Un salut de la Ioan Oltean

Am știut de la bun început că nu va face acest lucru fiindcă Ioan Oltean nu mai e demult un politician de provincie, e un “bărbat politic” precum se spune. Eșecurile nu l-au răpus, victoriile nu i s-au urcat la cap. Și-a văzut de drumul lui conștient că răspunde doar pentru faptele lui. Restul din jurul lui nu au decât să răspundă pentru ale lor. El le dă pâinea și cuțitul, dar dacă ei nu știu mânui uneltele se vor tăia și va curge sânge. Așadar e numai treaba lor ce fac.

Imediat după ce Ioan Botiș s-a văzut nevoit să demisioneze, l-am întâlnit pe Ioan Oltean la vizita în județ a lui Emil Boc, Vasile Blaga și Theodor Paleologu. I-am urat succes atunci pentru că urma să candideze la funcția de secretar general. Când am aflat că a câștigat, m-am bucurat pentru dânsul. E cea mai înaltă funcție politică pe care a reușit să o câștige vreun bistrițean după Revoluție. Chiar dacă nu ne iubim conducătorii, chiar dacă nu ne place politica, acest lucru nu reduce cu nimic din succesul lui Ioan Oltean.

Joi, l-am reîntâlnit pe Ioan Oltean în curtea Colegiului Național „Liviu Rebreanu” unde a venit să asiste la ceremoniile ocazionate de Centenarul școlii. Mi-a făcut cu mâna, așa cum puteți vedea din fotografie.

Fiți convinși că nu mă iubește. Din cauza mea (sau datorită mie, depinde cum vreți să o luați), un om despre care spunea că este „cel mai competent ministru”, viitorul primar democrat-liberal al Bistriței, Ioan Botiș în persoană, nu mai reprezintă acum pentru PDL și pentru Ioan Oltean decât o pată de rușine.

Ioan Oltean nu amestecă însă sentimentele cu politica. Primele arată slăbiciunea unui om, ultima, puterea. Spre deosebire de unele fătuci cu aere de consilieri la Cabinetul președintelui care se uită urât la mine ca și cum le-aș fi strâns de gât pe ele, nu pe Botiș (metaforic, evident), Ioan Oltean are abilitatea să nu procedeze așa. E și clar ca bună ziua de ce. Fapta este consumată, vina este a celui ce s-a lăsat prins, viața merge mai departe. Dacă ar fi avut o mentalitate de fătucă, Ioan Oltean nu ar fi ajuns niciodată unde este acum, motiv pentru care nici fătucile încruntate nu vor ajunge niciodată unde este el.

Ioan Oltean înțelege că jurnalistul nu e cântărețul de la curtea sa și, drept urmare, nu îi poate comanda ce ode să cânte. Cred că e printre puținii care înțelege că jurnalistul are o singură putere, cea a cuvântului, și, la fel ca și politicianul care vorbește de la tribună, o folosește cât se pricepe el mai bine.  

Cristiana Sabău