Actualitate

”Sfârșitul unei lumi”, comemorat la Bistrița. ”Acea pierdere influențează și azi viața orașului”

(FOTO) Cu ocazia celei de-a 29-a Întâlniri a Sașilor, organizată în acest week-end la Bistrița, la monumentul din Piața Dominicană, de pe str. Mihail Kogălniceanu (în fața Căminului pentru persoane vârstnice) a avut loc comemorarea exodului sașilor de acum 75 de ani.

Este un moment emoționant. În urmă cu 75 de ani, exact în perioada 20-23 septembrie au fost evacuați ultimii sași din Ardealul de Nord, inclusiv din Bistrița. Ultimele transporturi s-au făcut în vagoane de animale, provizoriu pregătite pentru acest lucru. A fost o situație dramatică. În urmă cu cinci ani, sculptorul Mircea Mocanu a realizat acest relief impresionant, iar anul acesta l-am completat cu zece plăci pe care sunt enumerate toate satele evacuate și, în cifre, populația săsească din localitățile respective”, a spus președintele Asociației sașilor HOG Bistritz-Nosen, Hans Franchy.

Suntem în fața unui monument care nu are o similitudine în România și, din câte știu eu, nici în altă parte a Europei. Este monumentul care comemorează, aduce aminte cu tristețe, exodul sașilor bistrițeni din septembrie 1944, care a însemnat o imensă și dureroasă pierdere pentru Bistrița. Acea pierdere influențează și azi viața orașului și o va influența și de acum înainte pentru că nimeni, niciodată, nu va putea să refacă acea societate și să regenereze evoluția ei în timp. Acest monument va aminti posterității și faptul că aici, la Bistrița, sașii au statornicit timp de peste 700 de ani o civilizație performantă. Bistrița a fost în perioada Evului mediu un oraș săsesc înfloritor și progresist. Stau mărturie școlile, bisericile, casele, parcurile, sistematizarea urbană, conductele de alimentare cu apă și multe altele. Voi, cei care stați acum aici, le puteți spune copiilor și nepoților voștri că provin dintr-un neam puternic, făuritor de civilizație, că pot fi mândri de strămoșii lor, iar dacă vor dori să vadă dovezi care atestă aceste lucruri să vină aici, la Bistrița, la Sibiu sau la Mediaș, să vadă cu ochii lor țara strămoșilor lor, Transilvania. Să vină să depună o floare și o lacrimă la acest monument, care imortalizează în bronz și piatră sfârșitul unei lumi pe care o regretăm cu toții, o lume după care sufletul nostru tânjește, dar pe care din păcate nu o să o mai avem niciodată”, a spus primarul Ovidiu Crețu.

https://www.facebook.com/TimpOnline/posts/2401843533235130?__xts__[0]=68.ARDx02_NNaSlvsG4SHkufoeHIDuu-4tzQSsHcWeVnP3kjU1705p9vnvW5ag2XPLSGU3hcLox_mw0WkFB5ibRD1LnospGvj_5EOEMU6cQJejfGDu326nky81OVrPtxiX1efOYHCxdDWfW9QHOoy5zxAWCfBZKYcOoUNCCMn1jTZOgVTzoTzbboReuB5L8HFqoaoMLGChLXRlnmZtuL-xeiiA3VZmf7SEu_CVF2B99b7OtJhcSflr1shXwOdaCaXNahLf0lyaxebCsRFGdxfttQHuyTRq_kaJofaSrkk2lwl2GzjMm3_-jjrzDa7-cLTm4N3uuzE9UT3SrXnfxrSGeT52IzrI5cz3_xBgtgpTU4mdWF3HuTjKsrSHCSDqZRJ-T1oSl9xHwoNld0q32ShIZcO5A0otBbE28r73uLQoZNOuIziJfSwcCkUEsICrvmzrNHqwmF6eA129E5AVQT1O7&__tn__=-R

În 2019 se împlinesc 75 de ani de la exodul saşilor bistriţeni, în urma invaziei trupelor sovietice. Sătenii au plecat în toamna anului 1944 în refugiu, cu care trase de boi sau cai, iar orăşenii în camioane şi vagoane de marfă sau de animale. Oraşul austriac Wels i-a primit pe saşi în 1944 când a fost emigrarea în masă. Acolo trăiesc în prezent circa 3.500 de saşi şi cam tot atâţia în Wiehl (Germania). Cele două orașe s-au înfrățit cu Bistrița.

În 12 septembrie 1944, aproximativ 40.000 de saşi din Bistriţa şi zonele din judeţ au plecat în refugiu. În piaţeta de pe str. Mihail Kogălniceanu (azi Piața Dominicană), lângă fosta Mănăstire Dominicană, acum Căminul pentru persoane vârstnice, a fost amplasat un monument din bronz (”Exodul Sașilor”) în amintirea acelei zile.

10 comentarii

  • Sa fim seriosi si sa recunoastem aportul major al SASILOR si amprenta lor asupra acestui oras . De la ei au ramas partile interesante si monumentele istorice care se viziteaza. Ei nu au avut treaba cu oua, struti mere de poliester nici nu o chelit padure la 600 m ca sa se dea cu schiurile. Preocuparile lor au fost pe meserii serioase, si pe constructii trainice. A se vedea ce bijuterie de constructie facuta numai in doi ani este pe b-dul Republicii. In prezent trepadusii din HURBANISM si nulitatile din administratie au facut din B-ta un oras cu curu-n sus. Blocuri cu nemiluita peste tot printre case, in Zavoaie, hale printre casele din Unirea si Viisoara si multe alte magarii. Nu ati invatat nimic natarailor de la bravii SASI !Ce bine ar fi sa se reintoarca SASII si sa candideze la Primaria noastra. Ciurucurilor nu mai ametiti lumea cu promisiuni ca nu tine !

    • Dl Bălan, nu ai înțeles nimic, și nu o sa înțelegi. Regretam ca acești oameni (sasi) pentru care Bistrița a fost acasă, acum este un loc pe care îl vizitează ocazional. Dl Bălan d-voastră vorbiți de partie struți și mere, simțiți ca nu va mai baga nimeni înseamă, sau poate poate dacă tot mușcați, va da cineva autorizația de construcție pe casa construita fatra!!

  • D-le Mihai cu tot respectul sunteti strain de Bistrita si in nici un caz nu locuiti aici de 100 de ani ca si familia mea si pun pariu ca nu sunteti nici nascut in acest oras. Sunteti doar o simpla unealta in mana si la discretia partidului de la putere. Nu am nevoie de autorizatie o obtin cat de curand singur si nu face obiectul discutiilor pe acestt articol. Sunteti jalnic ca va legati de un aspect particular care nu va creaza nici o obligatie. In rest ce am ziscred ca am zis cu convingerea ca asa este. O seara faina d-le !

    • Dl. BĂLAN, cu tot respectul, o datata ce doriți sa pozeazati în în societatea civila, și sunteti o persoana care este extrem de activa în mediul public, va sumati lucrurile sa nu mai fie chiar asa private.
      Dar asta e alta poveste, oricum sa încălcai legea(construind fără autorizație) și sa urli sus și jos ca primarul, ca primăria NU FACE NU DREGE…. E IPOCRIZIE. Dl Bălan nu sunt străin de Bistrița aici am crescut, iar bunici mei, etnic maghiari au și eu rădăcini de ceva vreme pe aceste meleaguri.

  • Sasii stateau linistiti si construiau orasul, cand deodata, rusii s-au gandit sa faca o invazie. Rusii s-au aliat cu SUA, Marea Britanie, Franta si multe alte tari si s-au gandit sa ne invadeze. Cand s-au apropiat rusii, sasii au facut exod, chiar daca nu se simteau cu musca cu caciula, doar din dorinta de a raspunde cu un exod unei invazii.
    Nu am nimic cu sasii, dar nici nu putem sa ne batem joc de istorie.

    • Nu generalizati. Bunicul meu a plecat in Austria, desi nu a avut treaba cu trupele germane. Nu s-a mai intors…
      Cealalta bunica s-a refugiat si ea, desi avea 17 ani, deci nicio treaba cu trupele germane. Ea s-a intors, ca altfel nu as exista. Nu contesta nimeni ca nu au fost sasi care au colaborat si au ajuns in trupele SS, dar ganditi-va la faptul ca dupa Dictatul de la Viena zona noastra era in Ungaria, daca tot e sa ne raportam la adevarul istoric. In plus, aspectul cel mai important e ca ne aflam in mijlocul unui razboi care a modificat multe lucruri. Multi sasi era constransi prin diferite metode sa sa tina aproape de nazisiti, una de exemplu era legata de scolarizarea copiilor, alta chiar de ratiile de hrana, unde era cazul.
      Iar de plecat au plecat aproape toti, de teama rusilor. Aia nu intrebau daca ai colaborat sau nu.
      Drept dovada, la scurt timp a inceput deportarea
      Ultimul guvern necomunist din România, avându-l în frunte pe prim-ministrul Nicolae Rădescu, declara că fusese „complet surprins” de somația lansată la 6 ianuarie 1945 de forțele sovietice de ocupație, de a mobiliza pe toți germanii cetățeni români în vedere deportării în Uniunea Sovietică. Ordinul sovietic de deportare avea în vedere toți bărbații cu vârstele cuprinse între 17 și 45 de ani și toate femeile cu vârste între 18 și 30 de ani. Erau excluse numai femeile gravide, cele cu copii de sub un an și persoanele inapte de muncă. La 13 ianuarie 1945, când ridicarea germanilor începuse în București, Brașov și Timișoara, guvernul Rădescu a înaintat o notă de protest către vicepreședintele sovietic al Comisiei Aliate de Control pentru România, generalului Vinogradov. În notă se arăta că Tratatul de armistițiu (încheiat la 12 septembrie 1944) nu prevedea deportări și că industria românească avea de suferit în urma deportării unei forțe de muncă atât de numeroase, în special a unui procent ridicat din forța de muncă calificată, din sânul populației germane. În încheierea notei, Rădescu sublinia aspecte umanitare: soarta femeilor și a copiilor rămași acasă. Deoarece reacția SUA la deportările ordonate a fost firavă, iar cea a Angliei reținută, autoritățile României ocupate de armata sovietică nu au avut niciun mijloc de a se opune dispoziției sovietice de deportare.
      Asa ca domne alandala, hai sa lasam jumatatile de adevar si sa fii sigur de faptul ca sasii chiar au regretat faptul ca au lasat aici niste gospodarii infloritoare si si-au parasit die susse Heimat.

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.

GA vertical

Carliont

KissFM

KISS FM

Titlu Articole Recente

Articole recente

Titlu Comentarii recente

Comentarii recente

CleverADS