Ziariştii cei răi şi românii cei buni

Marea zarvă pe tema traficului de arme de la Jeica nu s-a încheiat, aşa cum sperau unii, cu scuze din partea procurorilor DIICOT că i-ar fi ridicat degeaba pe nişte amărâţi de români care nu ştiau ce se întâmplă când vine o echipă de televiziune din străinătate şi filmează, la noi, în ţărişoara noastră, o ştire. I-au reţinut.

Din capul locului ar trebui să fim atenţi la următoarele: nu e vorba de o echipă de la Hollywood care face un film artistic, ci de una de ziarişti de la un post de ştiri care face producţii aferente. E mai puţin important dacă se numesc documentare, reportaje sau oricum altcumva. Când vezi în coada unei denumiri de instituţie media „news”, trebuie să te aştepţi să creeze ştiri. Povestea lui „ni s-a spus altceva”, „noi am crezut că” nu te absolvă de nimic, aşa cum nici necunoaşterea legii nu te scapă de aplicarea ei. Cred că asta ştim cu toţii în special când luăm câte o amendă de circulaţie. În plus la acest argument aş mai aduce încă unul. Dacă „actori” în cazul filmării Sky News ar fi fost nişte ţărani din Jeica, luaţi de pe la birt şi ademeniţi cu bani de o bere, mai că le-aş fi dat nişte circumstanţe atenuante. În sat sunt mulţi maghiari care nu pricep o iotă româneşte, cu atât mai puţin engleza. Dacă le arăţi unora 50 de lei, vin până în pânzele albe. Însă cei trei buni români – de etnie maghiară – sunt oameni umblaţi prin lume, cu şcoală, unii chiar manageri.

Întâmplător îl am în lista de prieteni de pe Facebook pe Pantics Levente şi văd în dreptul numelui său următoarele : „Account Manager la Vodafone Romania, a fost Sales la Netrom Comunicatii SRL, a lucrat la Ambient, a fost Sales la Orange România, comerciant la Philip Morris Romania, LCP la AIESEC, a studiat Management la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureș”. La aşa CV preponderent în engleză, dacă nu înţelegi termenul „news”, dacă nu ai habar ce face un post de ştiri, atunci chiar îţi meriţi soarta.

Dacă ne uităm cu atenţie în rechizitoriul DIICOT, procurorii spun că jurnaliștii britanici i-au oferit intermediarului afacerii, mai precis lui Szanto Aurelian-Mihai, suma de 2.000 de euro pentru realizarea „investigației jurnalistice”, din care acesta a oprit 1.000 euro, restul urmând să îi împartă Pántics Attila-Csaba și Pantics Levente. Aşadar, pentru 500 de euro, nişte oameni în toată firea, unul cu şcoală de management, acceptă să facă pe traficanţii de arme pentru un post britanic de televiziune, apărând ca nişte idioţi în faţa camerelor de luat vederi cu puşti în mână, fără să se întrebe câtuşi de puţin ce se va întâmpla cu imaginile respective, unde vor fi difuzate şi postate, cât control vor mai avea ei asupra filmărilor scăpate în mediul virtual unde funcţionează mai nou „judecata Facebook”, mai aspră ca orice altă instanţă. Chiar şi politicieni de la vârful partidelor aşa-zis istorice (vezi cazul Alina Gorghiu, marea şefă a PNL) îşi permit să condamne pe Facebook înainte ca Poliţia să înceapă o anchetă şi asta fiindcă au văzut ei nişte imagini suprinse de cineva cu un telefon mobil, decupate ulterior pentru a fi defavorabile altcuiva şi postate pe o reţea de socializare. Aici haite flămânde de postaci care nu au nimic altceva de făcut în viaţă abia aşteaptă să se exprime şi ei cât mai agresiv. Altfel, în orice sală de judecată, li s-ar spune să tacă naibii din gură pentru că emană numai prostii imposibil de reprodus chiar şi de către grefier.

Că România e o ţară unde se vând arme la negru nu mă îndoiesc absolut deloc. De curând, Vampirul jefuitor de bănci ne-a arătat că deţine o astfel de armă cu care trage chiar după şeful Serviciului Criminalist al IPJ. Deci haideţi să nu ne mai dăm sfinţi când se aud focuri printr-un cartier ca şi Subcetate.

Nu am de unde şti pe ce se bazează materialul Sky News. Ştiu doar că se practică şi în presa de la noi „regiile”. Vă dau un singur exemplu: promovarea Colibiţei ca „staţiune mai frumoasă ca în Elveţia”, deşi ea e un biet sat care are punct farmaceutic abia din august 2016. Mulţi indivizi din categoria „Pantics” au acceptat să joace diverse roluri mincinoase în producţiile „Marea de la munte”. Ce-i drept nu au pus mâna pe arme, dar nici adevărul nu l-au spus despre ce-i aşteaptă pe oamenii din alte colţuri ale ţării care vin în vacanţă atraşi de o minciună gogonată. Jurnaliştii şi-au făcut reportajele, unii patroni de localuri şi-au frecat mâinile de bucurie aşteptând să se umple de bani, iar turiştii au luat o mare şi infinită plasă. E de ajuns să daţi o căutare pe Google ca să aflaţi ce s-au aşteptat să găsească şi ce au găsit cu adevărat aici, cu înjurăturile aferente, evident. E drept că pentru astfel de „regii” nu încep anchete DIICOT, însă tot minciuni sunt şi tot românii cei buni joacă în aceste producţii de mare anvergură şi complexitate.

Încă o dată se demonstrează că lăcomia oamenilor nu are limite. Din când în când, vine însă şi nota de plată şi nu ar fi rău deloc să mai vină şi câte o învăţătură de minte.