Următorul an în care Paştele va fi din nou sărbătorit în aceeaşi zi este 2014, când Sfânta Sărbătoare a Paştelui va fi în 20 aprilie.
Aproximativ 10.000 de oameni prăznuiesc acum Paştele în Bistriţa-Năsăud.
Slujbele de Paşte ale catolicilor au început joi seara cu o veghe de rugăciune şi adoraţie euharistică în amintirea agoniei suferite de Hristos în Grădina Ghetsemani. Vineri, în ziua Răstignirii, catolicii se adună pentru a medita asupra patimii şi morţii lui Hristos, iar sâmbătă pentru Vigilia Pascală, când Biserica romano-catolică meditează asupra marilor promisiuni conţinute în Vechiul şi Noul Testament. Vigilia Pascală constă în binecuvântarea focului, a apei şi a lumânării de Paşte. Duminică sunt binecuvântate coşurile cu bucate aduse de credincioşi.
Din anul 1054, când s-a produs Marea Schismă a Bisericii creştine, Paştele se sărbătoreşte, cu unele excepţii, la date diferite la catolici şi ortodocţi. Diferenţă mai mare de o săptămână între sărbători nu există, însă modul de calculare a datei Paştelui diferă. Începând din anul 1582, Biserica Catolică şi cea Ortodoxă folosesc calendare diferite. Biserica Catolică se ghidează dupa calendarul Gregorian, în timp ce ortodocşii au păstrat calendarul Iulian.
Deosebiri sunt şi în perioada dinaintea Paştelui. Ortodocşii ţin post 7 săptămâni, când se consumă produse vegetale, iar în anumite zile este permis peştele. Credincioşii catolici ţin post 4-5 săptămâni, iar acesta presupune evitarea preparatelor din carne. Sunt permise însă toate celelalte. Şi unii, şi alţii celebrează Floriile şi Săptămâna Mare. Pe parcursul acesteia, pregătirile sunt asemănătoare. Se termină curăţenia de primăvară, se pregătesc bucate tradiţionale (cozonaci, mâncăruri din carne de miel, se vopsesc ouă, etc.), dar şi pregătiri sufleteşti (împărtăşania). Majoritatea aleg să se spovedească şi să se împărtăşească în Joia sau Vinerea Mare.
La catolici există o serie de obiceiuri specifice, care se regăsesc în Transilvania. Cel mai spectaculos şi mai bine cunoscut este Stropitul, practicat de popoarele cu origine germanică în amintirea zeiţei fertilităţii şi a primăverii. Această zeiţă se numea „Ostera”, de unde provine şi denumirea Paştelui -„Ostern”. Băieţii şi bărbaţii stropesc fetele şi femeile, în a doua zi a Paştelui Catolic, potrivit unui obicei străvechi originar din Germania. Scopul este ca acestea să-şi păstreze frumuseţea şi fertilitatea pe tot parcursul anului. Grupuri de săteni colindă prin sat până seara târziu, pentru ca nicio fată să nu rămână nestropită. La origine, pentru stropit se foloseau găleţi cu apă de izvor, simbolul purificării încă din precreştinism, acestea fiind înlocuite în prezent cu sticluţe de parfum. În satele populate de nemţi există obiceiul împodobirii fântânilor – sursă de apă – cu ouă colorate de Paşte.
În Ardeal, tinerii maghiari obişnuiesc să împodobească, de sâmbătă noaptea, cu crengi de brad porţile caselor unde locuiesc fete nemăritate. Fetele care au pândit toată noaptea la ferestre ştiu pe cine să răsplătească, astfel că flăcăii primesc în ziua de Paşte bucate sau bani.
Adaugă comentariu