Tocăniţe de mistreţ şi căprior, condimentate cu poveşti vânătoreşti (FOTO)

Ioana Sas – Harghita: „Mai întâi de toate se aprinde focul şi se pune ceaunul pe foc. Apoi se pun la călit zarzavaturile – ceapă, roşii, ardei şi bulion, de obicei în untură. Se pun sare, piper şi carnea. La tocăniţă, cu cât carnea e mai proaspătă, cu atât este mai bine. Nu se ţine în baiţ. Carnea proaspătă are cel mai bun gust. După ce se fierb toate acestea, se pune puţin vin roşu sau bulion ca să-i dea o aromă deosebită. Se lasă la foc încet timp de câteva ore. Când e gata, poate fi servită atât cu pâine de casă, la cuptor, cât şi cu mămăliguţă. De regulă, se serveşte cu castraveţi muraţi, dar dacă e sezon de verdeţuri, facem salată. În ce priveşte bătura, înainte de masă se ia un pahar cu ţuică de prune şi apoi, după tocană, un pahar cu vin roşu”.

Monica Labonţiu – Harghita: „Frigăruile din carne de mistreţ se pregătesc din cârnat cu legume. Cârnatul e afumat şi vine prăjit pe grătar. Primeşte o aromă deosebită. E un fel de frigăruie vânătorească. Am pus cârnatul, slănina, ardei şi roşii. Dacă mistreţul e gras şi are destulă slănină, nu se mai pune alta şi iese cârnatul destul de consistent. Dacă e mai slab, atunci se pune slănină, sare, piper, se frământă şi se pune la fum. Se serveşte ca aperitiv cald. Fiindcă e gras, rece nu mai are aceeaşi aromă. Micii se fac tot cu carne de mistreţ, apă minerală, sare, piper şi avem bicarbonat şi un ingredient secret, reţeta noastră. Rămâne secretul nostru, să crească, să iasă pufoşi. Noi ştim reţeta din familie. Moştenim tradiţia în familie. Carnea de vânat nu e greu de gătit. Tot ce trebuie este un timp mai îndelungat să o ia focul. Nu dintr-o dată, că altfel rămâne tare”.

Szasz Attila- Harghita: „De la mistreţ se foloseşte totul, mai puţin intestinele şi fierea. Mie îmi place cel mai mult mugurul pieptului. Nu vă spun cum se pregăteşte”.

Ioan Cotfas- Harghita: „Nu sunt pretenţios. Îmi place orice mâncare făcută cu carnea de mistreţ. Doar să fie pregătită cum trebuie, condimentată. Mai ales să ai şi o pălincă bună de Harghita. Dacă nu eşti un bun bucătar, nu poţi fi un bun vânător. Dacă nu ştii să îl pregăteşti, nu are rost să mergi să îl vânezi. După o partidă de vânătoare, trebuie să fie pregătit ceaunul, ingredientele, vine lumea la vale şi se încheie totul aşa cum trebuie. Mâncarea se face la foc deschis, iar la ceaun se întoarce fumul şi îi dă o aromă foarte bună. Are şi esenţa lemnului un rol deosebit. La noi, în general, se foloseşte bradul. Răşina dă gust mâncării din ceaunul de tuci”.

Andras Otto- Negrileşti: „Am pregătit căprior la ceaun specific grupei Negrileşti (Bistriţa-Năsăud). Am pus ceapă, ulei, morcov, usturoi, ţelină, carne de căprior şi roşii. Se prăjeşte slănina, ceapa, se călesc morcovii, după care se introduce carnea, se căleşte, se adaugă vinul şi se lasă la fiert, în apă, bineînţeles. Alte condimente care nu sunt naturale nu folosim.Carnea am pus-o la baiţ înainte însemnând cu piper, boia şi puţin ulei. Noi folosim la foc lemne de fag ca să nu scoată mult fum. Mâncarea o servim cu pâine de casă, cu vin şi cu castraveţi muraţi”

Iulian Pop – Figa (echipaj câştigător): „Noi am pregătit o mâncare de căprior la ceaun. Ingredientele principale sunt carnea zarzavaturile, condimente. Jumătate din gustul mâncării e dat de baiţ. E un baiţ care se face pentru fiecare specie de vânat. Se pune ceapă, morcov, ceva ţelină, pătrunjel rădăcină, foi de dafin care au fost în baiţ, se mai pun roşii şi vin ca să se frăgezească. În general e bună cu mămăliguţă. Înainte de tocăniţă se serveşte o ţuicuiţă de pere sau de cireşe, iar după mâncare se serveşte un vin roşu sec, un vin fin fiind carne de căprioară. Vinul tare se serveşte la carnea de mistreţ. Trebuie să fiarbă cel puţin 2,5 ore în clocot fin”.

Chan – bucătar chinez: „Reţeta noastră are foarte multe condimente făcute din plante. De obicei, la noi, mâncarea e mai picantă. Noi nu folosim boia, ci ardei uscat, prăjit, el e măcinat. Mai punem ghimbir prăjit, usturoi, ceapă verde. Totul se prăjeşte, nu se fierbe. Abia apoi se pune în carne. Eu am folosit carne de vânat, adică ţap. Pentru mistreţ e altă reţetă. În China aşa se face. În China însă reţetă pentru carne de vânat, dar nu avem voie să vânăm, e interzis. Eu stau de1 6 ani în România. Locuiesc la Cluj, dar am nişte afaceri aici la Cluj. Ca vânător sunt în primul an. Am vânat până acum un ţap”.

Emil Sandor – grupa de vânătoare Lechinţa: „Am făcut o reţetă vânătorească ardelenească. Se prăjeşte ceapa, se pune o lămâie pentru a lua din aciditate, după care se pune ardeiul gras de câte culori ai, roşu, verde, galben şi morcovii. Apoi se pune carnea, se căleşte, apă, boia cât de multă că suntem în Ardeal şi la sfârşit se pune un pic de vin, usturoi şi se serveşte cu mămăliguţă. Se serveşte cu vin roşu sec. Noi suntem din Ardeal, iar la noi la început se bea o ţuică. În cea pe care o avem noi, am pus fructe de pădure, merişoare, coarne, afine. Se foloseşte o veselă tradiţională românească din lemn sau lut”.

Sorin Gârjan – organizator: „Nu sunt un gurmand, dar îmi place să degust ce pregătesc vânătorii. Ştiu că pun foarte mult suflet, că au ingrediente speciale, multe din ele culese din natură, din munte. E vorba de muguri de brad, salvie. Reţetele lor sunt secrete, dar e cert că pun foarte multă pasioune şi suflet. O mâncare în care se pun toate aceste ingrediente nu poate fi decât una foarte bună”.

Galerii foto – pe pagina noastră de facebook. Click pe cuvintele selectate cu roşu!