Răspunsurile mele la chestionarul Primăriei Bistriţa

„Care sunt principalele probleme ale comunităţii?”. Cea mai importantă problemă este sărăcia. În Bistriţa-Năsăud în general şi la Bistriţa în special, nivelul de trai e unul foarte scăzut comparativ cu ţările europene şi chiar cu alte judeţe din România. Dovadă că lumea trăieşte prost este faptul că singurele magazine de succes din acest oraş sunt cele de second-hand, pline până la refuz de oameni mai ales în zilele în care vând marfă la un leu. Un alt indiciu este bulucul la reduceri în hypermarket unde apar tot mai mulţi oameni la coadă având în mâini cartoane decupate din ziare. Majoritatea blochează casele gândindu-se minute bune la ce să renunţe ca să se încadreze în bugetul de 20 de lei: la mâncare sau la săpun?

În loc să fie preocupate să atragă în oraş companii care să ofere oamenilor salarii mari, autorităţile noastre aleargă după cai verzi pe pereţi bâjbâind pe diverse axe. Ba vor să fim cel mai verde oraş, ba cel mai atractiv turistic. Numai că nu putem fi nimic atâta timp cât majoriatatea oamenilor abia îşi plătesc facturile. Nu putem scăpa de magazinele cu haine vechi din centru, fiindcă celelalte ar da faliment în secunda doi, nu putem organiza târguri cu produse scumpe fiindcă nu le cumpără nimeni, nu putem atrage turişti care să se plimbe printre tarabe kitschoase cu mărfuri chinezeşti. Parcul Industrial, făcut cu chiu cu vai, apare foarte târziu în peisaj la ani buni după ce forţa de muncă calificată a luat drumul străinătăţii unde poate câştiga salarii decente, nu 700 şi 800 de lei lunar ca la noi.

O altă problemă gravă a comunităţii noastre mici este corupţia. Ştim şi am arătat şi cu alte ocazii că flagelul prinde mai ales în mediile dominate de sărăcie. La noi a prins perfect şi s-a dezvoltat în Poliţie, în magistratură, în politică şi mediul de afaceri. Câtă vreme nu îi vedem pe toţi la închisoare nu avem nicio şansă să ieşim nici din sărăcie, nici din izolare. Ne vom uita, în continuare, la crâşmele pline cu persoane care nu lucrează nicăieri, dar au bani de cafele, party, maşini scumpe şi vacanţe exotice şi nu vom înţelege nimic. Vom scăpa de aceşti paraziţi doar în secunda în care vor fi trimişi în judecată toţi cei care au făcut afaceri cu clădiri, terenuri şi alte bunuri retrocedabile. Vă reamintesc faptul că aşa s-au îmbogăţit oamenii politici din acest judeţ care au avut “pile” la ANRP de unde au primit despăgubiri uriaşe pentru terenuri care nu valorează nici doi bani. Deocamdată se mai plimbă liberi, dar sperăm să nu mai dureze mult până ce îi vom vedea pe scări, pe la DNA, fluturând cătuşe. Nu de alta, dar unii s-au dus la Bucureşti cu costume cumpărate din piaţa de la ruşi şi acum nu mai ştiu purta decât Dolce&Gabana şi Lacoste.

Extrem de gravă este şi problema infrastructurii. Bistriţa e traversată aproape prin centru de un drum naţional extrem de aglomerat. Încăpăţânarea politrucilor şi pasiunea lor pentru propriile terenuri pentru care să primească despăgubiri de la stat a făcut să nu avem o şosea modernă de centură, doar un drum îngust pe care s-a turnat nişte asfalt. Am văzut recent gropile din zona industrială şi am înţeles încă o dată în ce ţară străim. Avem gară modernă, dar nimeni nu pricepe la ce mai e bună din moment ce aici opresc doar două trenuri. Avem aerodrom, dar nu ştim să aterizeze cineva pe el în afară de cei doi aviatori care flutură bannere prin aer în campanii electorale. Pe scurt, nu avem nimic decât un nume “Poarta Transilvaniei” prin care trec, în viteză, toţi cei care au treabă prin Bucovina sau Maramureş. Le dăm vreun argument să oprească? Nici vorbă!

„Cum vedeţi viitorul Bistriţei?”. Sumbru şi trist. Infrastructura oraşului e la pământ, nu vedem niciun proiect de dezvoltare, se construieşte aiurea, după bunul plac al fiecăruia, se insistă cu prostia numită Wonderland pentru care ne-am înfundat în datorii în loc să ne fi asociat cu comunele din jur şi să exploatăm apele sărate. Viitorul Bistriţei nu sună deloc bine. Tinerii fug, oraşul îmbătrâneşte şi se urâţeşte. În timp ce majoritatea oamenilor sunt tot mai săraci, clicile înfloresc, construiesc, împart şi despart, se poartă ca şi cum oraşul e tarlaua lor. Am avea o mică şansă dacă aceste clici din administraţie şi politică ar dispărea cu totul şi ar veni în locul lor oameni interesaţi să facă ceva pentru semenii lor, nu doar pentru propriile conturi şi pasiuni.

”Consideraţi că Bistriţa a evoluat în ultimii 4 ani?” Prea puţin faţă de alte oraşe similare. Dacă spui Sibiu, spui capitală culturală europeană, dacă spui Sighişoara, spui festival medieval. Dacă spui Bistriţa, nu mai ai ce adăuga. Exista o mică şansă să ne inserăm pe harta turistică a României folosindu-ne de mitul Dracula, dar am pierdut-o şi pe aceea. Deja se vorbeşte de un parc tematic în altă zonă a ţării.

Hanul, dacă nu era retrocedat unor şmecheri, putea fi folosit cu succes pe post de “Poartă a Transilvaniei”. E utilizat de cei care îşi îneacă amarul dimineaţa în băuturi spirtoase. Edilii noştri au cheltuit banii publici aiurea pe struţi, mere şi alte nimicuri. Nicio investiţie de felul acesta nu a adus turişti şi nici plus valoare. Pe străzi vezi numai oameni trişti, mohorâţi. Pe Facebook vezi numai “VIP”-uri locale care iau rar pauze din vacanţe exotice. Tot acest tablou ne arată cum a evoluat Bistriţa în ultimii patru ani, în bine pentru ultimii, în rău pentru majoritatea.

Dacă ne mai gândim şi la cercetaţii de DNA care nu s-au dezlipit de autorităţile noastre locale în ultimii patru ani parcă ni se ia un văl de pe faţă. Acum înţelegem de ce aceleaşi firme câştigă licitaţii, de ce aceiaşi oameni au condus timp de decenii instituţii, de ce nu au fost opriţi corupţii la timp, de ce nu au fost promovaţi oameni cinstiţi şi competenţi, de ce noi suntem săraci, iar ei putred de bogaţi. Nu ne rămâne decât să sperăm că se va merge până la capăt, iar prin capăt înţeleg şi confiscarea averilor dobândite, evident, pe căi oneroase.

Cristiana Sabău