Timp de gândire

Creştini din Paşti în Crăciun

În Noaptea Învierii şi în prima zi de Paşti, bisericile au fost pline până la refuz. S-a ascultat slujba din stradă, puhoiul de oameni neavând loc între zidurile lăcaşelor. Multă lume gândeşte aşa: dacă nu mergem la biserică de Crăciun şi de Înviere ce fel de creştini suntem noi? În restul anului, putem să mai lucrăm duminica, putem să ne uităm la televizor, dar în aceste două zile şi cu prepoderenţă de Paşti, trebuie să bifăm că am fost la biserică. Ne-am făcut datoria!

De ce s-a ajuns oare în această situaţie în care lumea care crede în Dumnezeu evită biserica în mod constant şi îi trece pragul doar cu ocazia marilor evenimente religioase? În ce priveşte Biserica Ortodoxă, o explicaţie ar putea fi aceea că avem printre cele mai lungi slujbe şi limbajul cel mai arhaic şi mai formal. Liturghia ortodoxă, extrem de frumoasă, de altfel, foloseşte, din păcate, arhaisme pe care nu le mai cunoaşte nimeni, iar atunci când nu înţelegi e destul de greu să fii atent. În plus, majoritatea bisericilor au optat fie pentru cântăreţi (prea mulţi dintre ei nişte oameni în vârstă care şi-au pierdut glasul), fie pentru cor, descurajând astfel lumea să participe activ la slujbă şi să-i cânte lui Dumnezeu fiecare după puterea şi ştiinţa lui. Când te zgârie pe urechi o voce şi chiar mai multe, e greu să atingi o stare de spirit adecvată pentru care, de fapt, te duci la biserică. Cântecele din biserică, laudele aduse lui Dumnezeu ar trebui să fie simple, uşor de interpretat de oricine. Noi însă, am transformat cântatul fie într-o demonstraţie de excelat pe voci care ştiu partituri, fie într-o lălăială, pierzând calea de mijloc.

Un alt motiv pentru care Biserica Ortodoxă e luată cu asalt doar la marile sărbători religioase este lipsa de disciplină. În lăcaşurile noastre de cult e un du-te vino de la icoane la lumânări aşa încât eşti distras de la rugăciune şi laudă. Preoţii evită să facă ordine din acest punct de vedere lăsându-i pe unii să creadă că e foarte bine să vină şi în ceasul al 12-lea chiar dacă prin aceasta nu fac altceva decât să-i deranjeze pe toţi ceilalţi. Nimeni nu se oboseşte să le vorbească oamenilor despre respectul pe care trebuie să i-l arătăm lui Dumnezeu, dar şi celorlalţi oameni fiind prezenţi atunci când începe o slujbă şi rămânând până la capăt dacă tot ne-am dus.

Şi, dacă tot am ajuns la lumânări, multă lume s-a revoltat auzind decizia de ultimă oră a Patriarhiei de a scoate pe piaţă „candele oficiale”. E trist că s-a ajuns aici în situaţia în care există lucruri „oficiale” şi „neoficiale” care se interpun în relaţia noastră cu Dumnezeu. Astfel de decizii îi fac pe cei care detestă formalismul să aibă rezerve şi mai mari în ceea ce priveşte relaţia cu Biserica.

În cartea „Isus pe care nu l-am cunoscut”, Philip Yancey scrie că „problemele par să apară când biserica iese din matca ei şi începe să cocheteze cu guvernul”. Din păcate, în secolul nostru, acest lucru este tot mai evident. La slujbe vedem oameni politici, după lumină merg tot ei, înalţii ierarhi le rezervă locurile din faţă. Nu e nicio îndoială că acest lucru se întâmplă.

„Biserica există pentru a aduce în lume un semn nou, radical diferit de felul de a fi al lumii şi care o contrazice pe aceasta într-un mod ce lasă să se întrevadă promisiuni pentru un viitor mai bun”, spunea Karl Barth. Ceea ce îi îndepărtează pe oameni de biserică este tocmai faptul că nu sublinează îndeajuns rostul ei de a fi „radical diferită” de lume.

După Învierea lui Isus, „Biserica serveşte ca prelungire a Întrupării, primul mod în care Dumnezeu Îşi stabileşte prezenţa Sa pe pământ”, mai spune Yancey.

„Biserica este acolo unde trăieşte Dumnezeu. Poate dărui acum tuturor ceea ce Isus a dăruit câtorva: vindecare, har, vestea bună a dragostei lui Dumnezeu. Aceasta a fost marea provocare sau Marea Însărcinare pe care Isus a dat-o înainte de a dispărea din faţa ucenicilor înmărmuriţi… dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dacă moare, aducă multă roadă. Propagare prin multiplicare”.

Biserica ar trebui să fie o comunitate, un trup viu al lui Iisus în care fiecare celulă să aibă rostul ei. Mai poate fi aşa din moment ce noi o frecventăm doar din Paşti în Crăciun şi doar ca să luăm lumină şi pască?

 Cristiana Sabău

23 comentarii

  • Citesc pe acest site multe articole, de tot felul, legate de viata urbei noastre.Multe dintre ele sunt simple stiri de umplutura, legate de ce traznai mai fac unele dintre „personalitatile” Bistritei (cum deunazi le numeati), stiri inflationiste de fapt, pentru ca evenimentele relatate sunt cel mult banale sau curse intinse pentru a trezi interesul comun pentru persoana cuiva ce are la randul sau interesul de a ne transmite ca el este „salvatore de la patria”, cel mai tare din parcare, desteptul desteptilor, fara persoana lui, noi, cei interesati de aspectele vietii comunitare, am fi mai saraci, niste prizonieri ai vietii fara sens.
    Nefiind o constanta in stiri, ci doar din Pasti in Craciun, cand ne aducem aminte de Dumnezeu, viata religioasa a urbei e de cele mai multe ori tratata „sublim”, dar „lipseste cu desavarsire”, desi ar merita aplecare si dezbatere, fara a cadea in pacatul intaratarii unora de-o anumita credinta impotriva celorlalti.
    Fiind de religie ortodoxa, asumata prin constientizarea ei, ma vad nevoit sa iau apararea bisericii impotriva celor ce o considera depasita, arhaica, conservatoare sau mai nu stiu cum. Cei ce vorbesc astfel despre biserica ortodoxa fac parte din categoria celor ce o frecventeaza doar de cateva ori pe an, cand isi intalnesc confratii asemenea lor, cei ce nu prea stiu cum sa se comporte in comuniunea frateasca a rugaciunii, deoarece cei ce o frecventeaza cat de cat regulat, pot sa garantez ca nu se simt lezati de aceasta forfota, pentru ca ei sunt acolo cu sufletul in comuniunea hristica, nu pe post de critici ai comportamentului celorlalti, atentia lor fiind doar la savarsirea tainei supreme ce se petrece si prin prezenta lor.
    Biserica in sine nu este reprezentata de zidurile ei sau de preotul slujitor, ci de comuniunea credinciosilor in rugaciune, lucru ce ar trebui constientizat de catre fiecare crestin in parte, caci se stie prea bine ca, acolo unde sunt adunati doi sau mai multi in numele lui Hristos, acolo este prezent si Hristos Insusi. Preotii poarta si ei o parte din vina necunoasterii profunde a tainelor si sacramentelor bisericii de catre enoriasi, preferand sa tina un val tulbure asupara lor, caci sunt mai usor de manevrat oamenii care nu prea isi pun intrebari si se raporteaza astfel in fata lui Dumnezeu ca in fata lui bau-bau, capabil sa-i pedepseasca pentru nu stiu ce neascultare. Astfel circula tot felul de legende despre preoti, inclusiv aceea ca si-au transformat bisericile in S.R.L.-uri proprii, de unde deturneaza si folosesc bani in scopuri nu tocmai ortodoxe. Nu sunt din pricina pacatelor mele celor multe sa afirm asa ceva, dar ca manevreaza fonduri impresionante de bani, asta e de domeniul evidentei. Din pacate multe dintre ele sunt folosite in pietre si caramizi si prea putine in scopurile ajutorarii celor in nevoie, uitand prea de multe ori ca Fiul lui Dumnezeu a venit sa se nasca nu in palate aurite si-n straie de porfira si aur ci intr-o iesle saracacioasa, neinjosind astfel nici un om, ci aratandi astfel valoarea umilintei si a dragostei supreme.
    Nu pricep de unde constatarea ca slujbele ortodoxe sunt prea lungi. Eu afirm cu tarie ca, dimpotriva, sunt prea scurte. Multi se plang de acest aspect si, drept urmare, constat de multe ori ca se procedeaza la scurtarea acestora, uneori peste masura impusa de catre canoane si chiar de bunul simt. Ar fi extrem de convenabil sa se inceapa cu o formula de inceput, o cantare pe care sa o stie toata lumea si apoi o predica scurta, urmand finalul ? Este, din nou un minus al preotilor ca nu explica in detaliu semnificatia acestor slujbe, a termenilor arhaici folositi si a rostului acestora. Ar trebui sa stie ca este necesara catehizarea permanenta a credinciosilor, mult mai de preferat ignorantei si a capacitatii de interpretare dupa cum il taie pe fiecare capul. Tutea spunea ca Dumnezeu nu este deloc un democrat; astfel ca biserica Lui are anumite ascultari fata de lucrurile revelate prin intermediul sfintilor parinti, existand o ierarhie stricta si o randuiala asezata, ce nu prea comporta interpretari ce sa fie in concordanta cu duhul veacului acestuia. Dumnezeu Este Cel ce Este! Adica El este acelasi in veac, nefiind supus transformarii. De El ne putem apropia prin ascultare, iar Biserica tocmai despre acesta ascultare e obligata sa vorbeasca caci ei i s-au relevat cuvintele ascultarii. Iar cuvintele pe urma atrag realitatea faptelor.
    Vorbind de cantarea in biserica ortodoxa, ea este doar una cu adevarat de folos sufletului: cea de sorginte bizantina. Ea a fost randuita pe glasuri si respectarea acestora a devenit, din pacate, un mare moft in biserica zilelor noastre, desi este de inspiratie divina. Nu insist pentru ca, din comoditate si lene, precum si din pricina prea multelor mele pacate, nici eu nu sunt un bun cunoscator al acesteia, desi, marturisesc ca ma simt stanjenit de cum sunt interpretate imnele si cantarile sfintelor slujbe in zilele de azi. Diferenta dintre cantarea bizantina proprie ortodoxiei si atat de mult apreciata oriune pe lumea asta si ceea ce se canta in bisericile din Bistrita, este ca diferenta dintre muzica traditionala romaneasca (Grigore Lese, sa zicem) si manelele mult gustate pe spatiile de pick-nickareala (Guta, ca alt exemplu nu prea cunosc).
    Este greu. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea : „La inceputurile bisericii se slujea din vase de lut de catre preoti cu suflet de aur, acum se slujeste din vase de aur de catre preoti cu suflet de lut.” Nadajduiesc ca lucrurile se vor reaseza intru firesc, astfel ca orice participare a unui credincios la o slujba sa se constituie intr-o atingere a aripilor de inger.
    Dumnezeu sa ne ajute!

    • Ne aducem aminte din Paşti în Crăciun de viaţa religioasă şi pentru că prea puţini ştiu să folosească aceste mijloace extrem de facile de comunicare cum este şi internetul. Câte parohii au pagini web şi anunţă programul slujbelor, al acţiunilor umanitare? Să vă spun eu? Cred că niciuna. Mi-ar plăcea să văd astfel de pagini, să ştiu care sunt oamenii care au cu adevărat nevoie de ajutor din partea noastră. dacă nu vor să li se dea numele, măcar adresele ca să ştim unde să îi căutăm. Ar mai merita şi o secţiune cu cei bolnavi pentru care să ştim să ne rugăm şi o transmisiune live a slujbelor pentru cei care nu se pot deplasa şi totuşi ţin să fie cu sufletul aproape.
      În rest e multă vorbărie, multă îngustime, multă habotnicie.

  • Sa intelegem ca ortodocsii nu respecta principalele valori impuse de cuvintul lui Dzeu ? cel sau cea care a comentat, denota lasitate altfel s-ar fi semnat , nu are nici macar un minim de respect pt ceilalti credinciosi ai planetei care paradoxal pt cel ce comenteaza sub anonimat au exact acelasi Dzeu? trist dle sau dna comentator.de ce? pt ca mindria de care dati dovada in acest comentariu este radacina tuturor pacatelor stiati? de unde stiti dvs de cite ori merge la biserica autorul articolului? sau unde scrie ca, daca nu semnezi condica la bisericca oricare ar fi ea esti mai putin credincios fata de unul care merge zilnic? de farisei fatarnici carturari ati auzit? si ei l-au sfidat pe Isus cu invataturile lor si au refuzat categoric sa il recunoasca ca FIUL lui Dzeu! credeti ca au ajuns bine? toate lucrurile au vremea lor potrivita si toate lucreaza spre binele nostru.
    Cu masura cu care judecati veti fi judecati spune Domnul! e pacat sa facem anumite afimatii care ar putea supara adevarati credinciosi si slujitori ai lui Dzeu in vietile lor.
    si vb cuiva cine puii mei e Tutea in comparatie cu ceea ce a lasat scris pt noi si vietile noastre insusi Dzeu prin FIUL lui?
    va raportati la scrieri si interpretari omenesti si pierdeti din vedere esentialul.Adevarul suprem nu il detinem noi oamenii ci sta inscris in paginile Scripturii pt toti cei ce cred in EL !
    Traditiile si obiceiurile exagerate cit si unele comportamente deloc ortodoxe ale unor preoti duhovnici sau cum s-or mai numi ei au indepartat din nefericire f multa lume de biserica si de Dzeu.Ortodoxismul impune f mute traditii ce nu au absolut nimic in comun cu ce a lasat Dzeu pt noi .Dzeu nu impune Dzeu este dragoste El asteapta vointa inimii noastre sa lucreze pt EL si in slujba LUi .
    reflectati la masura cu care bagati pe toata lumea in aceeasi oala.Nu e corect!

    • Imi cer iertare de la dumneavoastra domnule Alex… eu nu sunt pe post de fisa de prezenta la biserica, dimpotriva. Eu nu pot decat sa iau aparare bisericii care are atatea exemple de mari pacatosi, ce au ajuns prin cainta sa isi dedice viata lui Hristos. Nu sunt deloc vrednic de a judeca pe altii, eu cu cat imi constientizez mai mult credinta dreptmaritoare ortodoxa, cu atat mai mult imi dau seama cat de necredincios sunt si cat de mari pacate am.
      Da! Biserica ortodoxa isi recunoaste traditia si isi revendica comportamentul raportandu-se la ea. Caci nu se poate altfel, pentru ca fiecare venim de undeva, avem in spate stramosi care au murit in numele credintei in Iisus Hristos. Cati dintre noi am face asta in zilele de acum? Cati am primi cu bucurie moartea pentru a nu ne trada credinta stramoseasca? Nu cutez sa ma gandesc!
      Nu voiesc sa supar pe nimeni cu cele spuse de mine si imi cer iertare inca o data. Nu intru deloc in polemica cu cei de o alta confesiune, incerc, si nu prea reusesc, (da! mandria bat-o vina) sa imi vad barna din ochiul meu. Nu dau cu pietre, sesizez unele dureri din sanul credintei pe care cu prea putina-mi dragoste o imbratisez. Ma rog lui Dumnezeu sa-mi dea gand bun si putere de rugaciune spre a ni se intari tuturor credinta. De la cei in masura sa apere ortodoxismul cer doar sa fie respectate cele ce trebuiesc a fi respectate. Nu mai putina rugaciune ci mai multa. Nu habotnicie ci constiinta nevredniciei noastre. Speranta exista caci nu putem noi gresi cat de mult poate Dumnezeu ierta. Trebuie doar sa ne marturisim pacatele, sa fim alaturi de doctorul sufletelor noastre. Pacatele nemarturisite ne omoara sufletul. „Iar eu nu de moarte ma tem ci de nemurirea ei. ”
      Doamne ajuta!

    • Da, iniţial vor apărea în spam şi vi se va părea că nu e postat comentariul, dar le voi aproba. Aşa că nu postaţi de mai multe ori că nu e nevoie.

  • ” (…) din moment ce noi o frecventăm doar din Paşti în Crăciun (…) ”
    – cred ca exagerati.
    Duminica de duminica bisericile sunt invadate discret de catre enoriasii carora le apartin.
    Treceti, impreuna cu aparatul de fotografiat, si veti avea ocazia sa-mi confirmati informatia.
    Inteleg ( pe alocuri ) mass-media, dar e pacat de Dumnezeu sa aruncati pe piata un articol, subiectiv de la un capat la altul, care sa permita doar comentarii pro- de aceeasi nuanta.
    ” Fă-ţi treaba, apoi retrage-te.
    Iată calea spre seninătate. ”
    Seninatatea este ultima lectie a culturii.
    Pretioasa ca intelepciunea ea infloreste viata si da rod sufletului.
    Oare e timpul sa-l intelegem si/sau sa-l cunoastem pe Dumnezeu daca, inainte de tihna care trebuie sa ne cuprinda in biserici, nu suntem coplesiti de iertarea celor ce ne gresesc ?

    • Da, voi merge. Credeţi că vor fi blocate şi duminică străzile Odobescu, Independenţei şi restul pe care se află biserici fiindcă vor fi atât de mulţi oameni încât vor sta pe stradă? Mă aşteptam să înţelegeţi ideea. Nu spune nimeni că bisericile sunt goale. Spun doar că doar de Paşti şi Crăciun sunt arhipline de lumea ajunge să blocheze străzi.

  • Si la Apollo si la Big si in Stefan si in Piata Unirii oamenii permit un trafic decent printre ei.
    Trec in fiecare duminica scanand 4 biserici.
    Stiu ce vorbesc.

    ” Mă aşteptam să înţelegeţi ideea.”
    Cuantificati optiunea spirituala in termeni matematici si-n integrale de volum.
    Complet deplasat.

    • Va inflamati fara rost.
      Fiindca insistati, fara pelerinaj saptamanal, in termeni naturali matematici e si mai simplu.
      Va rog, daca nu cumva ati facut o recenzie nationala, raportati populatia orasului Bistrita la cele 7-8 biserici de rit ortodox importante ( fara spital si penitenciar ).
      Dupa scaderea celor de o alta optiune spirituala.
      Apoi reveniti cu un alt articol.
      Apropos !
      În cartea ” Isus pe care nu l-am cunoscut ”, Philip Yancey, din pacate pentru cititori, a fost sincer: nu l-a cunoscut.

    • Pentru acrosarea cititorului la lectura, fara intentia unei lectii deschise, autorul trebuie sa expedieze/insereze in textul sau raspunsuri la intrebari puse si ne(s)puse.
      Pana la statutul de ” istoric al clipei ” – in viziunea lui Albert Camus – nu trebuie decat sa construiti ” piramida rasturnata „:
      – cine ? ( este autorul evenimentului ),
      – ce ? ( s-a intamplat ),
      – unde ? ( s-a desfasurat evenimentul ),
      – cand ? (a avut loc),
      – de ce ? ( s-a putut intampla ),
      – cum ? ( s-a desfasurat ).
      Fara raspunsurile la aceste întrebări sau macar la primele patru nu poate exista o stire/opinie intemeiata de presa.

    • O ştire e una, o opinie este alta. Un autor care semnează e una, un personaj care se ascunde în spatele unui pseudonim e alta. Judecata dumneavoastră, chiar dacă e dreaptă, nu poate fi luată în serios. Adevărul nu se ascunde.

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.