Povestea Cobrei, calul de 40.000 de euro care era să ajungă la abator

Cobra, un cal lipiţan din linia Conversano, acum în vârstă de 14 ani, care se poate lăuda cu o participare la campionatele mondiale de atelaje din Franţa, era cât pe ce să ajungă la abator dacă stăpânul lui, cel care l-a format pentru concursuri, nu l-ar fi recuperat pe o sumă de nimic după ce îl vânduse cu 40.000 de euro.

Ludovic Rakoczi, proprietarul unei ferme din judeţul Bihor, aredouă atelaje cu care participă la cea de-a doua etapă a Campionatului naţional atelaje de la Beclean. Cobra, calul din imagine, a câştigat, detaşat, concursul de dresaj.

„În rasa Lipiţan sunt opt linii de creştere: Neapolitano – de origine din Neapoli, Conversano – de origine din Neapoli, Favory -şarg, născut în helghelia de la Kaldruby, Maestoso -vânăt, de origine spaniolă, Pluto – vânăt, de origine spaniolă, născut în herghelia regală daneză din Frederiksborg, Siglavy Capriola – vânăt, arab, Incitato – de origine spaniolă, născut la herghelia Beclean în anul 1810 şi Tulipan – născut la Terezovaţ, Slovacia. Cobra este un Conversano. Are trei simboluri pe el: un C de la Conversano, numărul 29 de la tatăl lui şi un semn al mamei, un cerc cu o săgeată de la Maestoso, iar pe cealaltă parte are un număr de mânz, anul în care s-a născut. El se numeşte Cobra fiindcă asta este cutuma la calul lipiţan. Numele lui începe cu litera liniei. El fiind din linia Conversano se numeşte Cobra”, a povestit Ludovic Rakoczi pentru Timp Online.

Povestea calului este una impresionantă. „Valoarea cailor e variabilă fiindcă e dată de trei componente. Una este genetica calului, care în România e superbă. Ungurii şi austriecii au câştigat campionate mondiale cu cai româneşti datorită faptului că am avut o genetică bună. Din păcate nu au fost oameni calificaţi care să antreneze caii. Al doilea lucru important este antrenamentul, care la noi lasă mult de dorit, iar al treilea lucru important sunt performanţele obţinute de cai în concursuri. Cobra e un cal de Făgăraş pe care l-am cumpărat de la herghelie când avea trei ani cu o sumă între 5000 şi 10.000 de euro. Am lucrat şase ani de zile, iar după campionatul mondial din Franţa, am vândut perechea de cai din care făcea parte cu 80.000 de euro. Apoi, a ajuns pe mâini nepricepute, iar după trei ani am recuperat acest cal cu 2000 de euro. Atât de mult l-au solicitat, a încăput pe mâini neiscusite încât i-a scăzut valoarea, iar eu l-am răscumpărat cu foarte puţini bani. Altfel ajungea la abator. Acum are 14 ani şi am câştigat detaşat cu el proba de dresaj la zece puncte distanţă”, a spus Rakoczi.

La Beclean, Ludovic Rakoczi participă cu două atelaje: „Unul dintre atelaje e tras de o pereche de cai pensionari, cum s-ar zice. Au 10 ani experienţă de concurs şi îşi petrec bătrâneţea în păşunile din judeţul Bihor. Au 15, respectiv 16 ani. Însă un cal lipiţan este unul longeviv. În campionatul european din Elveţia a participat, de exemplu, şi o iapă de 24 de ani şi s-a achitat cu brio de obligaţiile ei. Deci până în 20 de ani poţi concura cu ei. I-am adus la concurs pentru a-i testa şi au făcut faţă cu brio. Au participat la trei campionate mondiale, plus la vreo cinci competiţii naţionale şi au fost campioni naţionali de două ori. I-am adus ca atelaj de rezervă, dar s-au dovedit a fi mai buni decât celălalt”.

Întrebat cât de costisitor este acest hobby, proprietarul a răspuns: „Nu e deloc un hobby ieftin. Din 20 de cai, dacă iese unul bun, performant, înseamnă că nu am lucrat degeaba. Noi, de exemplu, am lucrat cu 26 de cai iarna asta din care 5 sau 6 intră în concurs. Ca să atingi performanţe cu ei, trebuie să lucrezi cam patru ani. Până la trei ani e mânz, de la trei ani începem să lucrăm încet cu ei. În competiţii pot intra de la 5 ani, iar în concursuri internaţionale după 6 ani. Performanţele încep să apară undeva între 9 şi 13 ani. Aceasta este perioada optimă. În aceşti ani trebuie să lucrezi zilnic cu ei cel puţin o oră, o oră şi jumătate antrenament zilnic indiferent că e Crăciun sau Paşti. Nu ai voie să faci pauze. Trebuie muncă susţinută. Întreţinerea cailor costă lunar în jur de 200 de euro/animal, aici incluzând şi medicamentele cailor plus antrenamentul lor”, a răspuns el.

Nici accesoriile nu sunt ieftine. „O trăsură de maraton cu care a concurat astăzi băiatul meu, făcută de o firmă cum e BMW la maşini, costă în jur de 30.000 de euro. Noi am achiziţionat-o second-hand, dar şi aşa preţurile sunt ridicate. Trăsurile de dresaj sunt între 10.000 şi 25.000 de euro. Mai există şi o trăsură de dresaj care costă undeva între 6.000 şi 14.000 de euro. Harnaşamentele costă între 3000 şi 5000 de euro. Şi din ele avem nevoie de trei perechi fiindcă harnaşamentul de dresaj nu corespunde cu cel de maraton”, a adăugat Ludovic Rakoczi care deţine o fermă în judeţul Bihor şi o şcoală de echitaţie.

„Avem cai de atelaje, dar şi de călărie. La cât lucrez, aş fi putut fi un om bogat, dar sunt un om modest. Toată familia mea lucrează în domeniul acesta. Când eram mai tânăr am concurat cu două echipaje: eu cu fiica mea formam un echipaj, iar băieţii mei altul. Practic acest sport pentru că îmi dă o recunoaştere morală. În Occident cei care au un atelaj de doi sau patru cai sunt cineva. Semnezi contractul cu ei fără să ştii dacă au sau nu datorii. Dacă te prezinţi cu atelajul, e o garanţie că în spatele lui e o stabilitate financiară. E o altă lume, una artistocrată, a calului”.

„În România, mult timp a fost ignorat acest sport. Abia acum începe să-şi recapete prestigiul. Câştigătorii concursurilor de atelaje nu primesc bani cum primesc cei care participă la concursurile de călărie sau obstacole. Aici mai mult cheltuieşti decât câştigi. Se întorc doar din creşterea valorii cailor. În plus, oamenii care au rezultate, după 40 de ani sunt cooptaţi ca şi antrenori, se pot angaja la orice companie mare care se ocupă de creşterea cailor. Din păcate, nu în România, încă, deşi băiatul meu cel mare e antrenor oficial al Hergheliei Sâmbăta de Jos, iar primele rezultate se văd. În istoria hergheliei nu a fost niciun titlu de campion naţional, iar acum au obţinut unul de campion balcanic, ceea ce e o mare mândrie pentru România”, a mai spus Ludovic Rakoczi.

La cea de-a doua etapă a Campionatului naţional de atelaje de la Beclean participă 11 echipaje din ţară.