„Băla de Bistriţa”, o subvarietate a Ţurcanei Albe, e mândria ciobanilor din Bistriţa-Năsăud. Motivele nu sunt deloc puţine. Oiţa are, spre exemplu, de două ori mai multă lână decât Ţurcana Albă, iar calitatea acesteia este net superioară. La producţia de lapte şi carne, lucrurile stau la fel, ca să nu mai vorbim despre rezistenţa animalului la intemperii şi efort fizic.
Cu toate că luptă de aproape un deceniu să o omologheze, oierii din judeţ nu au reuşit nici până azi, a explicat pentru Timp Online, Ioan Cîmpian, preşedintele Federaţiei Romovis.
„Din subvarietatea Băla de Bistriţa, în judeţ avem luate în control circa 80.000 de oi dintre care 40.000-50.000 sunt cu certificat de origine. Nu e omologată subvarietatea, cu ruşine vă spun, fiindcă în România nu sunt trei rase de oi omologate. Ungurii, care au oi câte sunt în judeţul Timiş, au omologate 15-16 rase de oi. La noi nu ştiu ce se vrea. De şapte ani e pregătită documentaţia şi tot aşteptăm la rând. După fiecare întâlnire de aici, de la Bistriţa, sau la minister, de fiecare dată aducem în discuţie acest subiect: Dorm actele, ce facem? Hai să vedem ce facem! Sunt multe schimbări şi în cadrul Ministerului. Lasă unul lucrurile şi vine altul care nu mai ştie unde au fost lăsate. E lipsă de interes, nu pot să vă spun concret de ce nu se fac paşi”, a spus Ioan Cîmpian.
Potrivit acestuia, la ecotipul „Băla de Bistriţa” s-a lucrat de 35 de ani şi s-au obţinut rezultate frumoase. „Oile au crescut în talie, a crescut cantitatea de lână şi de lapte. Oile au ajuns la 65-70 de kg faţă de 35 cât avea Ţurcana. Progresul e extraordinar. Nu e totuna să vinzi la export o oaie de 60 de kg sau una de 30. Asta am urmărit. Dacă ar fi omologată, ar fi recunoscută internaţional şi ar avea alt preţ”.
Oile din subvarietatea Băla de Bistriţa au faţa curată, nu au pete în lână şi au coarne. Toate acestea le deosebesc de restul oilor.
„E important să fie omologată fiindcă acum, dacă suntem în Europa, mergem la expoziţii cu faţa sus. E una când te duci cu o oaie care este certificată, există. E ca şi cum te-ai duce cu o maşină bună, dar nu ai acte pe ea, aşa că nu poate circula, ori omologarea îi dă ei dreptul să se legitimeze în orice expoziţie să ştim ce animal e, de unde provine şi care este istoricul lui”, a mai spus Cîmpian care a explicat că o însuşire determinantă a oilor din această subvarietate o reprezintă compoziţia chimică valoroasă a laptelui produs de acestea, dar mai ales durata îndelungată a lactaţiei.
O oaie din subvarietatea „Băla de Bistriţa” se poate vinde chiar şi cu 300 de euro.
In cantecul lui Cristian Pomohaci intitulat „Dragi mi-s mie oile” , exista doua versuri in care se spune : „Să trăiască ocheşa/Să trăiască şi Băla”, a caror srmnificatie este mai mult decat folclorica. Aceste versuri fac trimitere la faptul ca judeţul Bistriţa-Năsăud detine peste 300.000 de oi, fiind printre putinele locuri din Romania care se remarca prin creşterea rasei Ţurcană, varietatea albă cu subvarietatea Băla de Bistriţa. Din păcate, în ciuda eforturilor făcute de crescătorii de ovine din judet, nici până astăzi, această subvarietate nu a fost omologată. Poate ca si reclama facuta prin cantecul lui Cristian Pomohaci va contribui la grabirea omologarii acestei rase de oi.
300.000 de oi polueaza cat pentru un milion de oameni
da, da, da – poluarea datorata oilor e intradevar cea mai mare problema a judetului.
Oile nu poluează solul, ci îl îngrașă! Poate doar che și florin au creierul poluat de prea multă prostie. Dacă nu aveam oi nu aveam ciobani. Dacă nu aveam ciobani nu aveam fluier și trâmbiță. Dacă nu aveam fluier, nu aveam folclor. Nu aveam portul așa de frumos și de diversificat. Deci nu aveam un specific național. Fără oieri nu mai eram, români! Poate cei doi comentatori nu se consideră români. Firea poetică, cântecele și baladele ne caracterizează modul nostru de fi.
Cu alte cuvinte…suntem un neam de ciobani, nu-i aşa?…mai ales că însăşi oraşul Bucureşti a luat ființă de la ciobanul Bucur…