Ștergarele, piese care înfrumusețează gospodăria țărănească, dar care ajunge tot mai des în lada de zestre, au fost expuse astăzi la loc de cinste în curtea Centrului Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud unde au venit 35 de meșteri populari din tot județul cu cojoace, ii, curele, opinci și chiar cu sticle decorate.
La expoziția de artă tradițională ”Motive tradiționale pe ștergarul bistrițean”, organizată astăzi în curtea Centrului Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud, au participat 35 de meșteri, unii dintre ei familii întregi care lucrează împreună.
”Avem o reprezentare diversă din toate subzonele etnografice“, ne-a spus Emilia Ometiță, șef Serviciu Cultură Tradițională din cadrul Centrului Județean pentru Cultură, pentru care expoziția reprezintă un omagiu adus celor care păstrează ștergarele, făcute de femei ”cu multă răbdare, în tăcere, în taină“.
Ștergarele din diferite zone ale județului au fost aduse de meșteri populari care și-au prezentat și propriile creații.
De la Șieuț, a venit familia Albin și Floarea Pantea, care lucrează haine de piele din 1977. Albin a fost ucenic doi ani la un meșter bătrân din sat și a învățat totul, de la tăbăcitul pieilor până la haina finită. Soția lui, Florea , a început cu cusutul și țesutul de la 10 ani și lucrează în meserie din 1980. Ambii sunt păstrători a tot ce înseamnă autentic și frumos.
La 82 de ani, Ioana Matei din Rusu Bârgăului coase ii cu mărgele pentru clienți din Cluj, Târgu Mureș sau București. ”La noi, la Rusu Bârgăului, lumea se îmbracă în costume naționale duminica, la biserică.“
Ileana Roman, din Șanț, e de meserie asistent medical. A început să coasă de 4–5 ani, ca hobby, dar a devenit din ce în ce mai pasionată de munca ei, mai ales că sunt căutate costumele la nunți, la botezuri, iar cele făcute manual pe pânză cu atât mai mult.
Oltița Dănilă, tot din Șanț, în vârstă de 74 de ani, lucrează de 15 ani. Cămășile cusute de ea au fost expuse la București, Sibiu, în Germania, Elveția, Italia și Macedonia. Își lucra singură costumul încă de la 13–14 ani. Acum și-a făcut în casă un mic muzeu. Pentru ea, lucrul manual e și terapie: ”Dacă m-ar opri din lucru, cred că n-aș rezista.“
La Poiana Ilvei, Saveta Creț și soțul ei, Domide, fac împreună costumul complet. Ea lucrează pânzăturile, ii și poalele, el pieptarele și curelele. ”Am avut patru perechi de miri“, ne-a povestit Saveta, vorbind despre nunți în costum popular, cu mirii îmbrăcați în straie populare.
Leon și Maria Burbulea lucrează numai pe comandă, una venită chiar din Turcia. ”Am fost și în Turcia anul ăsta, la Festivalul de Artă și Cultură de la Istanbul, și acolo o familie de turci au zis că vor să-și facă și ei ceva cu rădăcini românești“, ne-a spus Leon Burbulea.
Andreea Sârb, de 29 de ani, e cea mai tânără dintre meșterii cu care am vorbit. La Ilva Mică, ea și tatăl ei au un atelier de marochinerie, înființat cu fonduri europene în 2016. Fac curele tradiționale din piele tăbăcită vegetal și pregătesc poșete inspirate de motivele de pe Valea Ilvei. Andreea crede în viitorul meseriilor manuale: ”Genul ăsta de meserie nu va putea fi preluat de niciun robot.“
Florin Rînziș din Prundu Bârgăului duce tradiția spre contemporan. Decorează sticle în piele, cupru și aluminiu, cu motive de pe pieptarele din Valea Bârgăului, dar și cu Dracula, pentru un magazin din Sighișoara. Își asumă că din meșteșug nu se trăiește ușor:
La masa ei, Floarea Cosmi din Runcu Salvei, Tezaur Uman Viu, a adus 20 de perechi de opinci. În 7 mai va împlini 90 de ani. ”Îmi place munca, mă mai dor, că toată ziua stau acolo la butuc.
Adaugă comentariu