”An de an, cerul coboară pe pământ și stelele se amestecă printre lumânări și flori, udate de lacrimile dorului după cei plecați la Domnul. Așa ne-au învățat strămoșii, să nu-i dăm uitării și să le prelungim dragostea prin cea mai scurtă rugăciune: ”În veci pomenirea lor!”, care este o punte și o scară către sufletele lor”, spune protopopul ortodox al Bistriței, pr. Alexandru Vidican:
”Fiecare luminiță deasupra mormintelor este un petic de cer și un suflet de mamă, iar noi, copiii de altădată iubiți și iertați întotdeauna, ca o ectenie de ”iară și iară”. Făcându-ne vreme de-a depăna amintiri din caierul vremurilor trecute, ne simțim ca la ”masa tăcerii” a lui Brâncuși trecând pe sub ”poarta sărutului”, simțindu-ne obrajii mângăiați de sărutul mamei și apoi, prin rugăciunile rostite, le înălțăm sufletele pe ”coloana infinitului” spre cer cu dorința ca în veci să fie pomenirea lor”.
În 1 noiembrie, oamenii se îndreaptă încă de la primele ore ale dimineţii spre cimitire. Este Ziua Morţilor sau Luminaţia, o sărbătoare pe care românii au preluat-o de la saşi şi maghiari şi care se ţine doar în Transilvania.
Oamenii au curăţat mormintele celor dragi şi au atârnat de cruci sau de plăcile funerare coroniţe, jerbe şi buchete de flori prinse pe crenguţe de brad. În cursul serii, se vor aprinde toate lumânările aşezate pe morminte, acesta fiind cel mai important moment al Luminaţiei.
Noapte buna vidicane