Am discutat despre acest subiect cu Valerian Sălăgean, reprezentantul judeţean al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.
„În toată depresiunea Transilvaniei, la o anumită adâncime, există un strat de sare. Datorită presiunii sedimentelor acoperitoare, în 
unele locuri din scoarţă s-au creat nişte disfuncţionalităţi majore numite falii sau fracturi. Pe aceste fracturi sarea ajunge până la suprafaţă sub forma unor sâmburi care, în literatura de specialitate, se cheamă diapire de sare. Unul din diapirele de sare care face parte din linia sării este la Sărăţel. Linia sării începe de la Praid, Sovata, continuă la Pintic, Uila, Slătiniţa, Sărăţel, Dumitriţa, Tăure, Cepari, Figa, Beclean şi ajunge la Dej – Ocna Dejului. La Sărăţel, avem muntele de sare, o arie protejată în acest moment. Cei de la Mediu au instituit acolo o arie protejată. Încă din vechime, la rama acestui munte de sare, la bordura drumului, saşii au construit nişte fântâni din care luau slatină pentru conservarea slăninii. Saşii au cam plecat, fântânile s-au deteriorat. Acum sunt amenajate nişte băi căptuşite cu lemn, iar în apa sărată se face baie”, a declarat Valerian Sălăgean.
L-am întrebat dacă apa sărată şi nămolul de la Sărăţel au proprietăţile despre care vorbesc oamenii, respectiv că ar face minuni şi ar ajuta la vindecarea unor boli. „Nu pot să vă spun acest lucru. Din câte ştiu eu, în urmă cu mulţi ani s-au făcut nişte analize. Dacă sunt ceva date, probabil că se află la ANRM care stochează toate datele din orice cercetare făcută pe teritoriul României. Ar trebui întrebat acolo. Lumea e liberă să se ducă şi să-l folosească (nămolul) pe proprie răspundere. Fără nişte analize temeinice, fără o cercetare făcută timp de ani, nimeni nu va putea face acolo o staţiune. Dacă oamenii s-au tratat cu nămol şi au observat că le-a mai trecut din boală, e foarte bine. Dacă cineva vrea să facă acolo o staţiune din care să scoată profit, va trebui să scoată o licenţă de explorare de la Agenţia Naţională de Resurse Minerale fiindcă orice resursă minerală din ţară aparţine statului, inclusiv nămolurile terapeutice. Va trebui să obţină o licenţă, să facă analize care se întind pe mai mulţi ani la Institutul de Balneoclimatologie şi Recuperare Fizică din Bucureşti. E singurul abilitat să facă analize pentru deschiderea unei staţiuni sau a unei zone tratament. Nămolurile au proprietăţi curative, dar trebuie să ştim pentru ce sunt bune şi pentru ce nu sunt bune. S-ar putea întâmpla ca pentru anumite boli să facă bine, iar pentru altele nu. Tocmai pentru aceasta spun că nu se poate face nimic organizat până nu se obţine o licenţă de explorare care să se termine cu seturi lungi de analize de toate felurile şi apoi medici specialişti în asemenea nămoluri terapeutice să poată spune pentru ce se poate folosi şi pentru ce nu”, a spus Valerian Sălăgean.
Întrebat dacă apele sărate din judeţul nostru au proprietăţi similare cu cele de la Sovata, Valerian Sălăgean a declarat că nu se poate spune nimic în lipsa unor analize făcute de un institut specializat. „Dacă cineva foloseşte apă sărată şi îi face bine, foarte bine, dar să faci o staţiune sau un centru medical nu se poate fără analizele de care v-am vorbit. E un ordin care prevede 300 de articole ce trebuie îndeplinite pentru a fi staţiune. Pentru agrement e nevoie de aprobări de la Direcţia de Sănătate Publice, de o autorizaţie de la Apele Române, de la Mediu. Atât. Pentru staţiune e nevoie de mult mai multe”, a spus el.
Valerian Sălăgean a spus că, în afară de Băile Figa, nicăieri în judeţ nu se utilizează apele sărate şi sarea. „Nici Băile Figa nu e staţiune. E o zonă de agrement foarte frumoasă. Acolo se foloseşte apă sărată. La Figa sarea iese la suprafaţă, dar din cauză că au fost descoperite vestigii arheologice paleolitice, zona e protejată arheologic şi nu pot utiliza sarea de acolo. În momentul când plouă mai mult sau se topesc zăpezile, apa se scurge de pe sare şi ajunge într-un bazin de unde e folosită. În judeţ nu avem exploatări de sare. La Pintic (comuna Teaca) au fost nişte băi unde se scălda lumea, dar în rest nu s-a utilizat decât apa sărată. Mai nou, rromii mai sapă la baza dealului din Sărăţel şi mai scot bulgări de sare pe care îi vând prin târguri. I-am urmărit de multe ori, dar nu am reuşit să stârpim fenomenul”, a spus el.
În ce priveşte utilizarea sării în general pentru dezvoltarea componentei turistice, Sălăgean crede că am putea folosi acest potenţial. „Apele sărate sunt curative pentru o grămadă de boli şi ar fi foarte bine să fie exploatate. Din câte ştiu, Primăria Dumitra a început o activitate de acest gen. Au avut promisiuni de bani, dar pe parcurs s-au mai împuţinat banii şi nu mai pot face exploatare de sare. Se vor limita la a folosi doar apa şi nişte bazine cu apă sărată şi dulce. Lucrurile acestea ar putea fi făcute în mai multe localităţi”, a declarat el.
Cea mai apropiată de Bistriţa este zona de agrement de la Sărata sau Sărăţel despre care mulţi spun că ar merita să devină staţiune.
Cristiana Sabău
Adaugă comentariu