Timp de gândire

Prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta: Noi şi saşii

Marile fapte istorice se desăvârşesc atunci când popoarele sunt însufleţite de un proiect grandios, a cărui înfăptuire este considerată de interes vital. Românii au fost şi ei stăpâniţi de o astfel de credinţă, graţie căreia admirabila generaţie paşoptistă a pus temelie statului român modern şi i-a câştigat independenţa. Acea credinţă a călăuzit naţiunea română să treacă prin marea încercare a Primului Război Mondial şi a desăvârşit unitatea naţională în România Mare.

În scurt timp însă, puterile au început să ne părăsească atât de mult, încât astăzi apărem ca un popor vlăguit, nu numai incapabil să-şi amintească de un trecut bogat şi glorios, cu personalităţi de care avem tot dreptul să fim mândri, dar şi lipsit de curaj şi indecis să sădească în sufletul tinerelor generaţii o istorie în care adevărurile să nu fie falsificate sau rostite doar pe jumătate.

De ani de zile le este sugerat liderilor din învăţământul bistriţean să introducă în liceu un curs facultativ de istorie locală, fără incursiuni savante în trecut, dar suficient de explicit pentru a încerca să clarifice legăturile şi interesele saşilor în această regiune pe care au colonizat-o în urmă cu 850 de ani, dar şi strădaniile românilor autohtoni pentru recunoaşterea libertăţilor şi drepturilor lor. Explicaţia istorică ar înlătura disimetria existentă la ora actuală în privinţa întrebărilor care până acum nu au găsit răspuns sau răspunsul a fost nesatisfăcător ori pur şi simplu a fost unul fals.

Desigur, dacă românii trebuie să dea o justă recunoaştere acelei imense contribuţii aduse de coloniştii saşi la ridicarea culturală şi materială a Transilvaniei, în general, şi a Bistriţei, în particular, tot aşa şi saşii trebuie să aibă tărie să admită că după ce în Europa se declanşase „primăvara popoarelor”, menţinerea cu obstinaţie a unui sistem de privilegii şi prejudecăţi de către patriciatul săsesc nu mai era posibilă.

Cu alte cuvinte, este vorba despre ceea ce susţinea Ion Raţiu, Preşedintele Partidului Naţional Român, la 18 mai 1894, în cadrul depoziţiei susţinute în „Procesul Memorandiştilor”: „Ceea ce se discută aici este însăşi existenţa poporului român. Existenţa acestui popor însă nu se discută, ci se afirmă. De aceea nu ne dă în gând să venim înaintea dvs. să dovedim că avem dreptul la existenţă. Într-o asemenea chestiune nu ne putem apăra în faţa d-voastră; nu putem decât să acuzăm în faţa lumii civilizate sistemul asupritor care tinde să ne răpească ceea ce un popor are mai scump: legea şi limba. De aceea nu noi suntem aici acuzaţi, suntem acuzatori”.

Desigur, faptele s-au consumat, dar poate este timpul să ne reamintim din nou de promisiunile făcute de Iuliu Maniu în anul 1918 la Alba-Iulia: „Noi voim să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor şi a tuturor cetăţenilor… Noi nu vrem să verse nimeni lacrimile pe care le-am vărsat noi atâtea veacuri… Noi nu voim să răpim individualitate etnică, nici fiinţa naţională a acestor neamuri. Noi nu voim să răpim limba nimănui, ci vrem ca fiecare om să aleagă liber limba şi credinţa în care vrea să trăiască.

În virtutea acestor idealuri, oare vestitul „Gimnaziu săsesc” de pe Fleischeralee nu ar fi trebuit să-şi păstreze străvechiul nume, cel care l-a făcut faimos peste ani şi care alături de Gimnaziul Grăniceresc din Năsăud au dat posibilitate numeroaselor generaţii de tineri să-şi înceapă drumul spre performanţe greu de imaginat vreodată?

După ani de proletcultism, românii bistriţeni aşteaptă şi ei ca statuia lui Andrei Mureşanu, „amplasată lângă biserica săsească, pe un soclu rămas de la unguri”, să fie readusă acolo unde fusese ridicată iniţial, adică în faţa Bisericii româneşti din Piaţa Unirii, locul unde s-a închegat pentru prima dată nucleul românilor din oraş.

În schimb, Piaţa Centrală ar putea fi redecorată cu un monument care să ne readucă aminte de zbuciumatul trecut istoric al vechiului burg transilvan, din care să nu lipsească judele Thomas Werner, domnitorul Petru Rareş, iar la picioarele lor, decapitatul primar Andreas Beuchel. O operă de artă pe care autorităţile locale o pot include în amplul proiect, de altfel demn de toată lauda, de reconstrucţie a oraşului.

În acest fel, respectul între oameni, respectul între naţiuni ar lua locul indiferenţei, ignoranţei, prejudecăţilor şi criticii de doi bani, care ne devastează minţile şi ne răcesc sufletul.

Prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta

23 comentarii

  • i.MGB se pricepe la toate ! Omul asta depaseste bunul simt, se baga in toate cu atat’ de multa aroganta si tupeu incat provoaca greata si dispret total. Se pricepe la teologie, arta, muzica, acuma mai nou scrie carti si articole de istorie (pardon le editeaza pt ca i le scriu altii). Propun sa candideze la Presedintia Republicii …

    • Asa este dna sau d-spara Stela. e jalnic cind te uiti in spitalul judetean , pe care cica il conduce. e jale ce e acolo. dar lu asta i arde de sasi .

    • Ma raliez intru-totul observatiilor dumneavoastra d-na Stela. Privesc si eu cu atentie de o vreme actiunile d-lui dr. MGB, si nu pot sa nu observ, ca doar o cariera in politica romaneasca ii mai lipseste d-lui dr (asta desigur pentru a da mai bine in CV-ul personajului, si nu neaparat pentru ipotetica prestatie de calitate in acest domeniu inca neabordat de dansul). Asta e din pacate tara dar mai ales ,,vremurile” pe care le traverseaza. Adevaratele personalitati, privesc fie neputincioase, fie resemnate, dar mai ales scarbite SPACTACOLUL DERIZORIU AL MEDIOCRITATII .

    • Trebuie sa fi de rea credinta ca sa pui la indoiala profesionlismul si bagajul de cultura al dl. Dr. Buta. Este un adevarat intelectual si asta a dovedit-o deja.
      Este chiar jenant ca unii dintre noi, cu o spoiala de cultura, sa ne permitem sa facem comentarii asupra eruditiei D. Buta.
      FELICITARI, DOMNULE DR. MIRCEA GELU BUTA !!!!

    • cand esti in politica si esti pus pt invarteli si promovat deja nu mai e intelectualitate, e jmecherie si tine doar pt fraieri care pun botul:))

  • D-le Buta felicitari pentru luciditatea discursului.L-as invita pe d-ul primar Cretu sa-l citeasca la deschiderea „Sarbatorii „

    • O remarcă perinentă, de aici şi acestă butadă mulţi ingineri, puţini intelectuali. Pentru a creea o scuză a lipsei de acoperire a valorilor umane s-a impus termenul de intelectualitate tehnică, tehnocraţie. Acestă clasă din care face parte şi primarul nostru avea cândva un echivalent, un muncitor harnic şi priceput în meserie, cu trecut „curat” putea fi prim secretar.

  • Procesul Memorandiştilor şi promisiunea făcută de Iuliu Maniu în anul 1918 conaţionalilor noştri, sunt două mari pietre de încercarea ale neamului. Sărăcia în idealuri şi cu atât mai puţin a unui proiect grandios de nivel naţional, eu o pun în seama decimări intelectualităţii acestui neam după venirea ruşilor. Noile generaţii nu au mai putut creea vârfuri ale intelectualităţii care să poată impune o politică în intersul ţării. Lipsa unei aristocraţii care să recunoască şi să promoveze ideiile şi oameni ce le pot susţine, este cauza lipsei unui astfel de proiect.
    Dragă Raul Adrian şi stimată doamnă Stela puteţi respinge şi descalifica calitatea de medic a autorului, poate fiind pacienţi aveţi toate motivele. Dar să interziceţi unui om ce prin caracterul meseriei are cele mai puternice argumente faţă legătura viaţă şi divinitate, să aibă aprecieri teologice ale activităţi medicale, este cel puţin ipocrizie. Iar dacă despre artă şi cultură în general ar trebui să se exprime doar artişti, sau autori actelor de cultură şi niciodată beneficiari acestor opere, atra ar fi dispărut.

    • dle Safriuc, s-ar putea sa aveti dreptate, dar nu mai suntem in Evul Mediu cand oamenii de stiinta „se pricepeau la toate”. Ce ar fi sa ne dam fiecare cu parerea despre toate, sa avem pretentia ca o facem la modul foarte stiintific si ca detinem adevarul absolut, dvoastra sa operati oameni si sa predati la Fac de Teologie, la cea de petrol si gaze, eu sa conduc avioane si sa fac disectii pe soparle iar domnul iMGB sa … semneze carti scrise de altii ?

    • Dar noi asta facem, ne dăm cu fiecare cu părerea. Eu un pârlit de muncitor, Raul Adrian cu o ocupație modestă dar specialist în Bursa de Valori, dumneavoastră probabil o somitate, ne dăm cu toți cu părerea. De ce autorul nu are dreptul să o facă. Nu văd nici între rânduri că se declară posesor al adevărului absolut. Este o intervenție binevenită în formarea opiniei publice, eu cred o datorie a intelectualilor de implicare în viața comunității. Tema delicată a Unirii din 1818, când au venit frați din regat și au călcat în picioare toate principiile la care au convenit români, sași și ungurii, e bine să fie ridicată de un intelectual ponderat și cu echilibru și nu de un politician exaltat și pornit mereu spre extreme. Cât privește cursurile de bioetică ținute la diverse unități de învățământ superior să așteptăm să ne spună studenți părerea.

    • da, dar eu tot insist cu intrebarea, cum vi se pare ideea de a semna carti scrise de altii, altii sa-i scrie cartile si el sa le semneze ?

    • Doamna Stela dumneavoastră faceţi o acuzaţie fără să aduceţi minime dovezi. Şi eu scriu câteva sute de cărţi pe an, la acest lucru mă ajută o colegă, sunt cărţi poştale, mai pe înţelesul tuturor sunt cărţi de confirmare legături, radio QSL-uri. După ştiinţa mea domnul Buta nu are acest hobby, dar dumneavoastră aveţi o plăcere în a denigra.

    • D-na Stela e rau sa fi prost .Continua. tot asa.Deja numele tau circula spre hazul tuturor prin redactii.

  • Oare pe cine supara articolul d-lui dr Buta? Intradevar cred ca medicii prin cultura pe care o acumuleaza sunt datori sa exprime puncte de vedere asupra problemelor sociale.Felicitari d-nule DOCTOR !

  • D-na Stela ,nu mai atacati persone ci idei si atunci veti fi apreciata .Cat priveste pe d-ul dr Buta raman la parerea ca este unul din putinii intelectuali de marca care face cinste orasului nostrum.O zi buna!

  • Excelent articol! Bine documentat si cu sugestii pertinente la pastrarea si punerea in valoare a datului material si spiritual mostenit de la sasi. In acest sens, cladirea in care functioneaza in prezent liceul „Liviu Rebreanu” nu mai aminteste nimic despre gimnaziul sasesc mutat aici in 1911 dupa ce cladirea din Piata Centrala in care functionase devenise neancapatoare. Iata ce spunea Nicolae Iorga in lucrarea sa intitulata „Neamul romanesc in Ardeal si Tara Ungureasca la 1906 ” despre faima gimnaziului sasesc din Bistrita: „Din piaţa bisericii, lîngă care stă gimnaziul săsesc, UNUL DIN CELE MAI BUNE IN TOT ARDEALUL, o stradă duce înainte, printre casele gospodăreşti, cu obloane verzi. Alta apucă la dreapta şi scoate pelîngă o biserică, destul de mare, a catolicilor, şi pe lîngă Palatul Poştii, la gară”. In prezent nimic nu mai aminteste despre faima acestui important focar de cultura. Ba mai mult, in fata cladirii de pe Bulevardul Republicii a fost mutat total aiurea bustul marelui romancier Liviu Rebreanu, parca in dorinta de a rupe total legatura cu trecutul sasesc al acestui liceu.

  • Buna sugestia cu un curs facultativ de istorie locala, dar care sa fie obligatoriu pentru cei care candideaza la functia de primar. In felul acesta nu s-a mai confunda „sula cu prefectura” (aluzie la monumentul in forma de sula amplasat langa prefectura pe locul din care a fost mutata statuia lui Petru Rares) si nici Unirea Principatelor cu Marea Unire din 1 Decembrie 1918 (apropos de mutarea statuii lui Cuza de la IJP in Piata Unirii, provocand o regretabila confuzie in legatura cu numele pietei).

Apasă aici ca să comentezi

Dă-i un răspuns lui toni Cancel

Reguli pentru comentarii. Click aici.

GA vertical

Carliont

KissFM

KISS FM

Titlu Articole Recente

Articole recente

Titlu Comentarii recente

Comentarii recente

CleverADS