Câteva lucruri de care deja m-am săturat

Nici nu a început bine anul că m-am săturat deja de laudele deşănţate ale guvernanţilor care ne spun o zi că va curge lapte şi miere, iar a doua zi că vor fi numai picături din cauza moştenirii grele. Creşterea salariului minim pe economie putea fi făcută bine merci la stat, dacă angajatorul, adică statul, are bani, şi nu impusă privaţilor. Consecinţa va fi că multe companii vor da oameni afară sau le vor reduce programul de lucru, ceea ce va fi rău pentru ei. În cel mai bun caz pentru salariaţi, ei vor rămâne, dar vom suferi noi, ceilalţi, fiindcă firma îşi va recupera banii pe care îi dă statului fix de pomană scumpind produsele pe care le vinde. Aşadar, oricum am lua-o, va fi rău. Nu văd niciun motiv de mândrie pentru asta. Chiar dacă aş fi membrul vreunui partid la guvernare sau doar fanul acestuia, nu m-aş grăbi să postez mii de stupizenii pe Facebook din categoria „ne-am ţinut de cuvânt”. Una e să zici, alta e să faci şi să vezi că ai făcut bine, dar asta nu vom şti mai devreme de jumătatea anului.

M-am plictisit organic şi de ieşirile în publice ale proaspeţilor parlamentari ai opoziţiei, ceea ce ne arată că ne aşteaptă patru ani de nimicuri pe bandă rulantă şi din partea lor. Înţeleg că sunt entuziasmaţi de noua lor postură, dar să organizezi conferinţe de presă ca să repeţi ce ai scris deja pe Facebook, adică cele două fraze, e, în opinia mea, un început jenant de mandat. În felul acesta nu fac altceva decât să calce vertiginos pe urmele deputatului Daniel Suciu, mare specialist, mai nou, în handbal feminin dacă la altceva a dovedit timp de patru ani că nu se pricepe. Păcat că e într-un partid la putere. Lui i-ar sta bine în corul gureşilor din opoziţie. I se potrivea perfect rolul de combatant al lui Liviu Rusu, pe la uşile CJ.

De asemenea sunt sătulă până peste cap de milogeala USR care caută membri pe Facebook.  Fraţilor, cine vrea să vină la voi vine, dar nu prea văd pentru ce. Care să fie logica pentru care să te înscrii într-un partid ca al vostru care nu are niciun soi de reprezentare locală, niciun lider? Nu ştiu să fi activat careva în vreun ONG, să fi luptat pentru vreo cauză civică, să fi câştigat vreo bătălie împotriva autorităţii. Voi sunteţi nişte oportunişti care aţi reuşit să intraţi pe uşa din dos a Parlamentului pe seama scorului obţinut de alţii, sunteţi şi ridicoli pentru că trimiteţi drepturi la replică la ziare la nişte declaraţii făcute de alţi politicieni şi nu reprezentaţi în esenţă pe nimeni. Dovadă că, la marea convocare pe care aţi făcut-o azi pe Facebook ca să vă măriţi efectivul de membri, doar 4 persoane au spus că vor participa dintre care două sunt dintre ai voştri. Halal reuniune!

Obositoare sunt şi „marile realizări” ale primarului PNL din Sîngeorz-Băi care a trecut de la hulit crescătorii de animale şi pus la punct şoferii care trec prin staţiune la înfiinţat telefoane pentru cetăţeni – ca şi cum ar fi o mare scofală să iei o cartelă şi să faci public numărul. Sigur se vor apuca să sune la el nişte bătrâni care nu au lemne de foc sau nişte căruţaşi supăraţi că i-a pus pe Facebook! Zbaterea online a lui Traian Ogâgău ar putea crea impresia că el face ceva, însă, în realitate, în afară să-şi promoveze noile meniuri de la restaurantele sale şi să dănţuiască la hore organizate tot de radioul său chiar nu se vede nimic. Sîngeorz-Băi arată exact ca fel ca şi în mandatul precedent, singurul lucru care cred că s-a schimbat cu adevărat e faptul că liniştea de la poalele Munţilor Rodnei a fost dată pe o zarvă inutilă, lipsită total de orice eficienţă. Ştiu că fondurile europene nu pot fi accesate cu una cu două, dar primarul, mare om de afaceri, ar putea atrage investitori strategici în oraş. Fireşte în situaţia în care ar fi făcut parte din vreo organizaţie profesională, din vreun cerc în care se învârt milioane de euro şi se bate palma pentru noi business-uri. Nu am aflat de pe Facebook despre o astfel de minune, deci nu există.

Plictisitoare până la lacrimi e şi bătălia din PNL nimeni nu ştie exact pentru ce. Aşa cum bine a spus Ioan Oltean, partidul e „dez-membrat”, adică fiecare membru a luat-o în altă direcţie. E foarte greu acum să-i mai aduni la un loc, mai ales că nu ai ce să le oferi. Cel mult vin nişte nostalgici după chefurile pedeliste, toţi pensionari dornici de depănat amintiri.  Fiecare lider din epoca post-Oltean a avut grijă să facă şi mai praf şi mai pulbere moştenirea lui. În locul tuturor, aş pleca cât aş vedea cu ochii de ruşine, nicidecum nu aş mai spera să mă aleagă cineva preşedinte. De fapt, aş refuza orice propunere din partea oricui m-ar mai vrea în fruntea partidului. Ca să facă ce, dezastrul şi mai mare? Lipsa de realism a celor care încă mai speră la funcţii ar trebui sancţionată drastic într-o perioadă în care toţi au uitat că există instituţia „demisiei de onoare”.

Una peste alta, cum începutul de an e unul îngheţat şi la propriu şi la figurat, cred că cel mai bun lucru pe care îl pot face atât politicienii de la putere, cât şi cei din opoziţie este să fie ceva mai decenţi în apariţii publice, exprimări şi laude. E de ajuns să ne uităm pe stradă să vedem că trăim într-o ţară săracă, cu oameni care îşi pun speranţele în trei lei primiţi în plus la salariu fără să ia în calcul că vor da dublu în altă parte, pe facturi, pe mâncare, etc. Măcar în acest început de an care nu se anunţă deloc unul bun să vorbim mai puţin şi să facem mai mult ca să avem apoi cu ce ne lăuda. Nu vreţi mai bine aşa?