INTERVIU Află, în premieră, în ce ipostază va apărea familia Cigu în noaptea dintre ani

Ce mai fac cei mai buni artişti ai judeţului?

Matilda Pascal Cojocăriţa: Noi facem foarte bine. Suntem în continuă mişcare fiindcă e sfârşit de an şi televiziunile trag de noi, ne întind ca pe râme. Am filmat deja emisiunile de Crăciun şi Revelion la TVR. O să fie o seară specială în noaptea de Revelion. S-au unit cele trei mari emisiuni „O dată în viaţă”, „Dănuţ SRL” şi „Întrecerea anilor” şi fiecare îşi face emisiunea pentru noaptea de Revelion cu surprize peste tot. De Crăciun, în 25 decembrie, TVR împlineşte 55 de ani de existenţă şi atunci s-a decis să se organizeze o zi de folclor. Atunci vom fi la „Dănuţ SRL” cu Ansamblul profesionist „Dor românesc” al Consiliului Judeţean. Vom fi şi pe Antena 1, şi pe Antena 2 şi pe Pro TV, pe Favorit TV, acolo unde e nevoie de noi.

Ce fel de muzică aţi cântat pentru aceste emisiuni? Populară sau de petrecere?

M.P.C. Şi, şi. În noaptea de Revelion, vom fi într-o ipostază mai specială. Producătorul s-a gândit la familia noastră şi ne-a pus într-o ipostază de mexicani şi de spanioli. Ne-a dat mult de lucru fiindcă ne-a fost destul de greu să învăţăm o melodie care nu ne e în repertoriu, melodia „Matilda”.

Cântaţi împreună, dar cine se supără mai des pe celălalt, cine reproşează că nu e bine?

M.P.C Noi ne certăm foarte mult din cauza meseriei. Avem momente în care ne reproşăm diverse, dar aşa e constructiv. El e tipul la care totul trebuie să fie precis şi atunci, ca să convingă el că aşa stau lucrurile, o ia mereu de la capăt, iar eu nu am răbdare. Nouă ni se întâmplă că ne trezim noaptea din somn  când ne vin idei.

Ştefan Cigu: Dacă am cânta numai muzică populară, foarte uşor mi-ar fi, dar ea zice că trebuie să pregătim o piesă în care copiii cântă partea lor, eu pe-a mea. Să fie şi trompetă. Apoi avem cântece din repertoriul Mariei Tănase. Dacă ar fi numai muzică populară, ar fi foarte bine, dar noi cântăm mai multe genuri. E foarte bine că noi abordăm muzică de toate genurile, din toate zonele, dar e şi foarte greu. Costumaţia , fineţe, imprimări. Dacă ar fi uşor, toată lumea ar face.

Ce vă e cel mai greu, să participaţi la concerte live, la emisiuni înregistrate?

M.P.C Cel mai greu îmi este când mi se cere să merg în spectacole cu banda. Nu pot. Am refuzat întotdeauna. Mă refer la spectacole de scenă. Am cântat o singură dată, la Buzău, dar de atunci nu am mai cântat niciodată. Nu mă simt bine, eu, nu comunic cu publicul. Nu-l simt. Eu cânt publicului, inventez versurile. Eu niciodată nu am cântat acelaşi cântec, la fel, de două ori. Dacă acum o cânt într-un fel, peste cinci minute o cânt altfel.

Ş.C. De-asta mi-e mie greu că trebuie să o urmăresc. Trebuie să mă repliez după ea.

Nu v-aţi gândit să organizaţi la Bistriţa un show de familie?

M.P.C. Ba da, dar aştept un regizor, un impresar care să preia ideea fiindcă nu se poate să faci totul de unul singur. Noi avem două familii. Una e familia noastră şi alta e Ansamblul „Dor românesc” şi am încercat de două ori cu ansamblul şi am făcut acest lucru. M-am implicat foarte mult şi nu am avut nicio recunoştinţă din partea diriguitorilor acestui ansamblu. Îmi pare foarte rău de colegii mei pentru că nu pot face cu ei ce vreau. Aş putea face multe fiindcă sunt talentaţi, dar nu am susţinere şi nu am cum.

Ş.C: Fără susţinere nu se poate. Ai nevoie de sală, de un decor frumos, de o scenografie grozavă. Toate acestea costă.

M.P.C. Eu am făcut spectacolul de 15 ani al „Dorului românesc” doar cu forţe proprii. Îi mulţumim preşedintelui CJ, Liviu Rusu, că ne-a susţinut foarte mult. Eu am făcut regie, scenografie, am fost costumieră, garderobieră. De toate am fost.

Ş.C. Acum, vrem din nou să facem un spectacol grandios. Să vedem dacă ni-l aprobă. Dacă nu, mergem cu propunerea la domnul preşedinte Rusu.

Ar fi păcat să nu se întâmple aşa. Sunteţi nişte brand-uri ale acestui judeţ!

M.P.C Sunt 20 de ani de când sunt bistriţeancă. Eu mă laud cu Bistriţa, aici respir, aici mă încarc sentimental. Nu am în repertoriu muzică de aici. Mă tot rog de maestrul Cigu să-mi creeze şi mie două piese din zonă, dar anul acesta nu-l mai las. Mă ţin de capul lui. Vreau să vă spun, pe de altă parte, că Bistriţa are voci extraordinare şi ar fi păcat şi nedemn din partea mea să vin să abordez o zonă cu atât de mult folclor şi cu atâta talent. Sunt colegii mei, dacă ei m-au acceptat pe mine ca moldoveancă să intru în colectivul lor, eu îi respect şi îi iubesc la propriu.

Domnule Cigu, nu sunteţi de acord să-i compuneţi doamnei Matilda cântece din zona noastră?

Ş.C. Să vă explic. Noi am scos un album cu cântece ale Mariei Tănase care a cântat melodii din toate zonele ţării. Pe acest album, sunt şi două melodii din Ardeal, una din Oaş şi alta din zona Bistriţei. Le interpretează frumos, deci ar putea. Pentru plăcerea Matildei, îi voi compune două piese care să rămână în amintirea bistriţenilor.

M.P.C. Sper să nu mă dai afară din Bistriţa după aceea!

Ş.C: Nu, nici vorbă. Noi ţinem ştafeta sus. Bistriţa, dacă s-ar face un clasament, ar avea printre primele trei orchestre profesioniste din ţară. Noi am fost la nouă ediţii la Festivalul Callatis, la două ediţii „Cerbul de Aur”, la şase ediţii la „Crizantema de Aur”. Noi suntem cei mai tari şi cei mai mari!

Nu aveţi emoţii pe scenele astea mari? Dacă scârţâie ceva în orchestra pe care o dirijaţi?

Ş.C. La Festivalul Callatis, aveam 47 de instrumentişti din toate zonele ţării. Le-am spus că, dacă greşesc două intrări, mă arunc în mare, deşi nu ştiam să înot. Când am terminat, la un şpriţ, mi-au mulţumit că le-am dat intrările la fix. Nu e simplu, dar eu, în cap, o bibliotecă. Nu e uşor, dar e frumos.

Nu v-am mai văzut demult în spectacole la Bistriţa. De când n-a mai cântat acasă „Dor românesc”?

M.P.C: De la împlinirea celor 15 ani. Se apropie Ziua Naţională, dar nu ştim să avem spectacol.

Ş.C: Dacă acum, înainte cu câteva zile de 1 Decembrie, noi nu ştim nimic, înseamnă că nu cântăm. Suntem obişnuiţi cu asemenea lucruri. De mulţi ani, de Zilele Bistriţei, de exemplu, nu am mai cântat, nu ne-a invitat nimeni. Noi am vrea, dar dacă nu suntem invitaţi, ce să facem? Suntem pregătiţi, acum, de exemplu, nu am acceptat nicio invitaţie nicăieri de Ziua Naţională. Suntem şi acasă, deci am putea cânta.

Pe de altă parte, mai scoateţi albume sau optaţi pentru postarea materialelor pe internet?

M.P.C. Am peste 40 de piese pe care ar trebui să le imprim. Dar nu am timp. Eu am site, acolo îmi expun majoritatea pieselor. Tot ce voi mai imprima, nu voi mai pune pe albume fiindcă a trecut vremea lor, ci voi posta pe internet. Acolo pot fanii să asculte. Eu am şi cont pe facebook, am aproape 5000 de prieteni. Aş fi putut avea 10.000, dar am mai făcut selecţie. Oamenii îmi trimit mesaje, eu le răspund. Socializez.

Ş.C. Da, Matilda, cu internetul, salvează onoarea familiei. Am primit un telefon aseară de la cineva la care am cântat la un eveniment de familie. Ne-a sunat să ne mulţumească. Se uitau la casetă şi erau foarte bucuroşi că a fost reuşită petrecerea respectivă. Eu cred că acest lucru e cel mai important: să îşi aducă cineva aminte de tine cu drag. Asta înseamnă să fii artist!

De ziua dumneavoastră, doamna Matilda, aţi fost sărbătorită tot în direct, nu?

Ş.C: Da şi eu am avut cele mai mari emoţii. Am crezut că o să o păcălească să sară cu paraşuta de la vreo 200 de metri, dar când colo a fost la 4500 de metri.

M.P.C: Când am împlinit 50 de ani am fost în Antalya şi am mers cu paraşuta aceea care e trasă de vapor şi te ridică la o mie de metri. Şi atunci mi-am zis că trebuie să fie şi mai frumos dacă sari cu paraşuta. Cătălin Măruţă mi-a făcut un cadou special. A vrut să scape de mine, cred. Anul acesta, de ziua mea (în octombrie -n.r), am sărit de la 4500 de metri. Nu singură, ci cu instructor. Când ne-am desprins de avion, a fost cumplit, dar am închis ochii şi bine am făcut. În general, în viaţă am făcut lucruri pe care alţii nu au avut curajul să le facă. Şi îmi place noul.

Ş.C. Când am văzut cât de sus e avionul, că trece de perdeaua de nori, am zis că moare nevastă-mea. L-am întrebat pe Măruţă: ce mi-ai făcut, măi? Mi-a spus apoi Matilda că senzaţia a fost excepţională.

E ceva ce vă doriţi să mai faceţi?

M.P.C. Nu m-am gândit, să vină alţii cu idei şi eu mă conformez.

Arătaţi foarte bine doamna Matilda. Faceţi ceva anume să întreţineţi un ten perfect precum este al dumneavoastră?

M.P.C. Din cauza apariţiilor televizate, mă machiez şi de două-trei ori pe zi, dar, de la 25 de ani, am avut mereu grijă de tenul meu. Îmi pun comprese cu plicuri de ceaiuri, îmi fac masaj. Nu m-am culcat niciodată nedemachiată. Niciodată în viaţa mea, indiferent cât de obosită sunt, îmi fac masaj măcar un minut, singură. Nu merg la cosmetică fiindcă nu am timpul necesar. Mă demachiez cu săpun şi-mi dau pe faţă cu o cremă, aceeaşi de zeci de ani, L’Oreal, de zi şi de noapte. Firma ar trebui să-mi dea de acum gratuit crema asta până voi muri fiindcă am consumat vagoane întregi de produse de la ei.

Ş.C. Mie-mi place de Matilda că ea se aranjează singură, îşi face singură manichiura, mi-o face şi mie. Îşi face singură părul. Vă daţi seama câte economii facem la bugetul familiei.

M.P.C. Îmi prieşte foarte mult stilul meu de viaţă. E obositor, dar e o provocare combinată cu emoţie. Cred că asta ne ţine bine. Nici Fane nu arată de 61 de ani, nu?

Ş.C. Eu nu arăt nici de 50 (râde). Eu fac sport, am grijă de mine. Mai mergem la plimbare.

Ce vă doriţi pentru noul an?

Ş.C. Nimic, numai sănătate.

Rectific. Pentru noul an electoral!

Ş.C. Spectacole, multe spectacole. Dacă putem să ajutăm pe cineva cu cântecele noastre, o facem. Ajutăm toate partidele!

M.P.C. Noi cântăm pentru toată lumea! Vreau să vă spun că, de Ziua Naţională, avem un spectacol la Roma, pe 8 decembrie vom cânta. Muncim, suntem folositori. Alţi colegi merg în Spania.

Ş.C. Aşa că aveţi grijă, dragi bistriţeni, de Ansamblul „Dor românesc” fiindcă e folositor, vă face cinste!

Interviu realizat de Cristiana Sabău