Când posmagii sunt mult prea muieţi

Într-adevăr, ce s-a întâmplat la Viişoara a fost un accident. Sunt de acord cu primarul Ovidiu Creţu în această privinţă. De când s-au dat în folosinţă blocurile sociale s-au întâmplat însă prea multe astfel de „accidente”, începând de la distrugerea apartamentelor de către locatari, până la acte de violenţă şi barbarie greu de descris în cuvinte. Asta se întâmplă când le dai oamenilor peştele gata gătit în loc să-i înveţi să pescuiască.

Mutarea familiilor sărace din centrul oraşului la periferie, în blocuri sociale, nu a fost o idee rea. Din păcate nu s-a dovedit deloc eficientă. Viişoara, unul din cartierele decente ale Bistriţei, şi Subcetate, au devenit, peste noapte, zone rău famate din cauza noilor locatari, oameni obişnuiţi să trăiască după regulile lor primitive, mai degrabă de trib, decât după rigorile societăţii. În ambele cartiere au crescut actetele de violenţă, furturile, distrugerile, e mult mai multă mizerie din cauza celor ce scotocesc prin gunoaie, transportul în comun e un chin pentru ceilalţi fiindcă toate autobuzele duhnesc de-a dreptul.

Desfiinţarea Şcolii Gimnaziale nr. 2 şi repartizarea rromilor în alte şcoli au fost de asemenea idei aparent bune, dar care s-au dovedit în final foarte proaste fiindcă, în loc să existe o singură şcoală în care să fie ţinuţi cât de cât sub control, au fost împrăştiaţi în mai multe cu tot cu năravurile lor. Aşa cum bine se ştie, mai degrabă învaţă un copil o înjurătură decât un lucru bun şi folositor, iar proastele obiceiuri din cartierele rău famate –violenţa verbală şi fizică, nesimţirea, bătaia de joc de orice – au fost preluate şi de alţi copii din familii bune şi responsabile. Ca să nu mai vorbesc de faptul că aşa cum se ştie, majoritatea copiilor din familii sărace se hrănesc prost, au imunitatea scăzută şi sunt un canal perfect de transmitere a bolilor către alţii. Pe scurt, asigurându-le unor nefericiţi locuinţe – lucru bun, de altfel – Primăria Bistriţa a reuşit performanţa să distrugă două cartiere din oraş şi mai multe şcoli şi familii. Toate acestea se întâmplă într-un oraş care se laudă că e european, al etniilor şi al multiculturalismului, dar care nu face absolut nimic pentru a-i integra şi educa pe toţi aceşti nefericiţi. Pur şi simplu, Primăria Bistriţa le-a dat „posmagi muieţi” pe care, cred eu, adulţii îi plătesc o dată la patru ani când merg încolonaţi la vot.

Ca una care locuiesc într-un cartier cu blocuri sociale, am tot militat în ultimii 4-5 ani pentru o integrare reală a acestor persoane, în special a copiilor fiindcă ei pot fi salvaţi prin educaţie. Am vorbit cu toată lumea, de la primar, la viceprimari, consilieri locali şi secretarul municipiului. Le-am spus că, în opinia mea, pentru a-i face pe copiii rromi să nu se mai bată cu ceilalţi, ar trebui să-i punem pe toţi la un loc şi să le dăm ceva de făcut împreună. Aşa s-a născut în mintea mea ideea unui centru de zi în care toate ONG-urile care iau bani într-un an de la bugetul local să vină şi să deruleze câte un program educativ, cu ore de educaţie pentru sănătate, de pictură, muzică, cu profesori care să îi ajute pe copii la lecţii, cu bibliotecă, sală de jocuri şi proiecţii de filme, etc. După ce am tot vorbit cu multă lume pe tema asta şi am mai scris şi pe Facebook, în vara acestui an inspectorul şcolar general Camelia Tabără a mobilizat lumea pentru un program de vară „Şotron” la grădiniţa din cartier care a prins foarte bine. Apoi, tot la insistenţele doamnei inspector general– căreia îi mulţumesc şi public– a prins tot mai mult ideea amenajării unui After school care sperăm că va funcţiona începând cu anul viitor. Deja, mai mulţi vecini m-au întrebat dacă e adevărat şi când se deschide fiindcă abia aşteaptă să-şi lase copiii într-un mediu supravegheat, aproape de casă, liniştiţi că învaţă ceva. Nu îi deranjează deloc ideea că vor fi şi copii din blocuri sociale. Dimpotrivă! E o bună ocazie pentru ai lor să înveţe să fie toleranţi.

Nu am scris toate acestea ca să mă laud că nu ştiu ce am făcut şi am dres, ci pentru ca să înţelegeţi cât de greu se mişcă lucrurile. Se spun vorbe mari, se fac declaraţii pompoase, dar cu atât rămânem. În tot acest timp, generaţii întregi de copii devin adulţi cu aceleaşi setări de bază ca şi ale iresponsabililor care i-au adus pe lume şi care – ce să vezi? – pleacă în Spania lăsând acasă trei copii minori fără lumină, fără căldură, doar cu nişte pungi din care trag pe nas ca să nu mai ştie pe ce lume trăiesc. Unde sunt serviciile pentru rromi? Unde e protecţia socială, unde sunt oameni plătiţi să aibă grijă de copiii nimănui? Unde e Poliţia Locală? Nu ştim! Şi asta pentru că majoritatea sunt structuri complet inutile cu angajaţi –majoritatea aduşi în instituţie pe pile politice – pe care nu îi interesează cu adevărat nimic altceva decât salariul şi completarea hârtiilor. Dacă aş fi primar, cu toate că e a doua zi de Crăciun, astăzi i-aş încolona pe toţi şi i-aş pune să frece scările de la blocul nr. 8 ca să înveţe minte că, atunci când eşti plătit să faci ceva, eşti responsabil pentru activitatea ta. Apoi, după ce blocul ar fi curat, i-aş da pe toţi afară ca să se înveţe minte toţi cei plătiţi cu bani publici să-şi facă datoria şi să ştie tot ce se întâmplă în aria lor de responsabilitate ca să poată preveni, nu să ascundă apoi gunoiul sub preş.

Educaţia e singura care va scoate din pâcla în care se află această nefericită comunitate de rromi. Nu există altă soluţie. Degeaba le dăm case, ei nu vor plăti facturile la curent şi apă, fiind mult mai preocupaţi să-şi monteze antene satelit. Degeaba le dăm bani pe post de ajutoare sociale, nu îşi vor cumpăra mâncare şi rechizite pentru copii, ci telefoane mobile şi tablete. Degeaba le rezolvăm noi problemele, vor crea altele la infinit. Degeaba le dăm peşte dacă nu îi învăţăm să-l pescuiască. Mereu vor întreba: „Dar muieţi îs posmagii?”.