Un pact pentru muncă nu propuneți niciunul?

S-au umplut străzile și clădirile din Bistrița cu bannere din care ne zâmbesc politicieni care muncesc și luptă pentru o ”Românie normală”. Aud că s-a mai lansat nu știu ce pact peste noapte cu care guriștii își vor ocupa week-endul. Nu se va alege absolut nimic nici din acesta precum nu s-a ales nimic din ”Pactul pentru educație” din 2008. Și vă spun și de ce.

Azi dimineață era plin de gunoi în jurul blocului în care locuiesc. Cele două coșuri stradale erau pline cu vârf, iar surplusul pe jos sau purtat de vânt. Mi-am zis că fiind sâmbătă poate nu lucrează nici gunoierii, așa că mi-am pus mănușile, am luat un sac mare și le-am golit. În condițiile în care tomberoanele sunt cam la 5 metri de bloc, vreau să vă spun că unii s-au chinuit să îndese în coșurile stradale pungile cu gunoi din casă, niște cartoane mari în care le-a fost adusă pizza și PET-uri de 5 litri în care fusese lichid de parbriz. Cam asta am scos în această dimineață din cele două coșuri de gunoi stradale la 11 ani după ce ”toate partidele politice, societatea civilă, ONG-urile, părinții, elevii și studenții” au salutat și semnat o hârtie fără nicio valoare la care i s-a spus Pact Național pentru Educație, inițiată de fostul președinte Traian Băsescu. Fiecare politruc a debitat câte ceva, că el își dorește mai mult, mai bine, mai frumos. Nimeni nu a făcut nimic din moment ce eu și mulți alții încă trebuie să suportăm zi de zi această Românie tot mai needucată și mai anormală.

Discutam zilele trecute cu un distins domn medic. Îmi relata că, în momentul în care a venit la Bistrița după ce absolvise facultatea – se întâmpla în perioada comunismului – oamenii aruncau gunoiul din casă direct pe geam. Era cât pe ce să-i aterizeze și lui în cap mizeriile unora, iar când l-a întrebat pe respectivul de ce face asta, i-a spus că-i mai aruncă încă una ca să-și vadă de treabă.

Mai știu că, tot în perioada comunismului, au fost construite blocuri cu un fel de tunel prin mijlocul lor prin care cei de la etajele superioare aruncau gunoiul ca nu cumva tovarășii să coboare patru etaje și să-l ducă la ghenă. Zonele respective au devenit focare de infecție, atrăgeau șobolani, puțeau îngrozitor și, cu toate acestea, cu foarte mare dificultate au fost închise și igienizate chiar după mulți ani de la Revoluție.

E limpede că, în comunism, niște personaje cu îndeletniciri demne cel mult de un cătun – unde puteau sparge lemne toată ziua, bate cuie, urla să-i audă alții din pădure – au fost strămutate la oraș fără să aibă cea mai mică legătură cu viața împreună cu alții, cu ceea ce numim civilizație. Pe acești sălbatici, incapabili să se autoeduce, nu a reușit să-i dreseze nimeni. Mai rău, au transmis progeniturilor aceleași obiceiuri sinistre cu care au venit ei la oraș, iar statul le-a dat celor care nu aveau unde locui măcar apartamente sociale în loc să-i trimită înapoi la țară, să-și lucreze pământul ca să aibă ce mânca și să urle în pădure.

Pe fondul unei prostii și mai mari și a unei neputințe dovedite a statului de a aplica legi anapoda făcute de niște parlamentari agitați să-și justifice indemnizațiile, situația a devenit tot mai sinistră pentru ceilalți.

Deși iată că se împlinesc 30 de ani de la Revoluție, ani în care mulți au avut șansa să vadă mai multe măcar la televizor, să înțeleagă, să călătorească, tot au rămas blocați în mentalitatea lor de cătuneni. Nu se spală decât cel mult sâmbăta, nu își schimbă hainele, nu respectă pe nimeni, nu țin cont de alții, nu știu vorbi, nu știu circula, nu știu respecta ore de liniște, nu știu ce să facă nici măcar cu propriul gunoi.

Acesta e tabloiul ”României Educate” în caz că președintele în funcție nu știe cum să-l ilustreze. Au trecut deja trei ani de când s-a pozat cu niște copii de mână. Acum ar trebui să fie ultima etapă, mandatul fiind pe final. Dacă aceasta este ”România normală” pe care ne-o livrează candidatul la un nou mandat, el însuși profesor și cu soția profesoară, atunci să se spele pe cap cu ea. Nu trebuie decât să ne uităm în jur și să vedem că atât Traian Băsescu, cât și Klaus Iohannis nu au făcut absolut nimic pentru ca gradul de educație și civilizație să crească în România. Mă veți întreba ce puteau face mai mult. Nu știu, eu nu vreau să fiu președinte de țară și nu cer votul nimănui. Cred că cei care se laudă că au cel mai mare număr de voturi știu ce e de făcut și pot face din moment ce, iată, au lansat idei mărețe.

Ultima idee de pact iată că vine chiar de la o femeie, dar nu pentru educație că deja s-au ocupat de asta doi președinți, ci pentru bunăstarea românilor. Mai precis, toată putorimea să aibă și mai mulți bani fără valoare – că euro tot crește – să îndese și mai multe cutii de pizza în coșuri de gunoi stradale, să zacă în case obezi, să stea cu mâna întinsă la stat după noi indexări de pensii, alocații și nu știu mai ce.

Dar un pact pentru muncă nu propuneți niciunul? Pentru muncă cinstită retribuită corect, nu de zece ori mai mult cum se întâmplă acum la stat unde stați toată ziua și tăiați frunze la câini pe foarte mulți bani, complicând viața privatului și ducându-l la exasperare? Chiar nu puteți lua o decizie să vă opriți măcar pentru un an din organizat referendumuri inutile, serbări în fiecare sat, festivaluri peste festivaluri, săli de sport în pantă și cămine culturale în sate pustii? Într-o bună zi – și nu cred că e departe – veți rămâne numai voi, politrucii, și veți fi obligați să semnați pactul pentru declararea falimentului național, opera completă a tuturor celor care ați condus țara din 1989 încoace.