Ce dar inedit i-au oferit greco-catolicii din Bistriţa Episcopului de Cluj-Gherla

Greco-catolicii din Bistriţa s-au gândit să-i ofere un dar inedit episcopului de Cluj-Gherla, Prea Sfinţitul Florentin Crihălmeanu, prezent zilele acestea în oraşul nostru cu ocazia manifestărilor dedicate cardinalului Iuliu Hossu. În afară de icoana pe care i-au dăruit-o cu toată dragostea lor, membrii Parohiei Buna-Vestire i-au cumpărat şi un rucsac.

Protopopul Ioan Frişan a deconspirat că Prea Sfinţiei Sale îi place zona Munţilor Rodnei, unde vine adesea în drumeţie, aşa că darul îi va fi de folos la viitoarea sa expediţie prin munţi.

Într-un interviu acordat Formula AS, PS Florentin Crihălmeanu spunea: „Eu cred că noi, românii, încă nu ne cunoaştem suficient unii pe alţii. Eu am locuit şi în seminar o par­te a vieţii mele. Şi stăteam de vorbă cu semi­na­riştii, le povesteam despre Iaşi, Galaţi, Craiova, Constanţa – la care ei îmi spuneau: „Părinte, păi în afară de Cluj, Dej şi Gherla, noi nu cunoaştem ni­mic!” – „Dar, măi, oameni buni, cum se poate aşa ce­va? Voi aţi ajuns la 20 de ani şi nu cunoaşteţi ţara în care trăiţi?!”

Astăzi, după 1990, noi, românii, mer­gem la Madrid şi la Paris, la Stockholm şi la Washington, poate şi mai departe. Dar dacă îi spui cuiva, domnule, dar ai văzut Craiova? Ai văzut Ga­la­ţiul? A, nu! Deci, haideţi să facem cumva să ne cu­noaştem ţara. Haideţi să ne gândim că alţii s-au bă­tut ca să ne pună împreună pe noi, şi noi, acum, nu ştim cum să ne separăm, să ne regionalizăm unii de alţii, în aşa fel încât, dacă se poate, să facem nişte partide care să fie unul contra celuilalt.

Când am ajuns la Roma, ca studenţi, eram de pe toate continentele. Ei, şi acolo ne-au cerut la un m­ment dat: „Haideţi, pe naţiuni, şi prezentaţi-ne ţara voastră”.

M-am gândit mult, cum să prezentăm noi România, în cadrul unor ţări europene, ca având ceva în plus, ceva mai frumos. Ce este acel „mai fru­­mos” specific nouă? Eu aş zice că cel mai frumos dar al nostru, al românilor, este credinţa în Dumne­zeu, manifestată atât de mult, de simplu şi de clar, prin satul nostru, care îşi păstrează încă puritatea. Acea bisericuţă de lemn, aşezată pe dealul care sim­boli­zează deja ajungerea la culmea divină – pentru că toţi îs îngropaţi acolo, frumuşel, în jurul bisericii, cât mai aproape, ca să prindă primii mântuirea. Ei bine, dorinţa de a cunoaşte Sfânta Scriptură, dorinţa de a-L cunoaşte pe Dumnezeu eu zic că există mult mai mult decât în alte societăţi europene. Există încă acel suflet pur, pe care noi trebuie să îl apărăm, acel suflet pur de român care se apropie de Dumne­zeu cu simplitate, care se închină cu simplitate, care nu doreşte să cucerească teritoriile nimănui, să meargă în casa altcuiva cu gânduri rele, ci doreşte să fie lăsat în pace să-şi compună Mioriţa”.