Să mimăm democraţia

Am participat marţi la dezbaterea pe buget. De fapt, nu am participat, am ascultat şi am scris ce mi s-a părut cât de cât interesant. Ce am de spus, de regulă, scriu. Cine vrea să-mi afle punctul de vedere nu are decât să citească. Ar fi chiar culmea să fac precum politicienii să repet peste tot ceea ce declară o dată neavând niciodată de spus altceva.

Am câteva observaţii pe care nu le regăsiţi în „filmul dezbaterii”. Prima este aceea că am ascultat timp de o oră pledoaria primarului. Vorba vine că am ascultat. Nu l-am putut urmări. De regulă nu pot urmări înşiruirile de cifre. Şi nu am fost singura. Toată sala, cu excepţia convocaţilor din Primărie, era plictisită tun. Oamenii veniseră să spună ce vor ei să se facă cu banii publici. Unii nu ştiau probabil că nu interesează pe nimeni ce vrea cetăţeanul. Pe absolut nimeni. Rând pe rând, cei care s-au prins că aşteaptă degeaba la rând să spună şi ei ceva, au părăsit sala. Au luat cea mai înţeleaptă decizie. Cei care au rămas au plecat la fel de nelămuriţi, însă după două ore. Au pierdut una în plus.

Aşa cum mă aşteptam, la dezbatere a venit domnul Marius Bălan cu lista sa de observaţii ecologiste. Mă aşteptam la nişte idei macro, dar ne-a obosit pe toţi cu detaliile şi a dat apă la moara primarului, gata pregătit să dispună scoaterea cuielor din copaci. În felul acesta, ei nu vor mai fi „maltrataţi”, pot începe drujbele să duduie şi să-i lase ca pe nişte pari de fasole, drepţi, fără crengi. E mai puţin grav! Despre dalele care înconjurau cândva copaci care ar trebui scoase se putea discuta oriunde altundeva decât la dezbaterea pe buget. Bine a zis cine a zis că ecologiştii bat multă apă în puiă, preocupaţi de tot soiul de declaraţii belicoase, dar nu au niciun proiect concret şi de anvergură. Sunt 99,99% convinsă că cei doi reprezentanţi ai PER în Consiliul Local vor vota bugetul „în forma prezentată de executiv”.

Au mai vorbit apoi nişte domni foarte preocupaţi să nu-l supere pe primar, fiecare despre chestiuni mărunte, gen pietruirea unui drum, montarea unor rastele pentru biciclete, lucruri care interesează grupuri mici, nicidecum întreaga comunitate. Aşa cum am scris deja, Dorel Cosma, doctorul, a venit la Primărie însoţit de toboşarii în civil. Nu ştiu ce-a vrut să demonstreze şi nici ce anume aştepta. Probabil se temea să nu-i sar la gât şi să nu aibă cine-l apăra. S-a aşezat ţanţos la masa de consiliu şi, la final, mulţumit că nu l-a deranjat nimeni cu nimic a ieşit, împreună cu vechiul său prieten de la PUNR, Ovidiu Creţu, pe uşiţa din dos. Râdeau fericiţi.

Am părăsit sala de consiliu cu un sentiment profund de lehamite. Am văzut o sală plină de cârdăşii, de interese, de oameni care se apără unii pe alţii, care împart şi despart după bunul lor plac. Am văzut cetăţeni cu interse mărunte care trăiesc iluzionându-se că cineva le va rezolva problemele. După părerea mea, România e un stat mafiot, nimănui nu-i pasă de ce vrea omul de rând. Mi-e silă de rânjete, de complicităţi, mi-e scârbă de clasa politică, de faptul că zi de zi mimează democraţia.

Dacă în anul de graţie 2013, Bistriţa are 1,7 milioane de lei de dat pe scălâmbăielile lui Dorel Cosma, eu, una, chiar nu am ce să mai dezbat. Se pare că sunt singurul om pe care îl deranjează abuzul de putere al celor care împart banii după bunul lor plac, aruncându-i aparent aiurea ca să ajungă unde trebuie, dar nu-i nimic. În baza Legii 544, a liberului acces la informaţiile publice, voi solicita în cel mai scurt timp Primăriei Bistriţa să-mi pună la dispoziţie toate contractele Centrului Cultural Municipal de la preluarea funcţiei de manager de către Dorel Cosma şi toate facturile pe care această instituţie le-a plătit şi în contul cui. Veţi vedea atunci de ce sunt singura care cere ca acest robinet să fie închis.

Cristiana Sabău