Spovedanie pentru învinşi

Liderii PSD, PDL şi PNL au făcut, pe plan judeţean, scoruri mai mari decât au reuşit la nivel naţional partidele lor, cel puţin până în acest moment. Sub conducerea lui Radu Moldovan, PSD a devenit un partid mult mai bine organizat decât a fost vreodată. Ce-i drept, UNPR şi PC nu au contat deloc la Bistriţa, nici nu cred că s-a bazat cineva pe aportul lor. E drept că preşedintelui CJ i-ar fi prins bine un scor ceva mai mare, dar nici acesta nu este de aruncat. Prezenţa la vot a fost mai bună ca altădată, însă probabil că nu toţi cei care au promis că vor vota Alianţa PSD-UNPR-PC au şi făcut-o. Mulţi s-au dus la vot doar ca să sancţioneze toate formaţiunile politice votând candidaţi independenţi sau partide de care nu a auzit nimeni.

Să nu uităm însă, pe de altă parte, că Bistriţa-Năsăud este un judeţ atipic. Poate vă amintiţi că atunci când Corneliu Vadim Tudor a ajuns în turul doi la prezidenţiale cu Ion Iliescu, toată harta Ardealului era colorată în albastru (la vremea aceea culoarea PDSR), iar Bistriţa-Năsăud cu roşu, culoarea PRM. Îl votase en gros pe Vadim! Apoi, în judeţ, şi UDMR are un electorat destul de ciudat. La locale, are rezerve să pună ştampila pe candidaţii Uniunii, însă la alte alegeri funcţionează spiritul etnic în delir. Aşa se explică de ce PSD nu a luat cât a vrut din comune sau oraşe în care guvernează cu UDMR sau se poartă cu mănuşi cu formaţiunea lui Kelemen Hunor. După ce au ieşit de la slujba de duminică, cu preotul în frunte, maghiarii s-au dus să-şi voteze laleaua, iar PSD a pierdut procente importante din cauza acestei discipline etnice. Nici măcar armata roşie, disciplinată la rândul ei, nu a făcut faţă verzilor UDMR.

În schimb, au funcţionat cu brio prieteniile cu primari de la alte partide, cel din Căianu Mic, teoretic de la PP-DD, slujind cu devotament cauza social-democrată. A strâns peste 75% din voturi pentru PSD, uitând de culoarea violet a partidului său şi de „domnul Dan ” care l-a făcut primar, „cel mai tânăr primar din ţară”. Ce vremuri!

Cei care au făcut scenarii legate de un eşec lamentabil al PDL la nivel judeţean după ce Ioan Oltean a intrat în campanie mai târziu decât restul lumii – după două săptămâni de absenţă – au greşit şi ei. Scorul PDL la nivel judeţean e unul foarte bun în condiţiile date în care alte organizaţii ale partidului din Ardeal, mult mai cu nasul pe sus, au eşuat lamentabil. E adevărat că unii primari l-au trădat pe lider uitând ca amnezicii că, în 2012 băteau la uşile partidului său ca să fie lăsaţi să candideze fiindcă altcineva nu îi primea. Urât din partea lor! Sunt bune însă şi testele acestea de fidelitate. Comportamentele deviante spun ceva despre caracterul oamenilor şi nu doar PDL, ci oricărui partid care îşi ia în cârcă trădători. Nu ai ce face cu ei decât pe termen scurt. Când vor găsi altul mai bun ca tine, îţi vor întoarce spatele. Din păcate, prea mulţi dintre primarii acestui judeţ au ajuns să facă parte din categoria celor care-şi văd doar propriile interese şi se reped să stea doar pe cocoaşa celui puternic.

Dincolo de acest aspect care mă cam scârbeşte (niciodată nu mi-au plăcut oportuniştii), l-am văzut pe Ioan Oltean bătând judeţul în campanie, stând de vorbă cu oamenii simpli, de la ţară, lucru care probabil că i-a lipsit. A recunoscut el însuşi că nu i-a pus nimeni covorul roşu şi e foarte bine că s-a întâmplat aşa. PDL a făcut multe greşeli, Ioan Oltean de asemenea. Totuşi, mulţi oameni nu au uitat că, în timpul guvernării de dreapta, după ani lumină în praf şi mizerie, le-au ajuns şi lor apa la robinete şi asfaltul la poartă. Până la urmă, dincolo de orice demagogie, acestea sunt lucrurile care rămân.

O surpriză a fost şi PNL. Cu Stelian Dolha bătând tot judeţul de la un capăt la altul, deşi trădat de „seniorii” comozi – care ar fi băut mai degrabă cafele cu PSD decât să îmbrace veste galbene şi să o ia pe urmele preşedintelui-, partidul a făcut un scor foarte bun, peste media naţională a formaţiunii. Nimeni nu îi va putea contesta de acum lui Stelian Dolha calitatea de preşedinte şi nici deciziile pe care le va lua în organizaţie. A luptat de multe ori de unul singur (cu puţinii prieteni pe care îi are), dar toată truda lui e încununată de succes, dovadă că munca, oricât de grea şi de anevoioasă, aduce la un moment dat rezultate. Poate că nu întotdeauna atunci când vrem şi le aşteptăm, dar vine un moment în care orice efort depus îşi găseşte răsplata. PNL a făcut, într-adevăr, un scor bun raportat la faptul că nu e un „partid armată” ca PSD, nici o formaţiune de primari ca PDL. E mai degrabă un partid de idei.

În ce priveşte restul formaţiunilor care au dat din aripi în campania electorală, nu cred că merită prea mult atenţia noastră. UDMR a adunat voturi de la etnie, Forţa Civică s-a dovedit a fi fără vlagă, iar Partidul Mişcarea Populară şi-a luat un binemeritat „premiu”. Scorul penibil de 4,58% e mult prea mare pentru adunaţii din toate partidele care nu au mai ştiut ei cum să se pozeze şi să se împopoţoneze făcând şir indian în spatele doamnei Udrea şi pretinzând că ridică România. Au ridicat-o un centimetru de la pământ şi au scăpat-o în mocirlă. Sper să nu mai auzim de ei în viitorul apropiat. Ar fi op reparaţie istorică de-a dreptul pentru modul absolut penibil în care Vasile Borş şi gaşca lui de oportunişti au pus mâna pe filiala Bistriţa-Năsăud a PMP înlăturându-i într-un mod penibil pe Cristian Ţuţuruga şi Zorin Diaconescu, doi oameni care ar fi făcut, cu siguranţă, un scor mult mai mare.

De departe, cel mai important lucru mi se pare că este altul. Toate aceste formaţiuni şi candidaţi (în total 23 pe liste) s-au luptat pentru voturile a 36,54% dintre electorii din Bistriţa-Năsăud. Dacă au 39,66% (PSD), 18,8%(PDL) sau 16,97% (PNL) au de la aceşti 36,54%. Restul de până la 100% au stat acasă ignorând o clasă politică mincinoasă care a dezamăgit ţara în cei 25 de ani de democraţie. Unii, care au vrut să nu lase votul pradă unor manevre, au ieşit şi au pus ştampila pe numele lui Mircea Diaconu, un om pe care-l văzuseră în filme, căruia i-au apreciat cariera şi bunul simţ. Dintre toţi înfumuraţii pământului, vedete tv şi alte specimene care au mai candidat, măcar acest om a urcat la volanul maşinii sale şi a străbătut România ca să dea mâna cu susţinătorii lui. Degeaba spun unii că e o victorie a unui post de televiziune. La Bistriţa, la întâlnirea cu actorul, eu am văzut profesori, doctori, artişti, nu spălaţi pe creier, oameni care nu au vrut să stea acasă în ziua votului, dar nici nu au vrut să mai crediteze vreo gaşcă de politruci plină de interese.

În opinia mea, ce s-a întâmplat duminică arată că bistriţenii sunt sătui şi ei până peste cap de politică, le e scârbă de toate partidele, iar cei care încă se mai duc la vot caută măcar un reper uman din moment ce unul doctrinar nu mai există demult în ţara aceasta. De fapt, toţi aceşti învingători despre care vorbim, sunt nişte învinşi.

Cristiana Sabău