Opriți-vă din aplaudat, salvați-vă singuri!

Corupția a ucis din nou în România, o țară în care cedează pe rând toate sistemele, mai puțin unul, cel politic, neclintit în nesimțirea lui. Este de ajuns să ne uităm în micul nostru județ, cu salariile noastre la fel de mici, să vedem că, într-o zi de doliu și de criză a statului democratic, parlamentarii și numiții în funcții au găsit de cuviință să cânte, să danseze și să se dea cu rable prin tot județul în loc să doneze sânge pentru răniții de la Crevedia.

Nu a existat om de bun simț în această țară care să nu se fi umplut de revoltă văzând ce s-a putut întâmpla la Crevedia, după un lung șir de alte întâmplări la fel de sinistre care ne arată că statul nostru democratic este pe cale să crape definitiv.

”În județul Alba, un puști de 19 ani, beat, intră cu mașina într-un grup de oameni, dintre care trei mor pe loc și alți trei sunt răniți. În Timișoara, un bărbat drogat, în vârstă de 30 de ani, fură o mașină, cu care lovește mai apoi un pieton și avariază alte autovehicule. La Brăila, o femeie in vârstă de 38 de ani, drogată și aflată la volanul unui autovehicul, accidentează și omoară un copil în vârstă de trei ani. În Crevedia, județul Dâmbovița, avem de-a face cu o serie de explozii, la un depozit de GPL, care (se pare) că nu era autorizat a funcționa…; dar funcționa… Pompierii acționează heirupistic (cel mai probabil) și rezultă astfel 57 de răniți și un mort. În continuare România nu-și poate trata marii arși. În Dragomirești, județul Dâmbovița, la 150 de metri de gardul Uzinei de Produse Speciale (care produce bombe pentru aviație; grenade de mai multe feluri; muniție pentru artilerie; muniție pentru demolări și explozivi plastici) se produce un incendiu ce dă nu puține bătăi de cap pompierilor…”, este sinteza întâmplărilor dintr-o jumătate de zi făcută de Dacian Palladi.

Toate acestea au dat fiori reci oricărui om rațional din această țară care își dă seama că sistemele cedează unul câte unul. Pe șoselele strâmte care trec prin fiecare sătuc moare un om în fiecare zi, pe calea ferată trenurile vechi nu mai ajung la destinație, spitalele construite de comuniști și spoite de ai noștri sunt, de cele mai multe ori, locuri ale groazei, unde numai bine nu te faci, educația este la pământ din toate punctele de vedere, poliția cu recrutații ei din ”sursă externă” este incapabilă de aproape orice, procuratura începe anchete pe care nu le mai termină, justiția e într-o veșnică luptă pentru pensii speciale și așa mai departe. Peste toate aceste sisteme defecte domnește baroniada politicului, cea de care nu se atinge nimeni. Niște parveniți aroganți și lipsiți de scrupule care pun directorii pe care îi vor ei și-i dau jos tot când vor ei. Scârba ne-a umplut pe toți cei care am privit imaginile dezastrului și am aflat ce stă în spatele lor.

Există însă o categorie căreia nu i-a păsat și care a defilat ieri parcă mai abitir ca altădată: politicienii noștri locali. Au luat județul de la un capăt la altul și nu au ratat nicio scenă pe care să urce și să se pozeze, să-i vadă poporul, să le țină minte numele ca atunci când va fi întrebat ”Ați auzit de…?” să răspundă ”Da!”, iar partidul să-i pună iar pe liste pentru că au notorietate.

Nu-i vedem cât e anul de lung pentru că stau pitiți prin vilele lor din București pe care nu și le trec în declarații de avere pretizând că nu le aparțin. Totul ca să mai ia în plus 5000 de lei și pentru chirie. Nu auzim de nicio realizare măreață a niciunuia decât de mutarea virgulei din paragraful unu în paragraful doi, dar ne invadează spațiul virtual cât e vacanța lor de vară de lungă cu poze de pe la biserici (încă nu înțeleg cum de li se permite așa ceva într-un spațiu privat), de sărbători în care ne urează câte-n lună și în stele cu scopul clar să-i mai votăm încă o dată.

Joacă acest teatru ieftin ca să reiasă cât de mult le pasă lor de oameni și cât de mult îi iubesc. Da, atât de mult încât nu ar dona o picătură de sânge pentru răniții de la Crevedia, încât nu s-ar ridica o dată de pe fotoliile lor călduțe din Parlament, extrem de bine plătite, să spună în gura mare partidelor din care fac parte: haideți să nu ne mai luăm indemnizațiile și sumele forfetare (35.000 de lei lunar de parlamentar) un an și să facem un spital de mari arși. Nu, în realitate nu le pasă de nimeni și de nimic altceva în afară de ei și de binele lor. Unul nu s-ar dezlipi de politică pentru că ar redeveni un nimeni pe care nici măcar nu l-ar mai angaja nimeni neștiind să facă nimic.

Ce soluție avem? Nu e cea extremistă cu vopsiții de la alte partide care s-au poleit cu aur ca să nu-i mai recunoaștem. Cel puțin la noi, în Bistrița-Năsăud, îi știm cu nume și prenume pe infiltrați și ne este silă cu ”s” mare.

Prima idee care-mi vine în minte este să nu-i mai aplaudați pe politicieni, să nu le mai dați like, să nu le mai permiteți să transforme locurile în care vă rugați sau vă relaxați în ateliere foto de campanie. Această cale de câștigat notorietate și voturi trebuie blocată. Să ne arate fiecare concret ce a făcut, să nu-i mai vedem, dar să știm că lor le datorăm ceva, orice. În timp, vom vedea ce este de făcut.

În țara asta se poate întâmpla orice, în orice secundă. Dacă noi suntem atât de neputincioși încât nu mai putem scăpa de această râie politică poate că universul întreg va concura să ne salveze.

Între timp, opriți-vă din aplaudat, salvați-vă singuri! Aveți grijă de sănătatea voastră ca să nu ajungeți în spitale, ocupați-vă de educația propriilor copii fiindcă școala nu o face, încurajați-i să învețe și nu să dribleze ca să umple punga parlamentarilor cu școli private care îi caută pe cei fără diplomă de Bacalaureat. Educația este singura care ne va salva.

O societate educată nu va mai putea fi manipulată.