Profesorii şi politica

În privinţa directorilor, aş vrea să spun din capul locului că ar trebui ca un partid politic să prindă curaj şi să termine odată cu sarabanda politică din şcoli. La fel ca şi magistraţii şi preoţii, profesoriilor ar trebui să li se interzică să facă politică. Sunt formatori de conştiinţe şi aşa trebuie să rămână. Să terminăm odată cu profesorii împărţiţi în două tabere, unii de la putere, alţii din opoziţie, unii cu funcţii, alţii protestatari sub masca sindicalismului, dar gata să le smulgă funcţiile celorlalţi. Ar trebui să existe măcar în şcoală un sistem sănătos pe baza căruia funcţiile să fie ocupate nu de cei mai buni activişti pe la partide, ci de cei mai buni manageri, că de asta ducem noi lipsă. Societatea noastră e plină de filosofi care dau din gură în timp ce oameni capabili să pună un plan pe hârtie şi să îl urmeze nu numai că sunt extrem de puţini, dar fug de stat cât îi ţin puterile din cauza salariilor mici şi a bârfelor mari ca să menţionez doar două cauze din sutele care ar putea fi înşiruite aici. La stat, de regulă, se intră cu pile şi taie munţi de frunze la câini. Un om capabil nu va accepta ordine de la un şef incapabil şi atunci preferă să lase în plata cui o lăsa slujba la stat şi să înoate în apele tulburi ale mediului privat în care nicio zi nu seamănă cu alta şi nicio săptămână nu trece fără ca Fiscul să te anunţe că iar ai de plătit ceva.

Cunosc bine tagma profesorilor. Din păcate, mulţi dintre ei s-au format în anii în care dacă în clasă mişca musca, se declanşa al treilea război mondial. Mulţi din vechea generaţie au şi azi impresia că le ştiu pe toate (acesta fiind motivul pentru care nu se mai pun la curent cu noutăţile didactice) şi confundă lumea în general cu clasa de elevi care trebuie să tacă şi să asculte la nesfârşit, altfel ia nota patru. Acest tip de profesori l-am întâlnit şi în politică. Mereu au senzaţia că spun şi fac lucruri importante, iar dacă sunt atenţionaţi de alţii că greşesc, au atitudinea celui care fuge repede la catalog şi ia stiloul ameninţând: „Nu mă contrazice că îţi dau nota 4!”

Aşadar, dacă aş fi inspector şcolar general (aici sunt absolut de acord ca numirea să se facă politic fiindcă Guvernul e politic şi implementează o anumită viziune), aş destitui toţi directorii de şcoli şi aş organiza un concurs extrem de serios cu examinatori din mediul privat. Aş pune candidaţii în postura de a vedea şcoala ca pe o firmă care trebuie să facă profit şi i-aş alege pe cei care ar gândi rapid, eficient, constructiv, cu linii directoare. Intriganţii politici i-aş pune la colţ să-şi scrie memoriile menţionând în ele momentele în care şi-au pus pile pe la partide să fie numiţi în diverse jilţuri pentru nişte biete sporuri de conducere.

Aşadar nu voi deplânge situaţiile în care se află directorii numiţi de PDL care au rămas acum fără funcţii. Eu i-aş fi destituit tocmai pentru că au fost susţinuţi de un anumit partid. Nu m-ar fi interesat alte motive. Să apelezi la un partid ca să obţii o funcţie e o dovadă de slăbiciune, iar managerii nu pot fi aşa.

Şcolile anului 2012 au nevoie de manageri, nu de politruci plângăcioşi care habar nu au să se adapteze vremurilor în care trăim. Cred că nici 10% dintre şcoli nu au site-uri, deşi elevii îşi iau toate informaţiile de pe internet. Mulţi habar nu au ce e acela un mail, deşi elevii lor au telefoane conectate la internet şi navighează nonstop. Cu toate acestea, mulţi directori îşi scot umbrelele politice când li se cere să plece. În unele cazuri poate că pe bună dreptate fiindcă, în locul unor politruci, vin alţi politruci. De aceea, e extrem de important ca profesorii să nu facă politică.

Cristiana Sabău