Doamna Victoria Pop are 54 de ani. A lucrat la sectorul de aprovizionare al fabricii de mobilă, dar cum aceasta şi-a închis porţile, doamna Victoria a luat drumul străinătăţii. A stat timp de 12 ani în Spania unde, împreună cu soţul dânsei, inginer constructor, a deţinut o firmă de profil. După ce lucrurile au început să nu mai meargă atât bine în străinătate, cei doi s-au întors acasă, însă hotărâţi să fie activi şi inventivi.
„Am stat 12 ani în Spania. Soţul meu fiind inginer constructor, am avut acolo o firmă de profil. De cum au început să scârţâie lucrurile, am zis să venim acasă şi să facem ceva aici, o afacere cu profil agricol. Avem pământ şi la Bistriţa, şi la ţară, iar dacă e nevoie mai cumpărăm. Locuim peste podul Budacului şi aş vrea să cultivăm pământul cu trandafiri pentru ca din petalele lor să facem dulceaţă eco. Noi mâncăm eco, mamele noastre nu au folosit E-uri, numai că nouă ne e mai uşor să mergem într-un hipermarket să cumpărăm diverse conserve în care habar nu avem ce s-a pus decât să facem aşa cum au procedat mamele noastre. Vreau să încerc să plantez 10-15 butaşi de trandafiri, să fac dulceaţă şi să merg la un târg în Barcelona, de exemplu, sau în Berlin şi să testez piaţa. Este piaţă pentru produse eco atât în Europa, cât şi în America de Sud. Putem merge oriunde. Dacă ştim să ne promovăm, suntem văzuţi bine. Noi am lucrat în Spania cu oameni de afaceri din mai multe ţări care erau foarte interesaţi de mâncarea noastră, le plăcea, dar, din păcate, străinii nu ştiu mai nimic despre ea fiindcă noi nu ştim să o promovăm. Străinii, de exemplu, îşi promovează chiar şi fasolea cu ciolan. Nouă ne e ruşine să dăm cuiva fasole sau cartofi copţi la cuptor sau mămăliga. Ne e ruşine, ni se pare un semn de sărăcie, dar nu ar trebui să facem aşa. Avem ce promova, să nu ne fie ruşine”, ne-a spus doamna Pop.
Am întrebat-o cum de are curajul să pornească un business la o vârstă la care româncele, de exemplu, se gândesc numai la pensionare.
„Dacă noi nu facem ceva, nu ne dă nimeni nimic. Trebuie să ieşim din ţară, să citim, să fim deschişi la lucruri noi.Deşi în România nu am mai făcut nicio altă afacere, nu văd de ce să nu o încep acum când am mai multe cunoştinţe, am şi experienţă. Ştiu să fac dulceaţă, ştiu unde să caut piaţă, nu mi-e ruşine, nu văd niciun impediment legat de vârstă. În toate ţările femeile sunt promovate. Din păcate, în România, dacă ai peste 35 de ani, la gunoi cu tine. Ar trebui să fim văzute altfel. Noi, femeile, nu trebuie să fim trimise numai la cratiţă, la răntaş, avem şi alte capacităţi, uitaţi, de exemplu, aceasta de a face conserve sănătoase, gustoase”, a spus doamna Pop.
Dacă afacerea cu dulceaţă de trandafiri va avea un start bun, doamna Victoria e pregătită să facă şi dulceaţă de cireşe – cumpărate de la Cireşoaia -, de prune, piersici fiindcă are mai mulţi copaci în vie. „Nu voi face doar eu, mă va ajuta cineva. Deocamdată voi face doar câteva borcane ca să testez piaţa la târguri internaţionale. Eco se caută peste tot. Sunt convinsă că voi avea succes”, a spus doamna Pop pe care am întâlnit-o în Piaţa Decebal de unde cumpăra de zot butaşi.
Cristiana Sabău
Teoretic asa de simplu si usor pare, numai practica ne cam „omoara”. Ce sa faci cu 10-15 butasi? cat despre eco, trebuie sa indeplinesti anumite conditii si sa urmezi anumiti pasi, pentru a putea fi certificat ca si producator eco. Succes doamnei in ceea ce isi propune.
Multi au venit asa entuziasti dar dupa ce au dat de birocratia si de sistemul ticalosit si pus pe sufocarea intreprinzatorilor de aici, au facut pasi in spate…
Mult succes! gandire pozitiva, mult curaj si optimism. orice e mai greu decat sa nu faci nimic. toate obstacolele, greutatile si usile inchise nu fac altceva decat sa va intareasca!