Ce am avut şi ce nu am pierdut

Dintre toţi prefecţii şi subprefecţii acestui judeţ, şi credeţi-mă că i-am prins aproape pe toţi, Florian şi Păun mi s-au părut cei mai insipizi. Nu ştiu ce au făcut, cu ce şi-au omorât timpul în fiecare zi, dar nici într-un caz nu au ieşit în evidenţă cu ceva, nici bun, nici rău. Am senzaţia că au lâncezit acolo într-o formă de somnambulism cronic şi vor fi şocaţi acum că trebuie să înceapă să muncească. Or fi şi deprimaţi, bieţii!

Nu ştiu pe unde şi-a făcut şcolile domnul fost subprefect Ioan Cătălin Păun de abia articulează trei vorbe, dar despre prefect am aflat că este un „ilustru” absolvent al unei fabrici de diplome. Mă mir că are doar una şi că nu deţine şi vreo patru doctorate în nimic. Poate şi-a dat seama că nu-i folosesc din moment ce oricum are BMW, face afaceri cu tata şi tata cu statul şi e un cubanez înrăit. De-a lungul „carierei” sale administrative, l-am văzut de mai multe ori la cafenea decât la treabă, dar trebuie să recunosc faptul că postura de plictisit la cafea i se potriveşte mai bine decât cea de raportor în videoconferinţe în care rostea „nu avem probleme deosebite”. Fireşte că nu acesta era adevărul. Problema deosebită era el însuşi, un om total nepotrivit pentru o astfel de funcţie, dar cui să-i pese de aşa ceva?

Sinceră să fiu, de când a plecat fostul prefect Ioan Szilagyi la pensie, eu, una, nu am mai călcat prin biroul prefectului din Palatul Administrativ. M-am dus la un moment dat, pur întâmplător, să-mi zică Florian trei vorbe (şi exact atâtea mi-a şi zis) despre un transport de ajutoare. Era să nu mai recunosc incinta. Canapele şi fotolii cu piele albă, fiţe, figuri, ambianţă. Aşadar, cu asta s-a ocupat domnia sa în cei patru ani de foit de pe un scaun pe altul. Mă întreb dacă pleacă singur sau îşi ia şi pieile albe cu el. L-aş vedea atât de ataşat încât să nu poată să se despartă de nimicurile pe care a tocat banii publici, privaţi, de care vor fi fost. Omul acesta a avut de-a face cu funcţia de prefect precum am eu de-a face cu profesia de cosmonaut. Iar dacă el s-a priceput, atunci oricine poate fi prefect, credeţi-mă pe cuvânt, doar instituţiile astea au un singur şef, pe cel de la partid.

Despre subprefect chiar nu am idee ce să mai spun. Părerea mea e că funcţia în sine ar trebui redenumită, să i se spună „tăietor de panglici când prefectul e la cafenea” sau ceva de genul. Vă jur că această activitate poate fi prestată de orice persoană de pe lume, 100% habarnistă în legătură cu orice. E o funcţie pur decorativă sau, cel puţin aşa a fost transformată de acest domn Păun care şi-a jucat cu succes rolul de pană ataşată la un clop de paie.

Dacă nu ar fi doi oameni tineri, m-aş agita mai puţin, dar ei sunt şi vom mai auzi de ei probabil fiindcă s-au învăţat cu traiul bun şi muncă zero. Azi-mâine vor vrea să fie parlamentari, vor aspira la te miri ce alte demnităţi dacă tot au ditamai CV-urile pline de importanţă. „La trecutu-ţi mare, mare viitor”, nu?

Cristiana Sabău