Pe şosea sau pe arătură e exact acelaşi lucru

Am condus aseară pe drumul judeţean care leagă Bistriţa de Budacu de Sus cu inima cât un purice. Beznă totală, drum nemarcat, curbe peste curbe, denivelări, guri de canal neastupate, mai precis un drum de coşmar ca aproape toate din ţara asta prin care devine aproape imposibil să mai circuli în condiţii de siguranţă. Pur şi simplu, mergem pe aceleaşi drumuri pe care au umblat străbunii noştri cu căruţele pe care comuniştii au turnat asfalt. În 27 de ani de democraţie nu am fost în stare să ne alegem conducători care să ne construiască drumuri noi sau măcar să ni le repare pe cele vechi. I-am ales chiar pe cei care nu găsesc niciodată nici măcar vopsea să le marcheze, să avem măcar atât idee: suntem încă pe şosea sau am luat-o pe arătură? Diferenţa între cele două să ştiţi că nu e deloc mare.

În aceste condiţii, nu mă miră deloc faptul că o tânără cu permis luat mai puţin de un an a intrat cu maşina într-un stâlp în condiţiile pe care vi le-am descris sumar mai sus. Noi, fetele, avem o altă percepţie asupra spaţiului decât şoferii bărbaţi. Eu, una, am impresia, dacă drumul nu e marcat şi vine altcineva din faţă că nu sunt suficient de pe dreapta şi că ar putea să mă agaţe. E pur şi simplu o problemă de percepţie, nu neapărat de lipsa experienţei la volan. Marcajele ne ajută foarte mult să mergem pe banda noastră, să vedem care e marginea drumului. Pur şi simplu eu nu înţeleg cum de nu pot fi făcute niciodată la timp. Cum naiba avem bani pentru tot felul de prostii, gen intrări în Cartea Recordurilor, dar nu găsim resursele necesare să cumpărăm nişte vopsea? E absolut strigător la cer. Ca să nu mai zic de indicatoare. Lipsesc cu desăvârşire. În curba de la Sigmir, cea deosebit de periculoasă, o fată a ratat pur şi simplu virajul şi numai maxima experienţă a unui şofer care venea din sens opus a făcut să nu moară oameni. Şi acela e tot drum judeţean.

Întorcându-mă azi noapte de la Jelna, în timp ce coboram dealul, am luat cel puţin trei guri de canal aflate sub nivelul şoselei cu mult. Era miezul nopţii, nicio lumină, nu prea circul prin zonă să le ştiu, nu era nimic semnalizat. A trosnit roata din faţă de am simţit că se face bucăţi. Cât de siniştri puteţi fi voi, cei care, faceţi aceste lucrări, firme de doi lei, abonate la lucrări pe bani publici? Cât de slugi ordinare şi de neprofesionişti sunteţi cei care semnaţi recepţia lor şi acceptaţi aşa ceva? Vă plătim cu bani grei să staţi în tot felul de jilţuri pe la Consiliul Judeţean, nu să umblaţi pe teren şi să chemaţi constructorul măcar să semnalizeze denivelările cu caracter de capcană până reuşeşte – în secolul acesta sau în altul – să le facă aşa cum trebuie? Pot să înţeleg că nu sunt bani pentru realibiltarea drumurilor – de fapt nici asta nu mai pot, dar acum o las aşa – însă nu pot să înţeleg de ce în ţara asta, în judeţul ăsta nenorocit, cu drumuri bombardate, cu străzi săpate din metru în metru nu sunt semnalizate lucrările şi nu sunt marcate benzile de circulaţie. Pur şi simplu mi se pare criminal să fii autoritate publică şi să nu te preocupe aceste aspecte simple care ţin de viaţa şi de siguranţa oamenilor.

Lăsaţi naibii tropăielile, putem trăi şi fără ele, ocupaţi-vă de lucruri serioase! Mor oameni zi de zi pe drumurile administrate de voi, alţii se nenorocesc şi nu neapărat din vina lor. Ştiu că veţi ţipa mulţi că fata de 21 de ani „avea viteză”. Normal că avea, nu s-a inventat maşina care să ruleze fără viteză. Nici să vrei nu poţi merge pe nenorocitul de drum judeţean de care leagă Bistriţa de Jelna şi Budac cu mai mult de 80 de km la oră. Şi asta ziua. Noaptea trebuie să mergi în pas de melc şi cu faza lungă. Dacă şi alţii fac la fel, te paşte orbirea, gurile de canal, stâlpii de la marginea drumului, dai peste căruţe, biciclişti care umblă aiurea. Pur şi simplu e criminal să conduci noaptea prin acest judeţ sinistru.

Chiar mă gândeam că avem numeroase microhidrocentrale, am distrus toate râurile de munte ca să facă bani nişte băieţi deştepţi şi noi nu avem nicio dâră de lumină pe drumuri. E o beznă să o tai cu cuţitul. Vă mai miraţi că pleacă tinerii din ţara asta? Eu nu mă mir absolut deloc. Îi felicit că pleacă. Dacă în 27 de ani, noi nu am reuşit nici măcar atât ca la jumătatea unui an să tragem nişte linii pe o şosea ca să nu ne dăm noaptea unii de alţii, atunci ce aşteptări să mai avem?