Actualitate

Ziua de Comemorare a Holocaustului. Povestea tristă a evreilor bistriţeni, deportaţi

În 9 octombrie este Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului, dedicată comemorării victimelor Holocaustului și, în special, rolului României în acest episod al istoriei. Data de 9 octombrie a fost aleasă deoarece în această zi, în 1941, a început deportarea evreilor din Bucovina în Transnistria. Bucovina revenise sub administrația României conduse de Ion Antonescu în luna iunie a aceluiași an. Anul acesta se împlinesc 75 de ani de la acel moment. Prima Zi Națională de Comemorare a Holocaustului a fost ținută în 2004.

Din Bistriţa-Năsăud, aproape 6.000 de evrei au fost luaţi din casele lor în iunie 1944 şi deportaţi în Germania. Din cauza condiţiilor grele, 300 au murit înainte de a fi deportaţi şi au fost înmormântaţi în lagăr, într-o groapă comună. Dintre cei care au fost transportaţi cu trenurile în Germania, doar 700 au reuşit să se mai întoarcă acasă. Niciun supraviețuitor al lagărelor de concentrare nu mai este în viață.

Ppreşedintele filialei Bistriţa-Năsăud a Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, Fredi Deac, a relatat în repetate rânduri, episodul deportării evreilor din Bistriţa. Ei au fost duşi iniţial într-un lagăr la 4 km de oraş, pe teritoriul actualei Staţiuni Pomicole, unde se spunea că va fi pregătit terenul pentru o crescătorie de porci.

„În data de 2 mai 1944 s-a răspândit zvonul că evreii vor fi ridicaţi şi deportaţi. Primarul a dezminţit că ar exista un asemenea plan, dar prefectul a dat ordinul 9112 prin care a impus tuturor evreilor să poarte stea galbenă şi să nu părăsească oraşul. S-a mai pus în vederea fiecărui evreu să-şi pregătească un bagaj cu două rânduri de haine, lenjerie de pat şi alte obiecte într-un bagaj în greutate maximă de 50 de kg, dar se interzicea prin acelaşi ordin să se ia hârtii de valoare, bijuterii şi metale preţioase. În dimineaţa zilei de 3 mai, echipele organizate au început ridicarea evreilor, inclusiv a celor bolnavi, care au fost duşi în lagărul de concentarare stabilit pe un teren viran, înconjurat cu sârmă ghimpată. În lagăr nu exista fântână, nici condiţii de preparare a hranei. Pentru pregătirea hranei au fost aduse căzi de baie din casele evreilor în care aceştia au fost obligaţi să-şi pregătească mâncarea. În aceste condiţii, 300 de evrei au murit şi au fost înmormântaţi în incinta lagărului, într-o groapă comună. În 10 mai 1944, comandamentul corpului 9 al armatei maghiare a ordonat prefectului şi primarului oraşului Bistriţa să înceapă acţiunea de deportare a populaţiei evreieşti din lagăre în Germania. Din lagărul din Bistriţa s-a făcut deportarea în două tranşe. În prima rundă au plecat peste 3100 de persoane, iar în 6 iunie s-a făcut a doua deportare cu un număr de 2875 de persoane”, a relatat Fredi Deac.

Cât timp au fost în viaţă, unii dintre supravieţuitori au povestit prin ce au trecut.

„Drumul din Năsăud până la locul lagărului l-am făcut cu carele cu boi, aşa cum au fost transportaţi toţi evrei de pe Someş, din Sălăuţa şi din celelalte localităţi ale judeţului. Numai aici, la Bistriţa, ne-am adunat 6300 de persoane. Am fost ţinuţi în ţarcuri cu sârmă ghimpată, păzite de santinele, până la 6 iunie 1944. Eu am făcut parte din cel de-al doilea transport spre crematoriile de la Auswitz. Tratamentul a fost mai degradant decât cel pentru animale. Mulţi am avut o speranţă şi eu am cutezat să mi-o păstrez. Bătăile, înfometarea, bolile netratate au dus la moartea a 300 de evrei. Ei au un mormânt, cei gazaţi însă nu. Mi-a fost imposibil să accept că din cei peste 6000 de evrei care am fost deportaţi, şansa supravieţuirii ne-a mai surâs doar la vreo 700. Mă număr şi eu printrei cei norocoşi”, a spus în urmă cu mai mulţi ani doamna Elena Pop, decana de vârstă a evreilor deportaţi, care, între timp, a decedat.

Ghetoizarea evreilor din oraş s-a făcut sub comanda primarului Norbert Kuales şi a şefului poliţiei, Miklós Debreczeni. În alte comunităţi ale judeţului, operaţiunea a fost condusă de László Smolenszki, adjunctul de prefect, şi locotenent-colonelul de jandarmi Ernö Pasztai.

Toţi patru participaseră, împreună cu László Endre, la conferinţa din 28 aprilie de la Târgu Mureş. Ghetoul, constând dintr-un număr de barăci şi adăposturi pentru porci, era inadecvat din toate punctele de vedere. Resursele de apă şi hrană au fost, în mare parte, foarte sărace, din cauza comportamentului inacceptabil al lui Heinrich Smolka, cel însărcinat cu asigurarea lor. Printre cei care au cooperat cu Smolka la persecutarea evreilor s-a aflat Gusztáv Órendi, un agent al Gestapo din Bistriţa. Autorităţile poliţieneşti locale au asigurat paza ghetoului cu 25 de jandarmi din Dumitra, trimişi la Bistriţa de colonelul Paksy-Kiss. După 10 mai 1944, prefect al judeţului a fost Kálmán Borbély. Deportarea celor 5.981 de evrei din Bistriţa a avut loc la 2 şi 6 iunie 1944.

Foto: Monument comemorativ la Stațiunea Pomicolă Bistrița

5 comentarii

  • Teribilă tragedie. Atrocităţile împotriva conlocuitorilor evrei, famiililor acestora.

    Şi o lecţie care nu ar trebui uitată.

    Intoleranţa etnică şi religioasă în educaţie pot duce la barbarie şi inumanitate.

    Efectiv , în Bistriţa-Năsăud numele torţionarilor au o rezonanţă maghiară şi germană, cei care deţineau puterea la ora respectivă. La fel şi numele victimelor de multe ori avea tot această rezonanţă.

    Dar trebuie specificat, că tot în aceiaşi perioadă tristă a celui de al doilea război mondial în toată Europa, antievreismul a fost o plagă socială.
    Şi armata română a comis atrocităţi în jurisdicţia ei.
    Au existat oameni în toate etniile care au salvat familii numeroase.
    Au existat din păcate şi monştri din toate etniile incapabili să respecte o viaţă umană.

    Iar o parte din responsabilitatea acestor orori a aparţinut tuturor care au lăsat să se petreacă prin inacţiune şi aprobare tacită.

  • Singurul remediu ca asemenea tragedii să nu se repete ar fi sensibilizarea împotriva discriminării pe diferite criterii. Asta trece prin adoptarea în educaţie a unei componente de valorificare a toleranţei prin conştientizarea intoleranţei.
    În ţari occidentale, printre lecţii la clasă e inclusă şi vizionarea unor filme de genul Blue eye brown eye(Jane Elliot), https://vimeo.com/153858146 care lasă copiii să reflecteze la consecinţele împărţirii artificiale după criterii sociale predefinite şi să reacţioneze la injustiţie.

    Citeam astăzi tot aici comentariile la articolul privitor la greco-catolici vs ortodoxi şi realizez cât de negativ poate fi încă mentalitatea identitară care se bazează mai mult pe o schemă care include scheletele trecutului şi se bazează pe promovarea diferenţelor-NOI SUNTEM MAI buni, deştepţi, puri, coborâţi direct din ..DECÂT CEILALŢI(cealaltă tabără, ba unguri, ţigani, ba budos roman, ba catolici, ba psd-işti sau pnl-işti).
    Idealizarea unui grup pe baza unor presupuse competenţe superioare, şi se petrece subiectiv în capul unora.

    Dacă ar fi o lecţie reală de viaţă de urmat urmăriţi discursul acestei femei,
    supravieţuitoare a infernului uman.
    Eva Mozes născută în Sălaj.

    https://pressone.ro/a-7063-povestea-evei-mozes-cobai-pentru-mengele-la-auschwitz/

    E cred că e o obligaţie personală să nu lăsăm aceste lucruri să se repete.

    https://www.youtube.com/watch?v=n9oQEa-d5rU

  • Nietzsche spunea: „Cel care are un de ce pentru care sa traiasca poate sa suporte aproape orice ! ” Ma rog, sa nu se mai intample niciodata, ceea ce a fost posibil atunci…Minti bolnave si nu numai, au hotarat destinul a milioane de evrei nevinovati ! De ce? Pentru ce? Un verset psalmic, spune: „Invata-ne, Doamne,sa stim a pretui zilele noastre , ca sa dobandim o inima inteleapta! ” Cu mult respect si tristete, Dr. MN Pop

    • Da domnule. E trista ignoranta.

      holocausthandbooks.com
      codoh.com
      questioningtheholocaust.com

    • Da, întradevăr e ignorant să pretinzi altfel istoria recentă şi să negi ceea ce li s-a întâmplat familiilor respectivă. E mai mult decât ignoranţă, e o dovadă de imbecilitate umană în stare pură, să negi că a existat un holocaust şi să citezi trei site-uri obscure ca probă, contra evidenţelor unui Tribunal internaţional Nuremberg şi a tuturor documentelor de arhivă istorice, a tuturor mărturiilor supravieţuitorilor.
      E o jignire totală la adresa victimelor acelor evenimente.
      Starea asta de negaţionism e încurajată şi asta e periculos pentru societăţile respective.
      Nu ţine de discurs intelectual ţine de prostia umană de negare a evidenţelor clare.

Apasă aici ca să comentezi

Dă-i un răspuns lui modusoperandi Cancel

Reguli pentru comentarii. Click aici.

GA vertical

Carliont

KissFM

KISS FM

Titlu Articole Recente

Articole recente

Titlu Comentarii recente

Comentarii recente

CleverADS