Ziua cea mare: le daţi ori nu le daţi?

Am încercat să aflu încă de ieri cam cum stau lucrurile cu migraţia ca să constat, cu 24 de ore înainte să se închidă paranteza legală, că e o nebuloasă totală. De ce? Simplu. Pentru că unii, precum domnul Iulian Stroe de la PC au lăsat pe ultima zi luarea deciziei. Vă daţi seama pe cine aţi ales în 2012? Nişte oameni, din păcate ajunşi la vârsta a treia, pensionari cu acte în regulă, care nu ştiu ce vor. Aşa ar părea la prima vedere. În realitate, ei ştiu foarte bine. Vor diverse avantaje personale pentru ei sau familiile lor şi folosesc oportunitatea ca să le obţină. Un mic şantaj acolo pentru puterea care are nevoie de majoritate la nivelul Consiliului Judeţean şi e pe cale să o piardă probabil dacă mai apare vreun Stroe până bate gongul de la miezul nopţii. Nu că nu ar merita puterea această sancţiune din partea propriilor oameni. O, şi cum o mai merită! Cu vârf şi îndesat! Pentru că această putere a creat paranteza legală ca să poată racola pe oricine.

Nu-mi amintesc de când face politică domnul Iulian Stroe şi nici de vreo ispravă a domniei sale care să fi generat vreo schimbare în bine în societate. Din 2012 de când este consilier judeţean nu l-am auzit vorbind niciodată, nu am văzut niciun raport de activitate al domniei sale în calitate de ales, nu am detectat niciun proiect. O fi având activitate, nu zic nu, dar eu, locuitorul acestui judeţ, chiar nu am înţeles în ce domeniu şi de ce trebuie să-i plătesc indemnizaţia lună de lună. Astăzi, înţeleg că va lua o mare decizie: dacă să fie sau nu independent. Nu ne-a explicat de ce e măcinat de îndoială şi nici de ce nu se mai simte bine în politică. Ne-a pus la punct, milităreşte, ca pe nişte alegători ce suntem şi care, evident, nu însemnăm nimic pentru politicieni decât în momentul în care trebuie să-i realegem. Mi se pare trist şi dezonorant.

Aş include „episodul Stroe” în filmul de prost gust intitulat „Vasile Negruşeri, veşnic trădătorul”. Nici unul, nici altul nu ar avea ce să mai caute în politică într-o ţară normală. Dacă vrem schimbare, nu de la oameni de felul acesta trebuie să o aşteptăm. Din păcate, nici de la tineri gen Ramona Bugnar şi Ciprian Breşfelean, nişte oportunişti jalnici care au părăsit corabia în curs de scufundare intitulată PP-DD ca să se pretindă independenţi. Nu sunt altceva decât doi laşi care merg ei înşişi sau prin reprezentanţi din familie în campanie cu PSD, dar nu au curajul să se înscrie în acest partid. Sună mai bine independent, nu? Sper să nu-i mai vedem nici pe aceşti doi ridicători de mâini în vreun for de decizie vreodată. Nu au făcut nimic altceva decât să apese pe nişte butoane la comandă şi să-şi negocieze confortul personal.

Ce au negociat primarii se ştie: bani pentru diverse proiecte pe care nu mai aveau nicio şansă să le ducă la bun sfârşit într-o ţară care are un singur criteriu pentru distribuţia bugetului: cel politic. Nu doar PSD procedează aşa. La fel a făcut PDL, la fel au făcut liberalii. Degeaba plâng acum cei care pierd primari. Au avut ocazia să facă schimbări cât timp au fost la putere, dar au ales să le fie lor bine, nu societăţii în general.

Azi mă interesează foarte puţin înspre deloc cântecele de jale ale tuturor partidelor. Ordonanţa 55 le-a pleznit pe toate, inclusiv pe guvernanţi. Mâine, în sfârşit, ne putem uita la tabloul trădătorilor pe care se vor afla inclusiv fotografiile celor care au luat decizia în ultimul moment, aşa măcinaţi de îndoială cum pretind că sunt. Vom şti până la urmă dacă li s-a dat sau nu. Întotdeauna se află preţul fiecăruia.

Cristiana Sabău