Un ”model” de neurmat

Când scapi cu viaţă fiindcă unuia i s-a blocat glonţul pe ţeavă nu eşti erou, eşti pur şi simplu extrem de norocos şi pentru asta nu meriţi niciun premiu. Trebuie să fii doar recunoscător că ai rămas în viaţă. Însă, pentru că ţi-ai pus singur viaţa în pericol, dar şi pe a altora, meriţi o mică retrogradare şi o înlocuire rapidă din funcţia pe care o deţii ca nu cumva să recidivezi şi să iasă şi mai prost. Părerea mea!

După tot ce am auzit zilele acestea legat de împuşcarea poliţistului Andreica, după toate comentariile pe care le-am citit, după tăcerea maximă a MAI în legătură cu această aşa-zisă faptă de „eroism”, deduc că nici pe departe nu e vorba vreun „model” în acest caz, precum s-au grăbit unii oameni politici să îl numească. Pur şi simplu comisarul Andreica a scăpat cu viaţă ca prin minune dintr-o situaţie în care nu avea voie să se afle nici măcar ca poliţist, cu atât mai puţin ca şef al Serviciului de Investigaţii Criminale.

Ce am văzut cu ochii mei din fotografiile făcute de cineva pe un geam de la o locuinţă învecinată a fost că poliţistul Paul Andreica purta o simplă cămaşă. Mă îndoiesc să fi avut cineva vreme, în panica aceea, să-i mai dea jos vesta antiglonţ. Din rechizitoriul întocmit de procurori am mai înţeles ceva, şi anume că „acesta a intrat în casă, a urcat scările în urmărirea inculpatului” şi a fost împuşcat numai în braţ fiindcă Vampirului i s-ar fi blocat următorul glonţ pe ţeavă. Tot ei adaugă faptul că “poliţiştii din cadrul Serviciului de Acţiuni Speciale care erau, de asemenea, la faţa locului” (de unde eu deduc faptul că erau în spatele “eroului” Andreica) au intervenit abia după ce acesta a fost rănit. De ce nu a tras chiar poliţistul „erou” nu ştim. Probabil nu avea pistol la el sau nu apucase să îl scoată. Probabibil că viteză de reacţie au doar cei care îşi petrec ore în şir la tras antrenamente, mă gândesc, şi nu de fotbal.

Cu alte cuvinte, comisarul Andreica ori nu a ştiut că are de-a face cu un infractor periculos (lucru extrem de grav dat fiind faptul că e şeful Serviciului de Investigaţii Criminale), ori a ignorat cu bună ştiinţă amănuntul că Vampirul a făcut închisoare în Italia pentru fapte care au presupus utilizarea armei, ceea ce e de două ori mai grav fiindcă implică şi un mare grad de iresponsabilitate. Pentru aceste isprăvi, el nu numai că nu merită niciun premiu, dar e demn de o sancţiune care să îi fie învăţătură de minte.

Nu îl cunosc personal, nu am nicio idee legat de raţiunea care l-a împins să se expună în halul în care a făcut-o intrând într-o casă în care e un tip înarmat de unul singur şi “neechipat corespunzător”. Unii comentatori pun isprava pe nevoia de a fi în centrul atenţiei. Vezi Doamne, dacă el îi punea cătuşele infractorului s-ar fi ales cu multă glorie, promovare, creşterea salariului, etc. Nu ştiu ce să zic. Dacă este aşa, e clar un act de iresponsabilitate care l-ar fi putut costa viaţa. Şi mai grav ar fi fost dacă glonţul lui Sima nu s-ar fi blocat pe ţeavă şi el ar mai fi reuşit să tragă şi în alţi poliţişti care au venit să îşi salveze şeful. Dumnezeu ştie ce a făcut să nu se întâmple o adevărată tragedie. Cert este că poliţistul Andreica a avut foarte mult noroc şi atât.

Fără să aştepte măcar până a doua zi unii politicieni s-au grăbit să-i ridice o statuie scriindu-i inclusiv funcţia cu majuscule: “Datorită curajului său, Comisarul Șef Paul Andreica este acum un model pentru toți tinerii polițiști intrați recent în sistem, dar și pentru noi, toți ceilalți, cărora ne arată că și astăzi mai sunt eroi care trăiesc printre noi și care merită respectul nostru. În semn de respect din partea tuturor cetățenilor județului Bistrița-Năsăud,  vom analiza zilele următoare o modalitate prin care fapta eroului bistrițean să rămână în istorie”.

Cataloghez postarea drept o gafă impardonabilă. Nicidecum vreun tânăr poliţist intrat în sistem nu ar trebui să urmeze exemplul comisarului Andreica. Dimpotrivă! Să-i spui “erou” unui om care s-a purtat iresponsabil e, de asemenea, fără sens. Prea repede şi prea des ducem în derizoriu aceste cuvinte.

Lecţia pe care trebuie să o învăţăm cu toţii, şi oameni simpli, şi ziarişti, şi politicieni, este alta: niciun tablou nu e ceea ce pare! Pentru mine este mai mult decât evident că tăcerea Poliţiei în legătură cu acest caz spune foarte multe. Comisarul Andreica a fost rănit într-adevăr într-o misiune, însă în circumstanţe dubioase care nu sunt în măsură să-l facă nici “model”, nici “erou”.

Să-i mulţumească cerului că e în viaţă şi să îşi înveţe lecţia. În ce-i priveşte pe politicieni, aş mai adăuga să o lase mai moale cu premiile şi să facă lucruri pentru care au fost aleşi, pur administrative şi folositoare pentru oameni.