Ce ne spun rezultatele din primul tur

Primul tur al alegerilor prezidențiale a trecut. Unii se consideră învingători, alții învinși în funcție de procentele adunate de cel/cea pe care i-au susținut cu mai mult sau mai puțin entuziasm. În opinia mea, nu există învingători și învinși. Per ansamblu, toți avem numai de pierdut. E limpede ca lumina zilei că țara noastră a făcut mulți pași înapoi din moment ce ziua votului, care ar fi trebuit să fie sărbătoarea democrației, s-a dovedit mai tristă și mai mohorâtă decât una de prohod. Una peste alta, eu am văzut lucrurile așa:

• Pe mai bine de jumătate dintre electorii din județul nostru profund rural, cel puțin așa reiese din ponderea celor care au trecut pe la urne, nici măcar nu i-a interesat că au într-o zi mai multă putere decât în altele. Oricum, nu ar fi știut probabil ce să facă cu ea.
• Cealaltă jumătate, cam de 40% în realitate, nu a vrut nicio schimbare. Le place cum e reprezentată. Pentru ei asta e ”normalitatea”. Sunt extrem de curioasă cum ar defini-o fiecare, luat separat.
• Peste 20% se tem să nu le taie cineva pensiile și salariile cum s-a mai întâmplat sau se tem să nu-și piardă funcțiile și beneficiile.
• Puțin peste 10% au văzut în schimbare oportunitatea de a progresa, de a vedea altceva nou, o altă figură, un alt mod de a conduce.
• Procentul celor cărora le-ar fi plăcut să soarbă cu drag cuvintele primului om din stat e și mai mic, de 6%. Celorlalți le plac lecturile sacadate de pe foi. Glumesc! Cui îi poate plăcea așa ceva?
• Peste 12.000 de oameni nu au înțeles că fiecare joacă un rol într-o piesă care are regizor și producător. Ei mi-au adus aminte de cei care nu fac deosebirea între ficțiune și realitate și cred că actorul care joacă un anumit rol chiar moare pe scenă, precum personajul.
• Peste 1200 s-au uitat obsesiv la noua Elodia și au crezut că unul singur are dreptate și că o va găsi până la urmă dacă e chiar el la butoane
• Nimeni nu a fost cu adevărat entuziasmat de aceste alegeri, nici măcar partidele, de candidați ce să mai zic? Au fost mai triști ca niciodată.
• S-au investit bani mulți și trudă multă în bule, adică în convingerea celor deja convinși. De ceilalți nu i-a păsat nimănui.
• A lipsit total atmosfera electorală și, în loc să celebrăm democrația, am fost la prohodul ei. Cum legea electorală e făcută de politicieni, înclin să cred că asta și-au dorit.
• Urmează un tur doi cum a mai fost pe la noi, cel cu răul cel mai mic pe care îl vor decide, probabil, tot cei de la 45 de ani în sus care nu au plecat din țară sperând că vor prinde și ei un job bun la stat ca să ia o pensie mai mare.
• Tinerii, care vor o țară ca afară, probabil se vor duce și o vor căuta tot dincolo de granițe. Le doresc să găsească una în care nu trebuie să voteze, în care curge lapte și miere așa, de la sine, poate chiar una comunistă. Unii, care am trăit vremuri de tristă amintire, ne aducem aminte cum a fost cu laptele, mierea și fake vot.

Dincolo de toate aceste realități, mi-ar plăcea ca toți oamenii, inclusiv cei din partide, să-i respecte pe cei care au votat, indiferent cu cine, pentru că votul e modul prin care supraviețuiește democrația, așa fragilă cum e ea la noi în țară chiar și după 30 de ani.

Cred că singura atitudine potrivită a politicienilor după ziua de ieri ar fi fost să mulțumească oamenilor pentru votul dat pentru că e mare, mare lucru, după tot ce s-a întâmplat în ultimele trei decenii în țara aceasta, ca cineva să mai crediteze pe altcineva cu încredere.

LATER EDIT Toți cei care folosesc obsesiv cuvântul ”bate” ar trebui investigați psihologic. Le-aș sugera ca, în loc să ”bată” pe nu știu cine, să încerce mai degrabă să convingă. Cred că ar fi mult mai util și mai eficient. E suficient de violent acest popor ca să nu mai fie nevoie și de stimuli de la conducători pentru potențarea agresivității.