Abia întors din ținuturile înghețate ale Canadei, unde a câștigat pentru al doilea an consecutiv Maratonul 6633 Arctic Ultra, Tibi Ușeriu a acordat un interviu live pe pagina de Facebook a Asociației Tășuleasa Social.
Iată ce a spus, printre altele, campionul de la Cercul Polar:
”Sunt curse grele și la Polul Sud, și în jungla amazoniană. Cea de la Cercul Polar este una dintre cele mai grele competiții de pe planetă, este o cursă pe cont propriu, dar sunt sigur că o să apară și mai dificile. Dacă aș participa de zece ori, aș putea să spun zece povești diferite, de la frig și până la alte probleme. Prima dată premiul cel mare a fost un pulover, anul acesta o geacă, alături de acel pocal care imită gheața. Mi-am satisfăcut dorința de a participa și a doua oară, sunt împăcat în totalitate cu această competiție, este un câștig foarte mare. Am mers mai pregătit, sania era mult mai grea, 17,6 kg fără echipament, în total aproape 40 kg. Anul trecut am plecat în cursă de la -17 grade, acum de la -38. În congelator acasă sunt -20 de grade. E foarte greu să te antrenezi, ce să faci, să te bagi în congelator? Trebuie să dezvolți un simț de supraviețuire ca să mergi mai departe. Au fost câteva situații în care am intrat în panică, alergam în jurul saniei ca să nu îngheț. A fost ceva incredibil. Am fost forțat să fac un timp mai bun, concurența a fost mai mare, am vrut să evoluez. Anul trecut am investit circa 15.000 de euro, acum m-a costat mult mai puțin pentru că aveam deja echipamentul, sania.
Am consumat brânză și carne macerată, foarte multă proteină și grăsime animală, batoane proteice, apă cu electroliți. Am slăbit cam 4 kg. Fac tot timpul teste medicale, nu vreau să-mi închei viața la o competiție. La un moment dat am adormit și am căzut, m-am ridicat imediat. Nu m-am gândit să abandonez când au apărut acele infecții care se duceau până la genunchi, am zis că mă duc foarte tare ca să ajung mai repede, inclusiv la medic. Am scos cel mai bun timp al competiției între ultimul punct de control și finiș. Din 23 au terminat cursa șapte. În a doua noapte mi-am făcut o cafea, am stat pe sanie și m-am uitat la aurora boreală.
Nu sunt supraom sau erou, sunt om. Am încercat să inspir. Sunt mulți care s-au apucat de alergat datorită mie, mă bucur dacă pot să inspir. Halucinațiile îți vin în funcție de scheletele pe care le ai în dulap. Eu mi-am asumat trecutul în cartea mea, ”27 de pași”. O altă carte nu cred că voi mai scoate. Unii au avut închipuiri cu urși polari, alții cu mâțe. Eu anul trecut am fost atacat de fluturi mov. Scheletele mele din dulap sunt încă vii. Nu cred că trebuie să merg la mii de km ca să-mi creez durere, cum speculează unii, dacă ar fi așa e mai simplu să iei un ciocan și să îți dai peste degete. Am fost acolo ca să-mi demonstrez mie, pentru liniștea mea. Nu merge nimeni acolo ca să se sinucidă. Nu spun că nu mai merg niciodată, voi vedea dacă și când voi mai face acest lucru.
Sunt internat câteva zile la spitalul de recuperare Polaris din Cluj-Napoca. Rănile sunt superficiale, nu am probleme grave, am făcut investigații. Sunt inflamații, tendinite, apă la picioare. O să mă recuperez mult mai repede decât anul trecut. A ieșit așa cum mi-am dorit să iasă”.
Adaugă comentariu