„Sunt disperat, nu am nicio formă de venit şi cred că eutanasierea ar fi soluţia în cazul meu. Am trimis o scrisoare deschisă la Guvern, la Preşedinţie, la Parlament, prin care am implorat să fiu eutanasiat de ziua mea, în 31 iulie. Nu vreau să ajung să mi se taie gazul, apa, curentul, iar din cauza mea să sufere şi ceilalţi locatari din bloc. Am fost foarte optimist până acum, tot am sperat că se va rezolva ceva, că voi găsi un loc de muncă, dar degeaba. Mai am trei ani până la pensie, dar nu mă angajează nimeni la 58 de ani”, a spus bărbatul cu pricina din Câmpia Turzii.
Lipsa unui loc de muncă poate fi o problemă gravă înspre disperată, sunt de acord cu asta, dar nici într-un caz nu este cea mai gravă problemă de pe pământ care să necesite o soluţie radicală. Ce să mai spună infirmii, paralizaţii, orbii, oamenii care zac pe un pat de spital aşteptându-şi sfârşitul? Ar trebui oare să-i eutanasiem pe toţi care pot sau nu pot scrie scrisori la Guvern, Preşedinţie şi Parlament? Cu siguranţă că toţi aceştia sunt cazuri mult mai disperate fiindcă nu ar putea munci nici dacă ar vrea.
Analizând declaraţia bărbatului care cere să fie eutanasiat nu pot să nu observ că el include în cererea lui şi câteva elemente de spectacol cu iz de ipocrizie: nu vrea să fie eutanasiat oricând, ci de ziua lui, nu cere să-i fie luată viaţa pentru că nu are ce mânca sau din cauza unei boli grave pe care nu o mai poate suporta, ci ca să nu-şi inoportuneze vecinii. În realitate, dacă ar fi un bun vecin, dacă ar aparţine unei comunităţi, aceasta l-ar ajuta într-o situaţie dificilă pentru a putea trece mai uşor prin ea. Dacă ar fi făcut parte dintr-o biserică, cu atât mai mult ar avea un umăr pe care să se sprijine sau poate chiar mai multe.
„Implor organele statului român să-mi ofere un cadou pe care îl doresc cu ardoare, şi anume eutanasierea”, mai scrie el. Mai pe româneşte, el vrea să moară, dar păcatul să fie al altora, acest act de “eroism major” urmând să-i garanteze lui viaţa veşnică alături de îngeri căci – nu-i aşa? – alţii, care nu au putut să-i dea un loc de muncă, merită pe deplin să fie numiţi criminali. Uitându-mă la tot ce spune acest bărbat, îmi aduc aminte de o replică a lui Iisus: “Nu ştiţi ce cereţi!”. Cu siguranţă că acest om care se joacă cu vorbele, dacă ar vedea pe cineva legându-l de un scaun de execuţie (aşa cum vedem în filme) şi-ar schimba brusc cererile către Guvern, Preşedinţie şi Parlament. Ar cere să fie lăsat în viaţă chiar dacă nu ar mai rămâne cu nimic fiindcă, inevitabil, pe acest pământ ştie ce poate face, dar dincolo habar nu are ce-l aşteaptă.
Tocmai de aceea, nu cred că astfel de oameni merită băgaţi în seamă de mass-media. Ei trebuie lăsaţi să-şi scrie scrisorile la care nu vor primi răspuns pe bună dreptate şi trimişi să se trateze medical. Cer lucruri pe care nu le-ar face niciodată fiindcă dacă şi-ar dori cu adevărat moartea, nu ar aştepta să fie eutanasiaţi.
Pe de altă parte, nu pot să nu observ că în jurul nostrum există în continuare oameni care aşteaptă să li se dea ceva, care sunt furioşi dacă nu primesc fără să înţeleagă că vremurile s-au schimbat, că nimic din ce a existat până să vină criza nu va continua să existe. Gary Hamel în cartea “Ce contează acum” spune că astăzi cea mai importantă întrebare este: ne schimbăm la fel de repede ca şi lumea din jurul nostru? Majoritatea vom răspunde “nu”. Trăim într-o lume în care succesul nu a fost niciodată mai vremelnic. Ce putem face ca să avem succes şi să nu eşuăm? Să ne adaptăm vremurilor în care totul se mişcă într-un ritm alert: să învăţăm tot timpul câte ceva, să urmăm cât mai multe cursuri, să ne formăm cât mai multe competenţe, să avem cât mai multe variante, să fim măcar autodidacţi. Mai important decât atât este să facem parte dintr-o comunitate care să ne sprijine la greu şi care să ne arate că întotdeauna există o cale chiar şi atunci când credem că nu mai există. Să ne păstrăm credinţa şi speranţa gândindu-ne că, atunci când avem mâini, picioare, ochi, minte, vom putea să ne descurcăm în aproape orice condiţii chiar dacă pentru asta va trebui să scormonim pământul cu mâinile.
Cristiana Sabău
felicitari Doamna Cristiana pentru articol.
corect . foarte corect. daca imi dati voie [va voi trimite pe mail-ul redactiei sau pe pagina dvs. de facebook, pot sa-l arat si aici dar nu vreau sa incalc normele de publicitare , un articol cu mine intr-un ziar din Romania despre ce am fost si ce sint acum[cu toata viata asta grea si rea] . si de unde sa poata invata ceva [asta a fost si scopul acelui articol] care nu si-a atins scopul fiindca nu mi s-a dat voie [cred ca din motive publicitare] sa arat unele locuri de unde se poate invata si de unde am invatat si eu . dar ideea este aceea ca se poate , si am inceput un plan de ,ajutor,, de a arata si de a sfatui oamenii , fiindca criza nu s-a terminat , vor veni vremuri si mai grele si confuze .
Vă rog să postaţi link-ul. dacă e ceva de învăţat, să învăţăm şi de aici.
http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=paznicul%20care%20a%20facut%20o%20avere%20din%20bursa&source=web&cd=1&cad=rja&ved=0CC4QFjAA&url=http%3A%2F%2Fadevarul.ro%2Flocale%2Fbistrita%2Fpaznicul-facut-avere-bursa-1_51c8a38bc7b855ff56c1fe78%2F&ei=2WXmUavADszBtAaNqIHYCQ&usg=AFQjCNFTQI-8UfWBbUzFRjgJqO67boeOWA&bvm=bv.49405654,d.Yms
Felicitari tinere !
multumesc mult. da , ma simt inca tinar la 45 de ani. si in putere !!
Dar tovarasa profesoara-senator platita de Antena3 sa faca greva foamei, cu transmisii zilnice in direct din spital nu v-a infuriat? Ala da spectacol grotesc pt. prosti… Apoi tanti si-a angajat fata la ministerul invatamantului, a luat vro 4000 euro de la Felix, si a intrat in parlament ca sa uite pt. ce a facut de fapt greva foamei. Aia nu v-a infuriat delot, dimpotriva, erati de-a dreptul impresionata de drama femei… Si sa nu uitam, tovarasa senator avea un loc de munca stabil, la stat, si atunci. Ei ei, ce ne place sa judecam cu dubla masura….
Mă confundaţi. Nu-mi amintesc să fi fost impresionată, dar una e greva foamei, alta e eutanasierea, oricum.
oricum, nici eu nu imi amintesc ca dvs sa fi fost impotriva nici la invatatoare si nici la sobaru ala de s-a aruncat in cap in parlament. Daca nu i-ati laudat, le-ati aprobat tacit gesturile, dar, oricum, nu i-ati infierat asa cum il condamnati pe bietul om care nu mai are din ce supravietui (desi ceilalti doi aveau amandoi leafa sigura de la stat)
Pe logica dvs., înseamnă că toţi cei care nu ies în stradă să protesteze când începe câte un război sunt de acord cu el. Nu vi se pare absurd?
Vinovatul principal aici este Maria Sa MASS MEDIA aici NATIONALA!
In alta tara normala nici nu era bagat in seama!
Asa il dai in PRIME TIME toate Tv de stiri
Antena 3, RTV, Realitatea restul nu prea le urmaresc
Asta e! Pacat ca se urmareste indobitocirea tineretului, a multor gospodine trecute de 30 de ani deja e FINALIZATA!
KANAL D, porcaria aia de hapilica, Hacasa TV, Prost TV, Gherle TV *ant1, NACIONAL TV sunt mostre de prostie DEJA!
ca un ziarist pro USL ce sunteti, iti inteleg idignarea doamna Cristina!Unii oamenii au ajuns la disperare si singura luminita de la capatul tunelului este o locomotiva care se indreapta spre ei.Daca aveai o discutie cu omul in cauza puteai scrie acest articol,dar asa de pe margine mai bine sa va abtineti.In ziua de azi nu ne-a mai ramas nici speranta ca maine poate va fi mai bine!Nu mai avem demnitate,respect si suntem ca si in epoca de piatra.Ne ridicam pe cadravul celuilalt care e mai slab.
părerea unui om care nici măcar nu poate reţine cum mă cheamă nu mă interesează fiindcă e a unuia care nu mă cunoaşte.
Scuze!Cristiana Sabau nu Cristina.Doar dumneavoastra aveti dreptate.Asta e.
Prieteni, ma scuzati dar nu ati inteles nimic din tot ce a scris dna, Cristiana in acest articol. nimic. imi pare rau.
bine ca esti tu destept. Nu te-ai plictisit sa fii mereu cel mai destept si sa detii mereu adevarul suprem?
Excelent articol Doamna Cristiana .Apreciez modul realist cum ati tratat aceasta problema .
Nu ni se cuvine nimic .Totul trebuie sa castigam prin straduinta . Ori sa ajungi la 58 de ani sa fi fost singur la parinti si sa astepti SA TI SE DEA mi se pare cam mult pentru vremurile astea.Pentru bistriteni va propun un mic efort de imaginatie .Sa zicem ca un om cu o asemenea atitudine vine sa l angajati sau sa fiti coleg cu dansul in Comelf de pilda .Imaginati va o discutie intre dansul si Domnul Stoian…
Restul e tacere.Cred ca fiecare om are dreptul la munca si la un trai decent.Cred ca rolul presei este sa informeze sa incurajeze si sa scrie despre lucrurile frumoase nu despre circuri si circari.Cred cu tarie in voluntariat si mai vad ca statul nu si respecta angajati (nici nu i educa si nici nu i plateste pe majoritatea) si risepeste banii platiti cu sudoare de angajati si angajatori.
Ganduri bune tuturor
corect. foarte corect !!
Hmm…Cel mai greu de inteles este de ce oamenii se cearta intre ei atunci cand fiecare dintre ei are dreptate..
Cristiana Sabau are dreptate, Prometeu are dreptate si bineinteles ca si eu am dreptate cand spun ca ambii au dreptate..
Ca orientare pe o axa bidimensionala, discursul Cristianei Sabau este de dreapta (nu trebuie asteptat nimic de la nimeni, idealul este self-made-man-ul) iar discursul lui Prometeu este de stanga (˝suntem ca si in epoca de piatra.Ne ridicam pe cadravul celuilalt care e mai slab˝).
E ca si cum ar circula amandoi pe aceeasi directie, pe acelasi drum, dar se intalnesc venind fiecare din sensuri opuse.Nu e neaparat nevoie sa se ciocneasca!
Adevarul este ca fiecare are dreptate…
Si probabil ca omul acela despre care este vorba percepe, in propriul sau sistem de referinta, dreptatea lui.
Exista o diferenta intre perceptii si realitati..In unele cazuri perceptia omului creeaza o realitate proprie, uneori neinteleasa de cei din afara.
Disperarea, ca si fericirea si alte stari sufletesti imponderabile, au mai putina legatura cu realitatea obiectiva cat cu perceptiile subiective.In sociologie exista o teorema. Teorema lui Thomas, care spune ca o situatie perceputa ca reala devine reala prin consecinte.Este valabila atat la nivel individual cat si colectiv…
Individual, cand un om percepe o situatie ca fiind disperata, acea situatie va deveni reala prin consecintele produse asupra insusi omului respectiv.
Adica daca un om percepe o situatie ca fiind disperata (chiar daca realitatea obiectiva ar fi alta), exista bune sanse ca situatia chiar sa devina disperata pentru el..
Este intotdeauna greu sa ponderezi imponderabilele…
Multumesc pentru intelegere.In viata asta nu putem avea toti un psihic de nota zece.Sunt oameni mai slabi de inger,pe care ii doboara unele probleme minore si pentru asta nu trebuie sa-i blamam sau sa-i acuzam de lasitate.
Si totusi pot fi si exceptii. Cand ti-ai trait pe deplin viata, cand nu mai sunt mari sperante de a infaptui ceva maret, cand cei dragi din jur au disparut, cand la batranete ai dureri insuportabile care nu mai pot fi oprite, trebuie sa ai puterea interioara de a accepta deschis eutanasierea legala si trecerea in alta dimensiune, cea spirituala. Legalitatea acestui act medical incepe sa castige teren in multe tari civilizate. La triburile amerindiene, un om in varsta, cand simtea apropierea sfarsitului, se retragea in padure pentru a muri… singur.
Nu cred ca e bine sa luam ca model societatile tribale..O societate civilizata e una care este in stare sa nu lase in urma si la nevoie sa apere pe cei mai slabi..Societatile care supravietuiesc pe lung sunt cele in stare sa-si apere copiii , femeile si batranii.
Strigatul de disperare al bietului om poate parea cam teatral ,pentru unii. Situatiile extreme ne pot impinge pe noi, oamenii, la gesturi greu de inteles, greu de imaginat. Ma consider un om puternic dar stiu ca nu toti suntem asa si mai stiu ca viata m-ar putea pune in fata unor situatii inimaginabile acum, la care nu stiu cum as reactiona, desi sustin ca ma cunosc bine. E atat de usor sa aluneci in ridicol… Oricum, sa nu uitam vorba”ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa primesti”
Batman, asa este, e un strigat retoric catre societate al unui om care probabil se simte respins sau rebutat..Poate ca nu poate tine pasul cu schimbarile din societate sau poate ca e altceva, poate are un moment de oboseala sau o cadere, sau poate ca nu mai este in stare sa-si proiecteze singur, sa vada, nici un viitor..Oricum, astfel de fenomene trebuie tratate cu cea mai mare atentie.Pentru ca, in anumite conditii, pot declansa reactii in lant.
Deocamdata e vorba doar de retorica..Dar un act sinucigas actioneaza ca un virus mental.Adica avand un impact emotional puternic si fiind si mediatizat, poate induce un efect viral de copiere a unor astfel de acte extreme.
Cea mai cunoscuta astfel de epidemie de sinucideri a fost provocata pe vremea lui Goethe si s-a petrecut sub impactul operei ˝Suferintele tanarului Werther ˝.Aceasta a declansat un val viral de sinucideri in randul tinerilor.De atunci epidemiile suicidare sunt cunoscute sub numele de ˝sindrom Werther´
Mai recent, suicidul si mediatizarea actului Madalinei Manole a contribuit la copierea acestui act de catre o alta cantareata, Malina Olinescu.
In registru social si in contextul miscarilor de protest din acest an din Bulgaria, 7 oameni si-au dat foc si 6 din ei au murit.
La fel, anul trecut in Israel 2 oameni si-au dat foc in cursul unor miscari sociale care au scos sute de mii de oameni pe strazile din Tel Aviv.
Sunt doar cateva fenomene ale unei crizei economice fara precedent in istorie.Si nu e doar o criza economica, e inceputul unui proces care va disloca si va schimba timp de cateva decenii de acum incolo toate formele de manifestare ale puterii:simbolica, economico-financiara si militara.
Multumesc ca ati pus asa concret faptul ca societatea este bolnava sau si in schimbare plus este rezponsabila in altceas moment.
Semnele nu trebuie nici ignorate, nici ironizate si nici batjocurite sau ridicolizate in mass media. Trebuie solutii care pot fi si spirituale. Ma mir ca nu auzim nimic de dnl SDLM in legatura asta.
Pana anul trecut, d-na ziarista era foarte de stanga (dati banii bugetarilor, pensionarilor, etc..). Mai nou este de dreapta extrema (de ce protesteaza ala ca moare de foame.. treaba lui..) Daca useleul s-ar converti la islamism, ziarista credca ar fi prima care ar ataca biserica crestina :))))))))) Bleah…
Va contrazic. Semnul ca ea nu este nici stinga si nici dreapta verde sau marou este ca, ataca pe toti unde si cind gresesc. Asta sa numeste independent nu altceva. esenta jurnalismului bun este impartialiatea…
Nu tin minte sa il fi atacat pe ala ce s-a aruncat in cap in parlament, desi avea un copil de srescut si leafa de la stat… Am pierdut eu articolul ala?
@ bena
Iata ceea ce se numeste un atac ad hominem.Adica in loc sa se ia in discutie ideile, se emit aprecieri asupra autorului.Neintemeiate.
In vestul salbatic se spunea ˝nu trageti in pianist˝. Ar fi bine sa discutam ideile ˝pianistilor˝ (fie editorialisti fie comentatori) si nu sa facem aprecieri asupra persoanelor lor.Altfel, se numeste atac ad hominem.Si este descalificant.
mult mai descalificant este un jurnalist impartial, deoarece, ca formator de opinie, are un ecou mult mai mare in randul populatiei decat un cititor care posteaza un comment.
@ Walter Born
Cred ca unul dintre efectele crizei este erodarea continua a capitalului social.Asta separat si mai grav decat erodarea capitalului financiar.Capitalul social este dat de relatiile de cooperare si incredere dintr-o societate, relatii manifestate atat intre indivizi cat si intre grupuri.Pe scurt, e vorba despre coeziunea sociala.Din pacate romanii nu au stat niciodata prea bine la acest capitol, al increderii reciproce.Mai inainte de a fi o criza economica, este o criza de incredere.Si asta peste tot.In Romania este doar mai accentuata.
Simptomele sunt aparitia si deschiderea de fisuri atat intre diverse categorii sociale cat si intre generatii.Fisurile afecteaza relatiile incepand de la nivel familial si se extind pana la nivel societal.Incep prin a ameninta toate relatiile familiale -si familia insasi -.Americanii numesc un anumit tip de fenomen prin care societatea moderna ii rejecteaza pe cei trecuti de o anumita varsta ˝No Country for Old Men˝ (Nu-i loc pentru oameni batrani).
Inteleg ca sunteti german? Am un prieten german casatorit cu o prietena din copilarie, romanca.Locuiesc in Germania.El are 54 de ani si de 4 ani nu are de lucru decat slujbe ocazionale.Mi-a spus ca in Germania doar jumatate din cei pe care ii prinde somajul la varsta de 50 de ani isi mai gasesc vreodata o slujba stabila.
Sigur, una dintre solutii este cea spirituala.Cristiana Sabau face referire precisa la aceasta solutie in articol.
Cu permisiunea moderatorilor, va dau un link spre un articol dintr-o revista germana.E vorba despre un studiu foarte recent care masoara tocmai lucrurile de care am vorbit mai sus, coeziunea sociala in mai multe tari.
Daca Romania sta catastrofal (ca de obicei), Germania sta ceva mai bine, desi nu este in fruntea clasamentului ci cam pe la mijloc.
Personal, cred ca studiul respectiv are cateva premise eronate si cateva explicatii ale fenomenelor la fel de eronate.
Oricum, iata articolul:
http://www.sueddeutsche.de/leben/studie-der-bertelsmann-stiftung-deutsche-haben-nur-maessigen-gemeinsinn-1.1722289
Asa este, nu prea mai este de adaugat nimic. de cit sa fi gasit o solutie ca politica romaneasca sa recunoasca situatia asta si sa si actioneaza. Eu asa vad lucrurile ca ne-incredere in tot ce sa miste este fix opus la experientele mele din Germania. Relatiile interumane , ma rog, acum 18 ani in urma in Germania, cind am plecat de acollo, erau acollo atunci in primul plan de incredere. Adica ai intalnit pe cineva, te ai intersectat cu o afacere si ai dat incredere.
Atunci si in Romania era invers. Fraa conostinte si relatii nu mergea mai nimic si increderea te ai inselat de multe ori, doar eu am luat tepe cu cifre mari atunci.
De atunci situatia si cum scireti cu creiza financiara nu s-a imbunatati ci dimpotriva a devenit mai grav.
Sociatatea romaneasca este in dezcompunere.
In Germania sa accentuat lafel doar nu a ajuns la nivelul aceasta. Primesc confirmari de la alti nemtii de virsta mea care locuiesc acollo.
Romani si Germani au de natura un lucru comun, sintem in mare majoritate negativisti si mascam cu umor sa trecem peste.
Cea ce scrie in articolul relatat de dvs. vreau sa contrazic putin ca am experienta in diverse domenii unde este vorba de sensul comunitatii si aici in Romania si in Germania. Un singur exemplu ar fi ca este aici foarte greu pana imposibil sa aduni mai multi omeni la un hobby care au in comun, cea ce in Germania este firesc cind omeni au interese comune.
Vorbesc de un exemplu la care am cheltuit o suma de cinci cifre in EUR la care in Bistrita exista vreo 50 persoane care, daca ar fi fost in Germania, s-a adunau pe loc. rezultatul aici cu tot cu presa, reclama, cadouri , gratuitati si infrastructura gratuita practic doar 3 % din cea ce asteptasem.
Problema generala care ati descris este dupa idea mea cea mai grava, cel mai mare si cel mai important si trebuie luat in serios, ca sa ne autosutinem intrun viitor la care egoism generalizat devine un acid toto mai toxic.
@ Walter Born, sunt perfect de acord cu dumneavoastra…
@ Oniga ˝mult mai descalificant este un jurnalist impartial˝
Deci dumneavoastra considerati ca este descalificant pt. un jurnalist sa fie drept, nepartinitor, capabil să facă o apreciere justă, obiectivă ?
Sau poate ca nu vorbim aceeasi limba..
Conform DEX, ˝impartial = Capabil să facă o apreciere justă, obiectivă; nepărtinitor, obiectiv, drept˝
corectez, greseala de exprimare: mult mai descalificant este un jurnalist partinitor
Oniga, stiti ce e acela un act ratat in psihanaliza ?
Search google ˝ act ratat ˝ .Veti avea o surpriza privind existenta unui conflict subconstient care v-a determinat sa faceti inversiunea de termeni…
Cum ziceau cei vechi greco-romani, nosce te ipsum..Cunoaste-te pe tine insuti..
De aceea nu ezitati, search google ˝ act ratat ˝