Student în primul an la Științele Naturii la Cambridge, în Marea Britanie, Sergiu Petrușca se află la Bistrița în prima sa vacanță de student. L-am întâlnit la ceremonialul care marca trecerea a 30 de ani de la Revoluție, unde am vorbit despre viața în străinătate, învățământul de acolo și patriotism.
Sergiu, bine ai revenit acasă. Cum este în străinătate?
Este o experiență foarte interesantă. Mergând în străinătate, devii mult mai european și, îmi dau seama, devii și mai român. Este foarte interesant echilibrul acesta. Când ești plecat e o situație ciudată. Ajungi să asculți multă muzică românească pe care altfel nu o ascultai când erai acasă. Te apucă dorul de casă. Eu, de exemplu, nu prea vorbesc românește decât atunci când mă întâlnesc cu prietenii români și, slavă Domnului, am destui.
Ce te aduce astăzi aici, la comemorarea celor 30 de ani de la Revoluție?
Pentru mine e un moment extrem de important. Am realizat că e obligatoriu să participăm la astfel de evenimente după ce am văzut cât de frumos sărbătoresc englezii lucrul acesta. Pentru ei, eroii sunt importanți. La noi, datele acestea istorice sunt uitate. În Marea Britanie, eroii din războaiele mondiale sunt elogiați toată luna noiembrie de toată lumea prin purtarea de flori de maci pe piept. Și asta este formidabil cultural. Mi-am deschis ochii și mi-am zis că trebuie să fiu mult mai atent la propria istorie. Suntem complet datori acestor oameni care au murit la Revoluție. Foarte mulți spun că sacrificiul a fost în van. Multe lucruri nu merg cum ar trebui, dar faptul că sistemul comunist a fost dat deoparte a fost un reflex al persoanelor de a spune: nu, ne-a ajuns! Trebuie să sărbătorim eroii aceștia care au permis să trăim într-un stat neautoritar.
Spune-mi pe de altă parte, cum te-ai acomodat la Cambridge?
Foarte bine. Am avut pur și simplu o săptămână de acomodare din partea Colegiului. Tot personalul ne-a spus că, dacă avem o problemă, să le spunem și vin și o rezolvă, iar acomodarea culturală a durat primele patru săptămâni din cele opt în care mi-am dat seama cât de diferită poate fi cultura britanică față de a noastră, uneori m-a lovit foarte puternic acest lucru, dar, după patru săptămâni, m-am simțit ca și acasă. Am avut un moment în care am zis: gata, și acest loc e acasă!
Au studenții români emoții legate de Brexit?
Brexitul e incert, iar politica britanică dinamică. Chiar au fost alegeri și au câștigat conservatorii, ceea ce va duce probabil la un Brexit la final de ianuarie 2020. Nu suntem atât de stresați ca studenți. Universitățile au grijă de noi și pot să spun că nu vom avea mari probleme fiindcă suntem deja în sistem. Va fi mai complicat probabil pentru cei care vor să se stabilească acolo pentru a face un venit, cei care merg să muncească. Noi, ca studenți, avem foarte multe drepturi și libertăți. Sunt foarte mulți studenți români. Eu fac parte din societatea studenților români din Cambridge și în fiecare săptămână avem ședință, ne strângem minim 25, dar suntem minim 150. Să nu mai spunem de alte universități și de tot UK. Suntem foarte mulți studenți în Marea Britanie.
Cum îți petreci vacanța?
Jumătate libertate și relaxare după opt săptămâni grele și jumătateînvățat pentru că noi avem examene doar la finalul anului universitar, iar singurul moment în care putem recapitula ce am făcut în primul trimestru este acum, dar îmi place, nu mă simt obosit. La Științe Naturale avem patru materii și la fiecare avem câte trei ore pe săptămână cursul mare și profesorii se tot schimbă și vin experți din fiecare domeniu. Fiecare profesor e interesant în felul lui, sunt profesori care vin mereu cu lucruri noi fiindcă știința e în dezvoltare, iar la unii chiar se observă când vorbesc că le sclipesc ochii atunci când spun că un anumit lucru s-a descoperit în sfârșit vara aceasta. E complet dinamic sistemul, iar fiecare profesor e formidabil în felul lui.
Cum a fost 2019 pentru tine și ce îți dorești pentru 2020?
Anul 2019 a fost extrem de dinamic pentru mine. A trebuit să trec prin interviurile vpentru facultate, să-mi dau bacalaureatul, să fac clasa XII-a, anul meu de olimpic, am ajuns în locul național la chimie. Am împlinit 18 ani, am votat de două ori anul acesta. Am fost și cu trenul prin Europa, ceea ce a fost foarte interesant și deschizător de ochi, iar acum experiența aceasta de student, care este o experiență de european ce mă face mai român. E absolut formidabil să vezi și alte locuri. 2020 mi-ar plăcea să fie la fel de dinamic ca și 2019, din păcate nu voi mai putea împlini 18 ani încă o dată, dar o să încerc să fac călătorii, să mă dezvolt cultural fiindcă academic sigur mă dezvolt. Cursul chiar mă prinde. Pur și simplu aștept încrezător să văd ce îmi deschide orizontul.
Îți mulțumesc, Sergiu, să te bucuri de vacanță, și de fiecare dată când te întorci să ne împărtășești din ce ai mai învățat.
O să încerc. După ce am văzut cum arată tot sistemul de acolo, sunt de părere că nu există lucruri de adus din străinătate. Noi avem tot ceea ce ne trebuie. Ca să avem o țară ca în vest avem nevoie de puțină dorință, seriozitate, asumare. Trebuie să găsim persoane care vor să facă lucruri, dispuse să facă sacrificii pentru un ideal mai mare. Până nu vin oameni cu idei, care să propună soluții și să le aplice asumat, nu putem rezolva probleme. O să încerc măcar în sistemul de învățământ care știm cum merge să aduc lucruri care probabil nu sunt accesibile celor acre nu au contat cu lumea vestică, sunt dispus la dezbateri și la adevărata vorbă care va aduce lucruri bune în România.
Un tânăr extraordinar!…Succes, Sergiu!…Sunt mândră de tine!
Merry Christmas! /Sarbatori fericite ,cu bucurii de tot felul! Teacher
Succes in continuare Sergiu. Suntem mândri de tine….si ai plecat de „la sat”. Păcat că aceste succese nu le vad cei din administrația județeană. Acest tanar a studiat în judet, a avut rezultate excelente, s-a scris despre el…iar acum „ne reprezinta” in strainatate… dar „poate” nu va ajunge cetățean de onoare.
Si ca el sunt mulți, foarte mulți care au reprezentat sau continuă să fie „din Bistriţa” in strainate. Medici, profesori universitari, cercetători, etc.
Dacă domnul Emil Radu Moldovan vrea să recompenseze cu adevarat pe cei merituoși, atunci ar trebui să îi premiere pe „TOȚI”… nu doar pe ici, colo…in functie de „vot”. De ce nu face un sondaj printre cetățeni? Asta asa… ca opinie visavis de ultimii șase premiați… printre ei fiind si unii care nu Aveau Ce Cauta Acolo…
Încă o dată succes si împliniri.
Am fost premiat de Consiliul Județean anual pentru rezultatele pe care le-am obținut. Nu am fost făcut cetățean de onoare și, să fiu sincer, nici nu cred că aș merita titlul. Din punctul acesta de vedere, eu sunt mai mult decât mulțumit de cât de „premiat am fost”. Problema vine de la întrebarea „Ce se întâmplă după?”.
Premierile în sine sunt un gest onorabil, care recunoaște meritele unor cetățeni pentru diverse performanțe. Dar ridică următoarele situații:
1. Niciodată nu vor fi suficiente pentru critici. În momentul de față, ne confruntăm cu situația „toți știm tot, toți suntem extraordinari”, ca să o citez pe Leopoldina Bălănuță. Referindu-mă strict la secțiunea educațional, la premiile Consiliului Județean pentru calificări la etapa națională a olimpiadelor școlare, au fost foarte mulți oameni care au criticat evenimentul pentru că nu integra participanții la concursuri școlare. Forme fără fond. Dacă acele persoane țin atât de mult să fie premiate, înseamnă că fac performanță pentru glorie și nu din pasiune.
2. Se glorifică realizări ale vârfurilor care să ascundă sub preș situația unui sitem șubred. Acest lucru este mai mult decât nociv. Pe de o parte, se ajunge la o viziune alterată a educației românești, de tipul: „România a dat lumii mințile cele mai strălucite!” sau „Vestul ne fură mințile!”. Pe de altă parte, s-a ajuns ca elevii să aibă atitudinea: „Profesorul își favorizează olimpicii!” sau „Profesoara ne cere să învățăm ca pentru olimpiadă”, propagând un val de respingere asupra oricărei fel de pasiuni spre materia unor cadre didactice implicate.
3. Premierea ar trebui să ducă la vizibilitate. Nu mă refer la glorificare. Aș dori din toata inima ca noi, cei care am reușit să facem anumite performanțe, să putem să ne dăm meșteșugul mai departe. Științele încep să decadă în județul nostru mic de munte. Cauzele sunt diverse dar asumarea trebuie să fie a noastră, a tuturor. Dacă toți olimpicii am face lucrurile doar pentru noi, dupa ce am pleca ar pleca valiza de informații cu totul. Doar eu și toată lumea din cabinetul de chimie de la CNLR (profesori, laboranți, elevi) știm cât de mult am reușit să strângem în căsuța noastră de sticlă și să dăm mai departe pentru cine ar fi apsionat de această disciplină. O premiere nu poate să devină un dialog, din motive absolut pragmatice, dar niște conferințe ar putea face acest lucru. Vârfurile ar trebui să poată să aducă idei legate de cum ar putea fi modificată în mod benefic societatea. Noi suntem datori să exprimăm aceste idei, iar executabilul să ne ofere soluții.
Legat de vizibilitate trebuie să mulțumesc enorm doamnei Cristiana Sabău și publicației TimpOnline. Sper doar ca această vizibilitate să lase măcar teme de gândire în mintea celor interesați.