Senatorul Dorin Dobra, încă o nedumerire şi un recurs tardiv la metoda pixelul albastru

„Mulţumesc pentru înţelegere. Uite, ne-a apucat vorbitul, tocmai la iniţiativa asta. Aş ţine şi eu mult să marcăm, prima dată, o oarecare decenţă a propunerilor colegului senator. A doua oară, faptul că totuşi se încadrează la iniţiativele ce sunt susţinute de iniţiatori, că noi mai avem şi iniţiative care se pierd, aşa… Şi, a treia oară, aş vrea totuşi să mă refer la o mică… poate, neînţelegere. Expunerea de motive a început cu o enumerare: preşedintele, miniştrii, senatorii, deputaţii şi alţi funcţionari publici. După care, pe parcursul expunerii, am aflat despre demnitari. După care, din nou, a fost vorba de parlamentari ca funcţionari publici, din câte îmi aduc aminte, şi am balansat, aşa, între cele două noţiuni juridice care, după părerea mea, puse laolaltă creează oarecare tensiuni referitoare la statutul nostru. Din punctul ăsta de vedere, dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte, aş întreba eu acum, nevinovat, iniţiatorul, cu efecte pe termen lung, dacă vreţi: noi suntem funcţionari publici sau demnitari?”, a spus senatorul Dorin Dobra de la tribuna Senatului.

Mai adăugăm aşadar încă o nedumerire a senatorului Dorin Dobra la cea existentă deja şi care se pare că îl macină de ceva vreme: a votat în favoarea sau împotriva încuviinţării arestării senatorului Varujan Vosganian?

Fiindcă „uite, l-a apucat vorbitul”, ca să-şi dea singur un răspuns, senatorul (el însuşi sau prin intermediul unor interpuşi) a creat o pagină pe Facebook în care ne face demonstraţia pixelului albastru pe metoda „după soare clop în cap”. Din păcate, în afară de vreo câţiva colegi din aripa sa frântă din PNL nu prea a găsit fani ai efortului său extrem de tardiv de a ne demonstra că „în ceea ce priveşte luminozitatea la introducerea în urnă, e aceeaşi cu cea la scoaterea ei din urnă” (notă: virgula prost plasată e opera autorului paginii de Facebook).

„Dacă ne raportăm la imaginile originale teoria cu ceva alb (BILA SUGERATĂ) cade! Trageţi voi concluziile!”

Dacă ne îndeamnă să tragem concluzii un senator al României – funcţionar public sau demnitar, că nu ştim exact nici noi – răspundem astfel: dacă nu ar fi avut o mare, de fapt imensă, muscă pe căciulă, domnul senator Dobra nu s-ar fi pitit timp de o lună în care nu a mai ştiut nimeni aproape nimic despre eforturile sale de tânăr politician care duce, la rându-i, România, în direcţia “lucrului bine făcut”. Cum această muscă stă însă în aceeaşi poziţie absolut inconfortabilă, adică direct pe frunte, parlamentarul dă şi el din aripi apelând la metoda pixelul albastru ca să se scoată cumva basma curată. Numai că – ce să vezi? – cu cât încearcă mai mult să demonstreze, “sub puterea onoarei”, cu atât mai puţin reuşeşte.

Ar fi fost mult mai simplu să fie sincer şi să recunoască votul emoţional. Oricine are în preajmă oameni pentru care ar intra în foc indiferent ce i-ar spune alţii, prin alţii înţelegând, în acest caz, partidul, cu atât mai mult partidul liberal care încurajează, cel puţin teoretic, individul, omul cu atitudine, liber cugetătorul. PNL nu e un partid de turmă, tocmai de aceea are adepţi mai puţini decât restul formaţiunilor întrucât e limpede că în România sunt mai puţini liber cugetători decât turme. Nu cred că cineva i-ar fi tăiat capul dacă recunoştea că a votat aşa cum a simţit sau dacă pur şi simplu tăcea. E adevărat că ar fi recunoscut public o gafă politică şi că probabil toată povestea ar fi avut un cost, însă ştiţi vorba aceea: “am mărturisit, mi-am salvat sufletul?”. Aş fi apreciat o astfel de mărturisire ca fiind dovada curajului unui om care s-a opus unui sistem de dragul unui prieten. Aş fi ridicat cu respect pălăria în faţa unui astfel de gest.

Dar, ce să vezi? Senatorul Dobra a atras în primul rând atenţia asupra lui cu o declaraţie dată unui jurnalist de agenţie naţională în care aproape că se justifica de ce a votat împotriva arestării lui Vosganian, apoi a dat-o cu onoarea, apoi s-a plans unora că e linşat mediatic, apoi s-a pitit ca, în final, să devină ridicol de-a dreptul cu pixelul albastru. Gesturi de om disperat. În locul lui, aş fi ales, dacă nu ştiam ce să fac, să tac până trece valul fiindcă orice val trece. El nu! Se agită, face spume, face pagini pe Facebook şi caută patru adepţi care să-i susţină teoria, însă niciunul nu are cum justifica luna în care Dobra s-a ascuns, a tăcut şi a făcut tot soiul de scenarii. Această lună spune totul despre musca de pe capul senatorului pe care el insistă să o ţină lipită de frunte. Sinceritatea ar fi alungat-o din prima fiindcă adevărul dezarmează pe oricine în timp ce minciuna dă şi mai mult de gândit.

Cristiana Sabău