Cultură

Oliv Mircea şi Florin Vasile Şomlea fac un pas înapoi. Se retrag din funcţiile deţinute

Directorii Bibliotecii Judeţene, Oliv Mircea, şi al Centrului Judeţean pentru Cultură, Florin Vasile Şomlea, au decis să elibereze funcţiile de conducere în care au fost numiţi de PDL. În locul lor vor fi instalaţi, după toate probabilităţile, Ioan Pintea şi Gavril Ţărmure.

Purtătorul de cuvânt al Consiliului Judeţean, Bogdan Ivan, a declarat că atât Oliv Mircea, cât şi Florin Vasile Şomlea au cerut, în scris, încetarea contractelor de management. Solicitările lor vor fi analizate într-o şedinţă a Consiliului Judeţean.

În calitate de director al Bibliotecii Judeţene, criticul de artă Oliv Mircea a reuşit să dea o nouă faţă acestei instituţii, orientând-o atât spre publicul larg, cât şi spre elita culturii româneşti. Pe pagina web a instituţiei se pot vedea realizările domniei sale, deloc puţine la număr. Un lucru nu a reuşit Oliv Mircea, în ciuda relaţiilor sale cordiale cu PDL, să mute Biblioteca Judeţeană într-un spaţiu adecvat. Această misiune îi va reveni succesorului său, preotul Ioan Pintea care are, de altfel şi acordul verbal al preşedintelui CJ, Emil Radu Moldovan, care l-a asigurat că BJ se va muta în clădirea de pe strada Alexandru Odobescu.

La rândul său, Florin Vasile Şomlea a făcut şi multe lucrurile bune la CJC, dar în egală măsură a gafat în relaţia cu colaboratorii săi direcţi ceea ce va face ca plecarea sa din funcţie să nu fie regretată de prea mulţi.

Cel mai probabil, Şomlea va fi înlocuit de preşedintele fundaţiei ”Societatea de Concerte”, Gavril Țărmure, iar Oliv de scriitorul Ioan Pintea.

  

9 comentarii

  • Oliv Mircea este o personalitate care nu poate fi pusă în fruntea Bibliotecii Județene Bistrița-Năsăud decât de propria sa biografie intelectuală și nu de vreun partid politic. El este acel intelectual public – independent și demn – care a ridicat standardele culturale din acest județ la nivelul pe care cultura locală nu le-a mai avut niciodată. A făcut-o cu demnitate și altruism. O face necontenit din 1978 încoace. Nu a folosit instituțiile pe care le-a slujit cu curaj și luciditate, pentru folos propriu în scopuri narcisiste. El a ridicat orașul nostru la nivelul interesului național. Ioan Pintea este un „veleitar” oportunist si profitor. E mediocru în calitate de duhovnic-slujitor și este de asemenea un intelectual îndoielnic.
    V-ați întrebat vreodată de ce nu i-au fost incredințate de însuși Nicolae Steinhardt, pe care îl evoca drept maestru, manuscrisul „Jurnalul fericirii” ????
    De ce nu a fost invitat cu ocazia „CENTENARULUI” si pe cel căruia i-a fost încredințat manuscrisul și destinul „Jurnalului fericirii”?!
    Vom ajunge să ne „împărtășim” dintr-o cultură parohială. Vom continua să fim niște bieți și jalnici provinciali, „consumatori” penibili de resurse publice în scopul propriului divertisment. Biblioteca devenise o institutie care era vizibilă la toate nivelele – european, național și regional.
    În altă ordine de idei, nu era datoria directorului Oliv Mircea să îi convingă pe liderii PDL să atribuie acel sediu pentru Biblioteca Județeană.
    Va ști oare Ioan Pintea ce să facă în acel sediu? Are el viziunea necesară? Puteți numi dumneavoastră evenimente și instituții făcute de ilustrul preot Ioan Pintea? A avut prilejul ca și șef de serviciu la Centrul Județean pentru Cultură. Are oare el dreptul legal de a deține două funcții publice – salarizate din bugetul public – în același timp?
    Mă îndoiesc că nu știați și dumneavoastră toate acestea. Sunt sigur că domnul Oliv Mircea a fost silit să demisioneze. Aș fi fericit să mai putem vorbi pe acest subiect.

    PS. Cazul directorului Oliv Mircea trebuie tratat în alt registru decât cel al directorului Florin Șomlea.

    • Rezerve sau surprize edificatoare legate de d-l Oliv Mircea, analizand prestatia acestuia in calitatea de consilier al prefectului Florian si nu numai… Sa vina oare baiul de la caracterul intelectualului roman, des invocat?

  • Cit timp Oliv Mircea a fost consilier al Prefectului acea institutie avea anvergura . Acum nu o are . Atunci au fost realizate intilnirile cu Ambasadorul Chinei , cu trimisul Regatului Unit al Marii Britanii . Atunci reprezentarea Institutiei Prefectului avea stil si anvergura . Dar nu despre asta era vorba in postarea anterioara . Era vorba despre Ioan Pintea ! Despre legalitate si impostura , despre turnatorie si competenta . Dixit.

  • Ma intreb in ce masura resentimentul si ura pot tine loc de viitor ? ” myself” serveste probabil la cele trei mese ale zilei serioase portii de resentiment . Ma intreb care-i sint competentele in numele carora scrie ! Stiu ca s-au eliberat citeva saloane la sectia de psihiatrie a Spitalului Judetean . Urit si josnic !

    • Nene/tanti, ce vei fi fiind, la Psihiatrie sa mergi matale, ca dai dovada de gandire unica (parafrazandu-l pe Lenin matale zici „cine nu gandeste ca mine, e contra mea”).

  • Biblioteca Judeţeană a devenit de ceva vreme un spaţiu deschis, un loc unde arta – fie ea creaţie plastică consacrată, literatură sau de tipul încercărilor creative din ateliere – este la ea acasă şi în acelaşi timp gazdă primitoare.
    Mă număr şi eu printre cei mulţi, care şi-au format o deprindere, un obicei în a merge la bibliotecă, nu doar ca să împrumut o carte, ci pentru a mă bucura de adevărate acte de cultură, eveniment după eveniment.
    Aristotel spunea că: „Suntem ceea ce facem în mod repetat; de aceea măiestria nu este un act, ci o deprindere”. Extrapolând la ceea ce se întâmpla acolo, în spaţiul bibliotecii, cred că ţinea de personalitatea şi măiestria directorului, profesorul Oliv Mircea şi de concursul celor de acolo, să provoace acte de cultură autentică. Se voia, aşadar, să se creeze o deprindere în vieţile noastre, aceea de a frecventa biblioteca în scopul căutării şi găsirii unor satisfacţii spirituale complexe; biblioteca nu mai era spaţiul trist şi tăcut al cărţilor de împrumut, ci un spaţiu multicultural, cald şi colorat – începând cu Galeria de pe hol şi terminând cu Atelierul de lectură Puck cel mic. minunată sinergie în care întregul căutat şi descoperit de noi era mult mai mult decât suma părţilor.
    Principalul „vinovat” de ce se intâmplă acolo, directorul – pedagog prin excelenţă, ştia că deprinderea este un loc geometric al cunoaşterii, al abilităţii şi al dorinţei. Mai precis CE-I DE FĂCUT (adică cunoaşterea), PENTRU CE (adică motivul) şi CUM SĂ FACEM (adică abilitatea de a crea din împrejurări, situaţii, adevărate evenimente). Ştiu că o deprindere este o treabă care nu se face cu una cu două, că ea presupune un întreg proces şi o imensă şi profundă consacrare. Este păcat că toată această imensă , minunată consacrare se vrea a fi întreruptă, că politicul nu ţine seama de lucrurile bune şi frumoase care se petrec acolo. Mare păcat că nu se întâmplă să fie o confruntare de idei şi că mulţi preferă linia de minimă rezistenţă, denigrând, judecând, criticând, clevetind.

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.