Oameni buni, reparaţi străzile!

2013 nu este an electoral! Un gospodar bun şi-ar aranja cât de cât curtea, ar mătura gunoaiele, ar pietrui-o înainte să se apuce de cântat şi de dansat. Noi, aici, la Bistriţa, de ce facem exact invers? De ce cântăm şi dansăm în condiţiile în care drumurile sunt praf? Chiar şi străzile reabilitate pe vremea lui Vasile Moldovan sunt varză. Dacă nu a crăpat asfaltul pe mijlocul drumului, s-a găsit unul care să sape de-a curmezişul şi să lase totul aşa. Nu se mai poate, oameni buni! Dovada maximă a incompetenţei tuturor administraţiilor din acest oraş este trecerea de nivel peste calea ferată de pe strada Ioan Slavici. Parcă o aud şi acum pe doamna ex-consilier PNL Viorica Calo luând cuvântul în fiecare şedinţă a CL şi cerând să se facă ceva acolo ca să nu mai rămână maşinile blocate în gropi fix peste calea ferată. Nu s-a putut! Nu se poate în continuare.

E strigător la cer. Mă întreb şi azi, la fel cum am făcut-o în urmă cu un an şi cu doi, dacă viceprimarului PSD George Avram care trece zi de zi pe acolo în drum spre casă îi place să fie mai atent la gropi decât la tren, dacă e fan al intersecţiei sinucigaşe din Subcetate în care nu vezi nimic din cauza maşinilor parcate lângă Flamingo, restaurantul preferat al partidului său pentru chefuri cu pensionari. Tot în zona aceea stă şi ex-viceprimarul Florin Găurean. Nici pe el nu pare să-l fi deranjat foarte mult nimic din ce vă înşirui eu aici.

Stimate autorităţi, oamenii scriu comentarii şi vă întreabă de ce plătesc impozite de două ori mai mari. Ce faceţi cu banii? Îi tocaţi pe festivaluri, cumpăraţi „patrimoniul” Gloriei care, de fapt, a fost şi este de drept al oraşului? Chiar nu aveţi de gând să reparaţi străzile, să daţi firmelor de lucru pentru ca angajaţii să plece acasă cu un salariu? E curată bătaie de joc ca într-un an atât de greu cum este acesta, în care firmele se târăsc de la o zi la alta, în care impozitele au crescut şi facturile sunt enorme să cheltuiţi banii noştri aiurea după bunul vostru plac.

Mă întreb cum de reuşeşte acest stat ca zi de zi să-şi bată joc de oamenii care muncesc şi care au nevoie de drumuri ca să meargă în siguranţă la serviciu? De ce se fac numai manifestări pentru asistaţi social, pentru şomeri şi pensionari, iar cei care muncesc sunt trataţi cu dispreţ? Nu e de ajuns că ne plătim contribuiţiile la stat ca să aveţi bani să le daţi ajutoare sociale, de urgenţă, de încălzire, să le faceţi blocuri sociale? Trebuie să ne mai luaţi din buzunare ca să le faceţi şi festivaluri nesfârşite şi să investiţi într-un club privat care a tocat zeci de miliarde?

Degeaba îi luăm pe saşi ca model din moment ce nu am înţeles nimic de la ei. Nu cred că germanii, după război, s-au apucat să cânte şi să danseze cât e ziua de lungă. S-au apucat de lucru şi muncesc serios şi azi. La noi, în afară de faptul că numai o minoritate munceşte, tocmai acestei minorităţi i se dă în cap. Nu am văzut niciun partid să facă balul micilor investitori, nici al celor care contribuie cu bani la stat, dar văd că toate partidele o ţin în mângâiat pe creştet mulţimea infinită a celor care pierd vremea pe banii noştri.

Solicit public tuturor partidelor politice care au reprezentanţi în Consiliul Local Bistriţa să nu voteze bugetul în forma prezentată. Să concentreze toţi banii publici către investiţii în infrastructură, reparaţii de drumuri, străzi, racord la utilităţi al cartierelor care nu au apă şi canalizare, iluminat public, şcoli, locuri de joacă. Să înceteze măcar pentru un an cumplita risipă de bani publici care se face an de an în acest oraş sărac, bolnav, fără locuri de muncă, izolat pe harta României din cauza noastră, a celor care am alungat investitorii tropăind.

Vreau să le amintesc aleşilor care deţin certificate de revoluţionari şi circulă cu maşini de serviciu, alimentând de la pompă tot pe banii noştri, că noi, restul, ne ducem maşinile în ateliere de reparaţii, plătim aproape 6 lei pe litrul de benzină (majoritatea preţului fiind accideze la stat), plătim impozite de la an la an tot mai mari şi taxe inventate peste noapte.

Ca urmare, în numele acestei minorităţi plătitoare, le cer să înceteze risipa din bani publici, să direcţioneze toate resursele spre investiţii în infrastructură şi, dacă nu mai pot trăi fără festivaluri şi fără să răscumpere a „n” oară patrimoniul Gloriei, să o facă din banii lor personali, din indemnizaţiile de aleşi pe care mulţi le-au luat şi le iau aiurea.

Cristiana Sabău