Vrem un oraș curat, mai frumos, mai civilizat. Dar ce facem în acest sens? De curând, bistrițenii și nu numai au putut vedea cum arată o sală de cinema după vizionarea unui film într-un oraș european. Un coș mare de gunoi, asta a rămas după film. Asta reflectă nu doar grupul care a fost prezent ci și gradul de civilizație a unei comunități. Se pare că mai avem de lucru în acest sens.
Mulți cred că a fi european înseamnă că trebuie să vină cineva într-o zi, vreun politician sau vreo comisie europeană și să îți spună acest lucru sau să îți dea vreo insignă în piept care să îți ateste acest aspect. Acestora le stric dispoziția. Acea zi nu va veni niciodată. Alții cred că din moment ce Bistrița este oraș european și ei sunt, indiferent de mizeria care o lasă în urmă. European nu începe cu un mesaj sau cu o apartenență ci cu noi, mai exact cu ce facem noi în acest sens. Și aici avem trei categorii de oameni. Din prima categorie sunt cei cărora le pasă și fac ceva în acest sens. Din a doua sunt cei care cred că le pasă și aleg să împroaște cu noroi pe unii sau pe alții fără a vedea noroiul din curtea lor. Iar din a treia categorie sunt cei care și produc mizerie, o și împrăștie peste tot, o și lasă în urma lor peste tot pe unde trec. Aceștia de cele mai multe ori fac echipă cu cei din categoria a doua.
Nu cred că e necesar a menționa că noi suntem demult europeni și că nu e cazul să ne spună nimeni acest lucru.
Doi ani au trecut de la inaugurarea Gării de Nord Bistrița, o lucrare care se impunea a fi realizată în condițiile în care doream să fim asemenea orașelor europene civilizate. Dezamăgirea s-a conturat mai tare în aceste zile după ce am vizitat gara. Cel puțin patru bănci din prima linie sunt deteriorate la cel mai înalt grad și asta în condițiile în care culmea, camerele de filmat sunt „pe ele” iar cei care lucrează acolo au geamurile birourilor orientate spre acele bănci. Cu siguranță au trecut pe acolo cei care au lăsat si sala de cinema plină de mizerie, dar de ce nu îi vede nimeni?
Curiozitatea nu mai este cine sau cum ar trebui să aibă grijă de gara noastră, de zonele noastre de relaxare sau de cultură, ci când ne vom opri din distrugerea acestora, când vom alege ca variantă de civilizație respectul și grija față de locurile și spațiile publice, față de… noi.
Hai că putem. Orice lucru are un început. Și toate încep cu tine.
Prof. Virgil R. Rus, dr. Ştiinţa Educaţiei Fizice şi Sportului
La cate trenuri si mai ales la ce fel de trenuri vin sau pleaca din gara Bistrita, sala de asteptare si peroanele stau mai mult goale sau sunt „vizitate” de tot felul de raufacatori. Pe de alta parte, autogara din apropiere avand alta destinatie, calatorii cu autobuzele stau si asteapta afara. De aceea, calatorii din autogara care stau si asteapta afara ar putea folosi ca sala de asteptare spatiul din cladirea garii la fel ca in cazul autogarii din gara Brasov. Cat despre Cinematograful Dacia, acesta este expresia clară a proverbului care spune că “s-a scremut un munte ca să nască un șoricel”.
banca asta era distrusa si acuma jumate de an, a mai fost un articol despre asta.
daca nu in ziarul asta, atunci in celalalt ziar
faptul ca in jumate de an nu a fost inlocuita, denota si interesul crescut al cfr pentru satisfactia calatorilor.