Moaştele Fericitului Vladimir Ghika, la Biserica Greco-Catolică ”Bunavestire” Bistriţa

Luni 17 martie:

13:00 – Primirea şi instalarea Sfintelor Moaşte în Biserică, prezentarea relicvei
13:00 – Rugăciunea Sfântului Rozariu
14:00 – Rugăciunea: Calea Sfintei Cruci
15:00 – Canon de rugăciune către Domnul Isus Hristos
16:00 – Acatistul Fericitului Martir Vladimir Ghika
17:00 – Sfânta Liturghie
18:00- 19:00 – Venerarea Moaştelor

Marţi 18 martie:

08:00 – Rugăciunea: Calea Sfintei Cruci
09:00 – Sfânta Liturghie
10:00 – Rugăciunea Sfântului Rozariu
11:00 – Venerarea Moaştelor. Pricesne
12:00 – Plecarea Moaştelor.

Vladimir Ghika s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol, în familia de principi care a dat Moldovei şi Valahiei zece domnitori. A fost botezat şi miruit în Biserica Ortodoxă. În anul 1878 a fost trimis la şcoală în Franţa, la Toulouse, şi lăsat în grija unei familii protestante în ceea ce priveşte educaţia şi practica religioasă, deoarece în zonă nu exista nici o biserică ortodoxă. A urmat apoi la Paris Facultatea de Ştiinţe Politice şi în paralel a frecventat cursuri de medicină, botanică, artă, litere, filozofie, istorie şi drept. La Roma a studiat filosofie şi teologie la Colegiul dominican Sfântul Toma, iar 1902 a intrat oficial în Biserica Catolică.

A fost mereu gata să pună în practică idealuri caritative fără precedent în România: le-a adus la Bucureşti pe surorile Sfântului Vicenţiu de Paul şi cu ele a pus bazele primului dispensar gratuit pentru săraci, a creat un serviciu de ambulanţe pentru victimele Răscoalei din 1907 şi a îngrijit soldaţii bolnavi în timpul Războiului din Balcani, ca şi în Primul Război Mondial. La 7 octombrie 1923 a primit taina sfintei preoţii prin mâinile cardinalului de Paris, unde a slujit în primii ani, pentru străini şi marginalizaţi. Cu aprobarea specială a Papei Pius al XI-lea, Vladimir Ghika a devenit primul preot biritual, care a slujit atât în ritul latin, cât şi în cel bizantin.

Începând din 1939, când a venit în România, a slujit în Bucureşti. A rămas în România chiar şi după 1947, când ştia că se apropie vremuri de suferinţă pentru compatrioţii săi. Pentru că a susţinut comuniunea cu Roma a Bisericii Catolice în România, a fost arestat în 1952 şi condamnat un an mai târziu. După un an în care le-a alinat suferinţa celor din închisoare, a murit la Jilava pe data de 16 mai 1954.

Monseniorul Vladimir Ghika, beatificat anul trecut în cadrul unei ceremonii la Bucureşti (”cel mai important eveniment după vizita Papei Ioan Paul în România”) poate fi venerat public de credincioşii catolici, atât romano-catolici, cât şi greco-catolici, având şi o zi în care este celebrat liturgic – 16 mai, ziua morţii sale.