Timp de gândire

Păcat

Scandalul stârnit în urma referendumului pare fără sfârşit şi obositor precum această vară extrem de toridă şi secetoasă. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns să îndurăm căldura, trebuie să luăm zi de zi şi câte o porţie de lavă aruncată din vulcanul nestins al politicii. Acuzaţiile curg din toate părţile şi nu se întrevede niciun strop de pace. Mare noroc avem cu Jocurile Olimpic, singurele, în aceste zile, care ne arată că este posibil ca, în lumea în care trăim, să câştige cei mai buni, cei mai talentaţi şi bine antrenaţi.

Pe pistele de alergare nu e loc de şmecherii. Dacă cineva dă din coate şi intră pe culoarul celuilalt, e descalificat. La ridicat greutăţi e şi mai simplu. Dacă eşti antrenat, dacă eşti bun, ridici oricât, dacă nu, scapi haltera şi pierzi. Din păcate, nu se întâmplă la fel şi în viaţa noastră de zi cu zi în care politica joacă parcă după reguli diametral opuse faţă de cele din sport. În politică nu câştigă cel mai bun, ci cel care ştie cele mai multe scurtături. În acest domeniu, se concurează la campionatul de trişat. E cel mai tare cel care fentează cel mai bine. E atât de multă minciună, atât de multe adevăruri spuse pe jumătate şi poate chiar pe sfert încât pe zi ce trece parcă ne afundăm şi mai mult pe un drum de pe care nu ştiu cum vom mai reuşi să ieşim. Trist şi, în acelaşi timp, revoltător fiindcă doar adevărul ne face cu adevărat liberi.

Păcat că Jocurile Olimpice de la Londra se apropie de final. Am văzut, zilele acestea, întreceri extraordinare, efort, bucurie, tristeţe, toate 100% reale, omeneşti, autentice. Nu putem decât să le mulţumim tuturor sportivilor de pretutindeni pentru tot ce au arătat la aceste minunate Jocuri Olimpice. Mă bucur, pe de altă parte, că semnalele pe care le-am transmis şi noi în legătură cu premierea sportivilor bistriţeni care ne-au reprezentat la JO nu au trecut neobservate şi că lumea politică locală pare să se fi mobilizat pentru ca Răzvan Martin, în special, să simtă că are parte de toată consideraţia acestui oraş. Pentru că merită!

Ce ne va rămâne de acum? Spectacolul de prost gust al politicii? Va fi probabil o lungă toamnă la fel de fierbinte.

Cristiana Sabău

3 comentarii

  • Să rămânem optimişti, totuşi. Prefer o societate frământată, o clasă politică care fierbe, divergenţe de opinii, chiar scandaluri, unei societăţi politice unipartidice, cu un popor aliniat şi dobitocit sub măreţele idealuri cincinale.
    O fi vulcan politica actuală, dar să nu uităm că cel mai hrănitor sol e cel care rămâne după erupţii…

  • Tot ceea ce am crezut ca se poate spune de bun simt si logic am cam spus. Raman absolut scarbit de tot ceea ce se intampla. Mi-e greata de toti si de toate.
    Sunt de parere ca, inca, ne aflam intr-o lovitura de stat camuflata intr-un referendum pierdut de cei ce l-au organizat, lucru ce nu poate fi admis de pucisti nicidecum… pretul il platesc insa toti ionocentii, ce nu stiu sa se fereasca de vanitatea politrucilor, de glasul mieros si dulce al promisiunilor false la o simpla privire.

  • Ce mai ramane de spus dupa stenogramele publicate azi… asumarea demnitatii de catre cuplul Rus – Dobre, ce discutii halucinante!

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.