Ultramaratonistul Tibi Ușeriu, dublu câștigător al competiției 6633 Arctic Ultra de la Cercul Polar, și-a lansat la The Ark din București cartea ”27 de pași”. Invitați speciali au fost cunoscutul actor Marcel Iureș și prof. Mircea Miclea.
După lansarea cărții, de la care nu a lipsit nici Ivan Patzaichin, Tibi Ușeriu, care a răspuns diferitelor curiozități ale participanților, a semnat sute de autografe.
”Este o poveste care doare, o mărturisire a unui om care n-a murit. Uimitor pentru mentalitatea noastră, n-a murit, nici n-a căzut la pace cu destinul, cu autoritățile, cu Dumnezeu. Și mai e ceva: Tibi Ușeriu continuă să alerge, deci nu s-a terminat”, spune Marcel Iureș.
În carte Tibi povesteşte despre viaţa sa şi încercările grele prin care a trecut, greşelile pe care le-a făcut, despre reabilitarea sa, începând din copilărie şi până astăzi:
”Lumea mă știe drept alergător de anduranță. Ce nu știe, însă, e povestea vieților mele paralele. Cei care au auzit de mine după ce am câștigat 6633 Arctic Ultra vor descoperi povestea mea așa cum n-o știe și n-a auzit-o nimeni, niciodată. Am fost pe rând: slugă la ciobani pe Bârgaie, porcar în armata română, azilant politic în Berlin, pizzar într-un restaurant italian, bodyguard la un interlop sârb, martor într-o galerie de alba-neagra în Gran Canaria și autor de jafuri armate. Am evadat din două închisori europene, dar nu și din a treia. Vânat prin Interpol, am devenit client al unei pușcării de maximă securitate. Drept urmare, timp de aproape zece ani am lipsit la apel din propria tinerețe, închis complet singur între patru ziduri albe, foarte groase.
Din partea mea este un act de asumare completă şi sper din toată inima să fie un exemplu de aşa nu şi, în acelaşi timp, de aşa da, mai ales pentru cei mai tineri dintre noi care se pot lăsa duşi de val unde nu trebuie. Asta îmi doresc şi nimic mai mult. Până la urmă acesta este motivul pentru care am aşternut pe hârtie acele bucăţi din viaţa mea, să poată fi un exemplu negativ şi, în acelaşi timp, pozitiv. La Tăşuleasa Social am învăţat că viaţa poate fi altfel, presărată de oameni frumoşi, generoşi, voluntari, sufletişti, oameni care au grijă unul de altul, oameni care nu ezită să ia o sapă în mâini şi să planteze o pădure acolo unde alţii cu sufletul negru au luat fără să lase ceva în loc. Oameni care fac fapte bune. Această carte se datorează oamenilor care m-au ajutat, care m-au susţinut în toate felurile. Fără ei n-aş fi putut alerga, n-aş fi putut visa, n-aş fi ajuns să fac parte din acel ceva care contează enorm în viaţa fiecăruia dintre noi şi fără de care n-am putea trăi firesc şi normal, o comunitate de fapte şi idei, de sprijin şi ajutor reciproc, de fapte bune şi exemple pozitive. Tot ceea ce am scris e real şi a trecut prin mintea şi inima a câţiva oameni apropiaţi în frunte cu Alin. Dacă nu erau ei cartea nu exista. Eu nici măcar n-am avut curajul să mă gândesc că pot scrie ceva vreodată, darămite să scriu despre mine şi bucata mea de viaţă, despre Tibi cel care a fost şi despre Tibi cel care este acum. Există o mare diferenţă între acei doi Tibi Uşeriu. Nu am deloc pretenţia că am scris literatură, nici pe departe. Eu sunt doar un om de pe Bârgaie cu liceul neterminat care plantează păduri şi aleargă pe munţi.
Trecutul nu trebuie să se creadă mai grozav decât este dacă vrei să nu aibă putere asupra ta. Trecutul trebuie să înțeleagă că nu poate avea ultimul cuvânt în viața unui om. E doar o parte peste care totul, oricând, se poate rescrie”.
Felicitari !