelnic destinele noastre sa fie mai buni,mai corecti,mai putin aroganti,mai pamanteni.Sunt tot mai putini cei care spun aceste lucruri clar,raspicat si tot mai multi care cu voce prefacuta,inabusita , aduc , multumiri politicienilor si fețelor bisericesti . Politicienii multumesc preotilor ,preotii multumesc politicienilor intr-o tara in care,culmea, poporul este tot mai nemultumit.

    • V-aş ruga să nu personalizăm mesajele. Fiecare ştim cum suntem, în esenţă păcătoşi. Eu nu sunt atât de naivă încât să cred altceva despre mine decât ceea ce ştiu deja că sunt.
      Textul de faţă nu e din seria „eu am dreptul să arunc cu piatra”. În ce mă priveşte, mi se pare mult mai constructivă critica fiindcă un om care mă critică vrea să mă îndrept, îi pasă de mine. Şi mie îmi pasă de lumea în care trăim. Îi critic pe cei care greşesc pentru că vreau să se îndrepte sau măcar să se gândească la faptul că lucrurile pot fi privite şi din alte unghiuri, iar adevărul e mereu la mijloc.

  • Aceasta idee trebuie sa o inteleaga cei care trimit felicitari cu chipuri de sfinti insotite de mesaje politice sau isi trec mare si ingrosat titulatura politica langa chipul unui sfant….

  • Foarte bun articol si cat se poate de obiectiv ! Felicitari ! Cat despre alocarea banilor publici spre biserici se pot spune multe . Desigur ca sunt si programe sociale realizate cu mai marii cultelor . Dar poate imi spune si mie cineva cu ce bani se plimba presedintele consiliului judetean , purtatorul de cuvant al domniei sale , vicepresedintele impreuna cu sotia si lista poate continua . In mai putin de un an in Muntele Athos , SUA, acum in Israel, Egipt , Siria ca sa nu mai vorbim de deplasarile din Spania si Elvetia si aici desigur din banii publici . Cu retributii de la stat in sistem bugetar iti poti permite chiar atatea deplasari ? Ma indoiesc ! Dar cu sprijinul patriarhiei cu siguranta da . De aceea se acorda acesti bani publici printre altele Bisericii Ortodoxe ca sa fie sprijinite si aceste deplasari ale aparatului de lucru al consiliului judetean prin strainatate . Altfel de unde atatia bani ,atat pentru preoti cat si pentru bugetari ? Tot de aici rezulta si suportul politic la cel mai inalt nivel al Bisericii Ortodoxe pentru Radu Moldovan si USL in general caci sunt la putere . Cat despre adevarata credinta , smerenie , adevarul ,etc in detrimentul arogantei , inechitatii , furtului , minciunii , d-na Cristiana a relatat cat se poate de bine

  • Daca vreti sa vedeti o biserica plina, in care membrii comunitatii acesteia se cunosc intre ei, se ajuta intre ei, se saluta pe strada, isi pastreaza locurile din Biserica etc., va invit in zi de sarbatoare la Catedrala de pe Odobescu.
    Puteti gasi acolo si preoti demni, buni conducatori ai enoriasilor.
    P.S. nici eu nu sunt de acord cu mediatizarea parlamentarilor in Biserici, nici mie nu`mi place sa`i observ pe scene la diferite sarbatori religioase. Pentru binele meu, prefer sa`i ignor si sa`mi vad de rugaciunile si de Sfanta Liturghie la care am ales sa particip.
    P.S. 2. partea spirituala este mult mai mare decat partea materiala!

    • O singură menţiune am: Bistriţa nu are nicio catedrală. Ar trebui să existe un scaun episcopal pentru ca să putem numi astfel o biserică, dar nu avem aşa ceva. În rest, e foarte bine că se întâmplă lucruri bune.

    • Ateti dreptate la faza cu catedrala. o stiam si eu, inainte de a scrie, dar toti bistritenii o stiu dupa denumirea respectiva, la fel cum Biserica Sf. Ana e cunoscuta ca fiind biserica de la big, sau Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril e cunoscuta sub denumirea de biserica de la coroana!
      P.S. Aceste lucruri bune, putine cate sunt ele, ar trebui reliefate mult mai mult, ne`am saturat de stirile negative si pline de nonvalori! De ce trebuie sa ne incarcam negativ cu toate aspectele care nu ne plac, cand, pur si simplu, le putem ignora!

  • Aceasta relatie Cezar – Biserica(nu Dumnezeu !!!) pe care o condamna Cristiana este fireasca si mai ales omeneasca(dar nu in sens laudativ !) si ea exista cu mii de ani inaintea ortodoxiei si inaintea lui Hristos. In baza invataturilor Sale noi (unii – uneori) combatem acea relatie, ne revoltam, ne dezicem – DECLARATIV !!!!! ………. dar in viata reala, concreta, revenim, ca „doar suntem oameni, nu-I asa ?”
    Religiile, incepand cu cele mai vechi, au „stat cu regale la masa” ” de cand sunt regi, de cand …………fac impreuna cea mai buna casa”, s-au si razboit, pentru PUTERE de multe ori si mult timp (f. interesant cazul Thomas a Becket); rareori istoria consemneaza personalitati ca Sf. Ioan, si tocmai pentru ca sunt extrem, extrem de rare sunt retinute de istorie, si …….cam atat.
    Isus a incercat sa ne schimbe, rezultatul…………..suntem la fel ca si cei dinaintea lui, doar mai putin cruzi, deci theoretic a rezolvat o problema dar practic NU !
    Si COMUNISMUL in teorie arata minunat, in practica a fost catastrofal, daca am lua cativa preoti, pastori, propovaduitori si i-am analiza in baza perceptelor Mantuitorului ar trebui excomunicati, dar si ei sunt …tot oameni; ca si Papa, ca si Mitropolitul, ……..
    SFINTII SUNT IN CIMITIRE !

  • D-na CRISTIANA! Scrieti niste articole foarte pertinente si la obiect!
    Nimic nu-i mai relevant decat sa creionezi si sa exprimi un punct de vedere!Bucuria noastra,a celor multi care te respectam si te iubim,e ca in varful penitei d-voastra,surprindeti doar fapte si intamplari reale,care ne fac sa fim foarte atenti la cei pe care i-am ales…,si nu numai! Trebuie sa credem ca prin a lua atitudine fata de tot ceea ce ne face viata chinuita si cenusie,odata lucrurile se vor schimba!!
    MULT SUCCES!

  • Din nou subiectul abordat azi este prezentat curajos, echidistant si sincer. Bisericile ortodoxe din Estul Europei (deci si BOR) sunt legate istoric de stat si politica prin interese comune, relatie care nu face bine intotdeauna credinciosilor. Ca punte de legatura intre Dumnezeu si credinciosi, Biserica si slujitorii ei sunt azi departe de a-si indeplini menirea lor spirituala si sociala. Fastul ostentativ in arhitectura asezamintelor si in imbracamintea slujitorilor, grandomania, acumularea materiala, activitati dedicate unor grupuri sociale restranse, lipsa transparentei, nedeschiderea la schimbarile societatii, comportamentul izolationist, lipsa educatiei enoriasilor in procesiunile religiase (expunerea moastelor, impartirea apei sfintite etc.), slaba angajare sociala pentru ajutorul nevoiasilor sau oamenilor in varsta sunt doar cateva aspecte negative vizibile care trebuie revizuite si corectate de inaltii prelati. In opinia mea, preotul adevarat, de orice rang, ar trebui sa inteleaga, sa indrume si sa dea sperante sufletelor aflate in deriva. Numai un astfel de comportament va reface legatura spiritual-sociala dintre Dumnezeu si credinciosi prin Biserica si slujitorii ei.

Apasă aici ca să comentezi

Răspunde-i lui cetatean Cancel

Reguli pentru comentarii. Click aici.