În județul Bistrița-Năsăud s-a dat undă verde pentru împușcare a 126 de șacali pe cele 40 de fonduri de vânătoare, potrivit Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor.
Cei mai mulți șacali care pot fi împușcați sunt:
- Sânmihai – 10
- Măgheruș – 8
- Sâniacob – 7
- Șieuț – 7
- Bozieș – 7
- Micești – 7
Șacalul este un amestec între lup și vulpe, de talie mică spre mijlocie (lungimea corpului de până într-un metru, cu o greutate de 10 kg), cu bot ascuțit relativ scurt, urechi ascuțite și erecte, blană aspră, de culoare gălbuie aurie și cu picioare înalte, de bun alergător. Este o specie solitară, formând grupuri mici când hrana este abundentă sau iarna, în prezența vreunui cadavru. Îşi marchează teritoriul cu urină și fecale.
Împerecherea are loc la sfârșitul iernii, iar femela naşte între 4-9 pui orbi, alăptați timp de trei luni. Își face bârlogul în mărăcinișuri, văgăuni și gropi izolate. Este un animal nocturn și pentru comunicare emite un urlet ca un plâns de copil, de unde vine și rădăcina numelui în limba sanscrită, înseamnând „bocitoare”. Şacalul trăiește circa 15 ani.
Șacalul se hrănește cu iepuri, rozătoare, pui de căprioară, păsări și ouăle acestora, broaște, pești, șopârle, șerpi, insecte. În Bulgaria și România este un prădător frecvent al turmelor de oi. În Turcia se hrănește și cu ouăle țestoasei verzi, depuse în nisipul litoralului. Până la o treime din hrana șacalului este formată din vegetale: fructe, pepeni, struguri.
Șacalul auriu trăieşte în Europa de Sud-Est și Centrală, Asia Mică, Asia de Sud-Vest (inclusiv India), până în Indochina. Aparent, șacalul european este un animal relativ recent apărut aici deoarece nu se regăsește în folclor, literatură sau tradițiile cinegetice. Se presupune că a fost adus în Europa odată cu expansiunea Imperiului Otoman. O altă supoziție ar fi că s-a extins pe cale naturală, în timpul unor microglaciațiuni, când Bosforul a înghețat. Dar avem fosile de șacal în Europa încă de la sfârșitul pleistocenului și studiile genetice arată că provin din Caucaz.
Chiar dacă șacalul este locuitor vechi al Europei, populațiile lui au fost mici și arealul era restrâns la Peninsula Balcanică. După eliminarea aproape totală a lupului, a avut loc o explozie numerică a șacalului și o extindere a arealului spre nord-vest. La noi este foarte frecvent în Delta Dunării, în zona lacurilor litorale, și pe Dunăre în sus, dar a fost semnalat şi în restul ţării (circa 5000 indivizi). Mai trăieşte în Bulgaria, Ungaria, țările fostei Iugoslavii, Italia, dar exemplare răzlețe au apărut în Austria, Germania, Elveția, Polonia, Țările Baltice și chiar în Olanda.
În stadiul de pui, șacalul se îmblânzește relativ ușor și se încrucișează cu câinele. În Rusia a participat la crearea câinelui din rasa Sulimov, folosit pentru detectarea bombelor și pentru securitatea aeroporturilor.
Adaugă comentariu