Revoltă la CN ”Liviu Rebreanu”. Secţia germană îşi cere drepturile

(FOTO) Părinţii elevilor care învaţă la secţia germană a Colegiului Naţional „Liviu Rebreanu” s-au revoltat împotriva conducerii şcolii care a decis să mute temporar, din cauza lucrărilor la Campusul de la CNLR, mai multe clase din clădirea veche a şcolii într-un spaţiu de pe Bulevardul Republicii. La întâlnirea cu scântei găzduită de sala festivă a colegiului au participat inclusiv preotul Johann Dieter Krauss de la Parohia Evanghelică C.A. Bistriţa, dar şi Toma Hartig de la Forumul Democrat German Bistriţa-Năsăud care au adus acuze grave conducerii în privinţa gestionării patrimoniului şi a calităţii învăţământului.

Părinţii elevilor au fost cei care au convocat joi seara şedinţa cu cei trei directori ai CNLR Bistriţa, profesorii Constantin Rus, Dorina Manta şi Gabriela Muce, nemulţumiţi că s-a luat decizia la nivelul conducerii şcolii să fie mutate clasele cu predare în limba germană din clădirea colegiului într-un imobil al Liceului Sanitar, mai precis în viitorul Centru de excelenţă de pe Bulevardul Republicii, întrucât constructorul care lucrează la construirea campusului de la CNLR a decis să înceapă lucrările şi în clădirea în care învăţau până acum şi elevii secţiei germane.

Într-un memoriu adresat conducerii şcolii, părinţii au reproşat că aceasta tratează „diferenţiat” clasele cu predare în limba germană de cele cu predare în limba română prin aceea că alocă „spaţii în imobile improprii desfăşurării actului didactic – ateliere, cantină, internat – sau programează desfăşurarea cursurilor în intervalul 13.00-18.00 când randamentul elevilor este scăzut” şi că a scos elevii din clase şi din incinta şcolii în timpul orelor de curs, fără acordul părinţilor, ca să le prezinte noile spaţii în care vor face cursuri.

De asemenea, părinţii au acuzat actuala conducere a şcolii se preface că uită de faptul că imobilul CNLR a fost construit în urmă cu peste o sută de ani de comunitatea germană din Bistriţa tocmai cu scop didactic în vederea predării acestei limbi şi că proprietarul de drept al clădirii este Biserica Evanghelică Bistriţa care a încredinţat-o municipalităţii pentru 99 de ani cu condiţia să păstreze clasele cu predare în limba germană, ultima decizie a conducerii de a scoate exact aceste clase din incinta CNLR fiind apreciată de ei drept o modalitate de „a-i scoate afară din casă” pe proprietari ca să rămână „chiriaşii”.

„În anii trecuţi, aţi mutat clasa în care învaţă fiul meu lângă cantină şi acolo au suportat toate mirosurile de ciorbă, de cartofi. Am tăcut toţi şi nu am zis nimic. După aceea, i-aţi dirijat să facă ore după-amiaza încă un an. Acum vă rugăm să mutaţi toate clasele după-amiaza, în circuit, din tot liceul. Noi i-am înscris pe copii la CNLR, nu la Liceul Sanitar. Mai am şi unele lucruri să vă reproşez şi privind calitatea învăţământului. Din clasa a V-a până în clasa a IX-a aţi schimbat patru profesori de matematică şi aţi adus pensionari şi suplinitori. Dacă vreţi să desfiinţaţi clasele cu predare în limba germană, nu aveţi decât să o spuneţi public”, a spus Iosif Gavrilaş, tatăl unui elev care va absolvi anul acesta secţia germană a CNLR.

Un alt participant la şedinţă, Martin Holer, a amintit că CNLR este proprietatea Bisericii Evanghelice Bistriţa. „Noi am făcut un efort să dăm această clădire oraşului pe 99 de ani, gratis, iar acum ne trezim că suntem aruncaţi dintr-o parte în alta ca să ajungem la şcoala sanitară şi să nu avem noi dreptul, proprietarii clădirii şi copiii noştri, nepoţii noştri să meargă la şcoală. E corect? Cam miroase a iz de şovinism. Anul trecut i-aţi obligat să facă ore după-amiaza, anul acesta de la 7, iar acum îi aruncaţi cu totul din şcoală”, a spus el.

Reprezentantul Forumului Democrat German Bistriţa-Năsăud, Toma Hartig, a explicat că se află la şedinţă fiind invitat de părinţi şi mandatat de conducerea FDGR să susţină interesele minorităţii germane din Bistriţa.”Am luat legătura cu domna inspector general Camelia Tabără şi m-a convins că trebuie să plecăm acolo pentru că în aceste trei clase – a VI-a G. a XI-a G şi a XII-a G – sunt cei mai puţini copii, dar noi nu acceptăm criteriul acesta. Noi, în calitate de gazde, trebuie să plecăm din clădire. Am observat o politică duplicitară şi din partea CNLR şia  primarului Ovidiu Creţu. Când vin delegaţi din străinătate, ne mândrim cu secţia germană, iar pe de altă parte vrem să sacrificăm tocmai această secţie. Sacrificaţi pe cine vreţi din cele 30 de clase, nu secţia germană. Noi, în calitate de proprietari ai clădirii, nu vrem lucrul acesta. Am luat legătura cu conducerea FDG şi sunt mandatat de dânşii să mă implica ca reprezentant al FDG susţin sus şi tare ca elevii de la secţia germană să nu fie trimişi în altă locaţie. Faptul că ar fi pe o lună, două sau trei nu mă convinge pe mine. Din martie s-au sistat lucrările la campus, toată vara nu s-a lucrat, iar acum să mutăm copii. Dacă studiul de fezabilitate e greşit nu e vina mea. E vina administraţiei locale. Să şi-o asume şi să caute altă locaţie, dar să lase secţia germană în pace pentru că este un brand al liceului şi al Bistriţei. Aţi obţinut rezultate frumoase cu elevii secţiei germane, iar acum trebuie să recunoaşteţi şi dumneavoastră că Andrei Mureşanu e mai bine văzut ca Liviu Rebreanu. Mi s-au adus la cunoştinţă şi probleme de tipul că profesorii nu merg la ore. Nu am vrut să mă amestec până acum, dar sunt mandatat să susţin acum punctul de vedere al minorităţii germane din Bistriţa şi a părinţilor elevilor din clasele pe care vreţi să le mutaţi în altă parte. Noi suntem puşi în situaţia ca părinţii să îşi retragă copiii de la această şcoală. Noi suntem gazde şi am dat clădirea cu condiţia ca secţia germană să nu fie desfiinţată chiar dacă este un singur elev. Aşa scrie în contractul de comodat”.

Şi preotul Johann Dieter Krauss a intervenit în discuţie. „S-a luat în vedere reabilitarea clădirii şcolii cu fonduri europene şi de aceea s-a urgentat cedarea şcolii către primărie. Acest lucru a eşuat, cum a eşuat şi la Biserica Evanghelică. Nu cunosc motivele. Important este că, în 2007, s-a făcut un contract de comodat. S-a semnat în absenţa mea. Eram plecat din ţară o lună fiindcă decedase soţia mea. Tocmai atunci s-a semnat contractul de altcineva din conducerea parohiei. Nu s-a ţinut seama de rugămintea mea de a se trimite draftul la Consistoriul Superior pentru a fi verificat de jurişti. Draftul a fost în profunzime schimbat şi s-a semnat cu totul altceva decât hotărâsem noi. Totuşi eu am mizat atunci pe o bună înţelegere, pe un gentelment agrement. Nu trebuie trecut totul în contracte, se poate vorbi şi de la om la om şi se poate găsi înţelegere. Cred că din partea noastră s-a găsit înţelegere fiindcă am pus la dispoziţia municipalităţii această clădire pe 99 de ani fără să punem mari condiţii. (…) Noi am făcut un efort considerabil făcând şcoala cadou oraşului pe 99. E cel mai mare imobil construit de parohie din fondurile ei, nu pe căi oculte. Eu am sperat într-o discriminare pozitivă a secţiei germane. Aş fi întors contractul dacă prevedeam ce complicaţii se vor ivi. Ar fi trebuit specificat şi alocate 13 săli de clasă pe toată durata existenţei acestei secţii germane în clădirea principală. Asta ar fi fost corect! Totuşi, în calitate de proprietar care îţi pui dispoziţie proprietatea să te trezeşti mutat în altă clădire e aburd! Nu am copilul în aceste clase, dar m-am simţit dator, la rugămintea părinţilor, să vin să susţin punctul lor de vedere. Rog conducerea şcolii să găsească soluţii şi să nu facă discriminări negative, ci pozitive”.

În timpul şedinţei au mai vorbit şi alţi părinţi care au cerut conducerii CNLR ca orele de curs ale elevilor de la secţia germană să aibă loc doar în incinta CNLR Bistriţa de pe Bulevardul Republicii nr. 8 în sălile de clasă stabilite la începutul anului şcolar 2015-2016 în  intervalul orar 7-14, dar şi un plan de management prin care să se menţină şi dezvolte secţia cu predare în limba germană din cadrul CNLR, plan discutat şi validat cu reprezentanţii comunităţii germane din Bistriţa.

Directorul Colegiului Naţional „Liviu Rebreanu” Bistriţa, prof. Constantin Rus: „Aduc un omagiu comunităţii germane şi Parohiei Evanghelice că a donat Bistriţei acest colegiu făcând un gest de mare eleganţă şi generozitate fiindcă practic lucrul acesta l-au făcut având doar două condiţii minimale: să existe secţie germană în cei 99 de ani şi să se reabiliteze în următorii patru ani. Eram consilier în 2007, în administraţia domnului Vasile Moldovan şi îmi amintesc foarte bine ce s-a întâmplat atunci. Nu ştiu nimic despre draftul respectiv fiindcă nu am participat la structurarea lui. Am vrut să subliniez doar generozitatea Bisericii Evanghelice pentru care nu se vor găsi niciodată recompense”.

Directorul CNLR Bistriţa a explicat că, în şcoala pe care o conduce, se face acum un management de criză, lucrările la campus fiind blocate toată vara fiindcă s-a lucrat la modificarea proiectului, unul realizat în 2007 care nu mai corespunde nevoilor actuale.

Acum însă, constructorul a început în forţă modernizarea tuturor clădirilor şi a cerut inclusiv eliberarea corpului C unde învaţă clasele cu predare în limba germană, iar o eventuală decizie a şcolii de a se opune eliberării spaţiilor ar fi echivalentă cu blocarea investiţiei şi eventual sistarea ei, lucru pe care actuala conducere a şcolii nu ar vrea să-l facă întrucât CNLR are nevoie ca de aer de modernizare.

Drept urmare, în consiliul profesoral s-a ajuns la concluzia că cel mai bine e să fie mutate temporar clasele de la secţia germană în altă clădire fiindcă au cel mai mic număr de elevi, iar spaţiile din Centrul de excelenţă de pe Bulevardul Republicii sunt mici şi nu încap alte clase mai mari.

În ce priveşte calitatea actului didactic de la clasele cu predare în limba germană, prof. Constantin Rus a explicat că  găseşte foarte greu profesori vorbitori ai acestei limbi şi că a cerut inclusiv ajutorul Consulatului German pentru ca să aducă la Bistriţa profesori din Germania, însă fără succes. El a dat asigurări că nu are de gând să discrimineze negativ secţia germană, iar măsura mutării claselor cu predare în limba germană din corpul C al clădirii în Centrul de Excelenţă nu o vede ca pe o discriminare negativă, ci ca pe o decizie luată în condiţii de forţă majoră în condiţiile date.